Justiţia prahoveană atacă în forţă fenomenul infracţionalităţii

20 de ani de închisoare, pentru o tâlhărie de 110.000 de lei vechi!
Rătăcind prin sălile de judecată ale Tribunalului Prahova, mi-a căzut în mână un dosar care, într-o oarecare măsură, m-a cutremurat. Nu prin faptele comise de inculpat - în fond, dacă nu banale, cu siguranţă des întâlnite - ci prin sentinţa dată de instanţă: pentru o tâlhărie de 110.000 de lei vechi, un bărbat a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. E drept că mai sunt şi alte acuzaţii - violare de domiciliu şi tentativă de viol, pentru care omul primeşte câte cinci ani de detenţie, totalizând o pedeapsă de 30 de ani, dar este aleasă cea mai mare dintre sentinţe. Şi, pentru cei 110.000 de lei, Georgică Tihoplav din Brăila ia calea puşcăriei din Mărgineni. Pentru 20 de ani! Semn că justiţia prahoveană luptă din greu cu infractorii, dându-le la mir, ca să stârpească din rădăcini fenomenul.


BEAT ŞI DORNIC DE AMOR. Era seara de Crăciun a anului 1999. În case mirosea a brad şi cozonac, ca la orice Crăciun, la mese rudele mâncau  sarmale şi ciocneau un pahar de vin. Lumea era, probabil, mai bună, gândind la naşterea Mântuitorului. Doar Georgică Tihoplav din Brăila era singur în oraşul prahovean Urlaţi. Venise să muncească aici, ca zilier. Câştiga şi el atât cât să nu moară de foame şi să-i mai rămână de un trăscău. Era abătut Georgică şi, când s-a întâlnit cu câţiva colegi de muncă, s-a bucurat. Împreună cu ei s-a pus pe băut. Ca să uite de singurătate, că nu e cu familia la aşa zi sfântă, că e singur printre străini. Dar şi pentru că începuse, obişnuia să bea aproape în fiecare zi. Până târziu în noapte a tras Georgică la măsea. Când s-a despărţit de amicii lui, era ameţit, viaţa i se părea roz, iar despre sine credea, după cum avea să declare mai târziu la poliţie, că este cel mai tare din parcare. Se considera frumos, puternic, deştept. Şi avea, aşa mort de beat cum se afla, chef de vorbă şi de dragoste. Bătând Urlaţiul cu piciorul şi cufundat în astfel de gânduri, Georgică zăreşte lumină la o casă. Şi, fără să-şi mai facă probleme, intră. Într-o încăpere găseşte proprietara: Elisabeta Cadri, de 87 de ani. Se uită la ea şi, prin aburii alcoolului, nu realizează vârsta femeii. Aşa că, ţinându-se cu greu pe picioare, îi propune Elisabetei să întreţină raporturi sexuale cu el: "Hai, frumoasa mea, o facem şi noi o dată, că e Crăciunul şi n-o fi foc! Nu vezi ce bărbat bine sunt?". Femeia, în mod firesc, trezindu-se cu intrusul în casă, l-a refuzat: "Ce cauţi, nenorocitule, peste mine? Du-te la naiba, că ţip şi aud vecinii. Uite, dacă vrei să mă faci scăpată, eu îţi dau toţi banii pe care îi am în casă. Şi am pus deoparte din pensia mea câteva sute de mii de lei. Facem aşa? Că sunt bătrână şi nu se cade să păţesc aşa ruşine."


MASCULUL INDECIS. Dar Georgică era prea beat să mai percuteze la propunerea femeii. A bântuit prin casă, câteva minute, fără să vadă şi fără să audă ceva. Apoi, într-un colţ al unei încăperi, a zărit pe o etajeră nişte bani. Nu ştia câţi sunt, dar i-a luat. A mai bodogănit, ca omul beat, pe urmă s-a îndreptat spre uşă şi a plecat. Nu s-a atins nici de banii pe care Elisabeta i-i propusese, nici de ea, aşa cum făcuse la început. S-a dus, pe trei cărări, acasă şi s-a culcat. A doua zi, de dimineaţă, s-a trezit cu poliţia la uşă. În primă fază, nici nu-şi amintea ce s-a întâmplat şi nu înţelegea ce au oamenii legii cu el. Abia după ce a fost dus la secţie, a început să revadă filmul întâmplărilor. De altfel, şi femeia de 87 de ani a declarat la fel: nu fusese violată, nu fusese bătută. I se luase din casă suma de 110.000 de lei şi se speriase când îl văzuse intrând peste ea, în casă,  pe Georgică Tiplohav. Dar atât...

30 de ani de închisoare

Totuşi, bărbatului i s-a întocmit dosar penal şi ancheta şi-a urmat cursul. A ajuns în instanţă şi, după câteva termene, Tribunalul Prahova a decis: pentru tâlhăria comisă, pentru cei 110.000 de lei luaţi din casa bătrânei, trebuie să plătească prin detenţie de 20 de ani. De fapt, pentru tentativă de viol şi violare de domiciliu, brăileanul s-a mai ales cu câte cinci ani de închisoare. Dar, dreaptă cum e, justiţia a ales doar pedeapsa cea mai mare, aceea de 20 de ani şi nu şi pe cele de câte cinci ani. Georgică Tiplohav e un om simplu, fără carte multă, fără relaţii. Nu a îndrăznit să conteste o hotărâre judecătorească. Şi s-a dus la Penitenciarul Mărgineni, să-şi satisfacă pedeapsa decisă de lege.

Cu cât mai  mult, cu atât mai bine

În felul acesta, uitând că îi face, foarte adesea, scăpaţi pe marii corupţi, justiţia prahoveană a arătat cum luptă ea şi cum vrea să stârpească - din rădăcină - corupţia. La urma urmei, ce înseamnă 20 de ani în viaţa unui om? Mai ales că fapta a fost săvârşită. Nu contează că a furat 110.000 de lei sau miliarde de euro, ea, fapta, s-a comis. Şi cel care o face, trebuie să plătească. Aşa mi-a explicat, pe înţelesul meu, căci, mărturisesc, nu am priceput din prima, unul dintre judecătorii prahoveni, punct însuşit, de altfel, şi de poliţie. Şi, poate, se impune o concluzie: e mai bine să furi mai mult, că scapi, decât să furi mai puţin, că nu mai ai şanse în faţa legii. Este indicat, chiar, să furi cât mai mult. Exemplele în acest sens, la noi, în România, abundă. La alţii nu ştiu cum e...