La Gurghiu, fetele aşteaptă cumpărători

Târgul fetelor de la Gurghiu a rămas tradiţional doar cu numele şi cu bătrânii care îşi amintesc cu greu vremurile când îşi cumpărau ei nevestele.

Pe vremuri, târgul era organizat la marginea satului, dar pe măsură ce verile au devenit tot mai călduroase, iar satul, tot mai neîncăpător, tradiţia s-a mutat în pădurea Mocear, între stejarii seculari. Pregătirile pentru târg durau câteva săptămâni, deşi târgul propriu-zis dura doar o zi. În seara de sâmbătă, dinaintea târgului, feciorii se adunau pe un deal din apropierea satului, unde strigau fiecare fată din sat pentru a se pregăti de măritiş. "Strigarea din coastă" avea şi partea ei şugubeaţă: dacă una din fete era mai "fudulă", băieţii îi strigau la batjocură că mâine nu va ajunge la târg, ba pentru că şi-a pierdut pantofii, ba pentru că nu şi-a terminat de cusut cămaşa, ba pentru că nu s-a "ruminit". Dis de dimineaţă, mamele veneau la târg cu fetele, care mai de care mai împodobită. Feciorii le priveau sfioşi, alegând câte una, cu care încerca să intre în vorbă la horă. Dacă se plăceau, la terminarea dansului feciorul o lua pe fată de mijloc şi plecau pe la tarabele cu bunătăţi, de unde îi cumpăra "puiul târgului", turtă dulce în formă de inimioară, cu sau fără oglindă. Turta era dovada iubirii împărtăşite: dacă fata ciugulea din turtă, era ca şi măritată, dacă o arunca în traistă sau în poşetă, băiatul trebuia să ia toată procedura de la capăt. Uneori, dacă cei doi se plăceau dinaintea târgului, iar părinţii fetei nu erau de acord, feciorul o răpea şi abia apoi se făceau tocmelile pentru zestre.

Acum, târgul fetelor de la Gurghiu se organizează în luna iunie, dar datele sunt modificate în funcţie de evenimente, alegeri sau alte asemenea. Tradiţia se mai păstrează doar sub aspectul locului de organizare, iar ansamblurile folclorice din zonă sunt singurele care mai încearcă să aducă o urmă de autentic.

Acum fetele se îmbracă în pantaloni mulaţi şi maieuri decoltate, iar feciorii au haine de blugi şi nu se mai gândesc ei la însurătoare. Acum se joacă alba neagra pe băutură, se vând baloane şi inele de plastic, iar la capătul târgului, haine vechi. Până nu demult, lumea venea pe jos, de la zeci de kilometri, iar cei mai norocoşi urcau în căruţe. Mai târziu, norocoşii erau cei cu numere pare sau impare, în funcţie de duminica în care se fixa târgul. Acum, toată lumea cu maşina, parcă anume să-i enerveze pe poliţişti. "I-am spus să se ducă mai încolo, era loc de parcare, sau mai departe, pe marginea drumului. Nu, el a vrut să vină cu maşina până în târg, chiar dacă acum a rămas împotmolit.  Unii sunt în apă până la brâu, alţii vin cu maşina la târg", a comentat cu năduf un poliţist pus să dirijeze circulaţia în târg.

Oamenii sunt parcă tot mai puţini. "Nu avem bani, maică, dar am venit şi noi să ne mai clătim ochii. Venim de 40 de ani, în fiecare an, că aşa ne-am învăţat de mici. Acum parcă s-a prostit lumea, nu mai e cum a fost", se minunează tanti Saveta, venită cu nepoţii din Hodac, să le cumpere pistoale de plastic şi pokemoni. Totuşi, oamenii se simt bine, acum li se adună pe acasă rudele din toate colţurile ţării, le vin copiii din străinătate, sperând în fiecare an că tradiţia va renaşte şi vor avea din nou un Târg al fetelor ca pe vremuri.