La modă, turnătorii din lumea grangurilor

Turnătorii au făcut “străpungerea” spre aşa-zisa lume bună. Până la Revoluţie erau cantonaţi în zona rău famată; folosiţi de miliţie pentru supravegherea şuţilor, a şpringarilor, “sifonarii” erau socotiţi jegul cartierelor. Nu aveau viaţă lungă în “meserie” pentru că picau în  capcanele întinse de interlopi care “miroseau” duhoarea ciripitorilor sau erau trădaţi chiar de instituţia beneficiară a “sifonarilor”. Intrarea în zona tehnologiilor IT a ridicat nivelul de “profesionalism” al turnătorilo, folosiţi acum mai ales pentru purtarea aparaturii de înregistrare. Probele “smulse” în interiorul unor instituţii ale statului cu ajutorul cyberturnătorilor au devenit mijlocul cvasiuniversal prin care procurorii îşi susţin rechizitoriile. DNA s-a “specializat” în pescuirea discuţiilor, a bănuielilor obţinute “sub acoperire” de oameni de afaceri, funcţionari de rang superior sau de filfizoni care mişună prin locurile pline de fiţe ale Bucureştiului. Unii au vocaţie de trădători; alţii sunt constrânşi să devină “denunţători” pentru a-şi uşura situaţia în alte dosare. Interceptările convorbirilor telefonice generalizate nu mai sunt suficiente pentru indicii de infracţiune. Ca atare, cercetarea este adâncită cu ajutorul unor provocatori introduşi în mediul supravegheat care iniţiază discuţii compromităţoare. Fraze scoase din context  sau corelate abil cu informaţii din “alte filme” pot deveni mijloace de compromitere a unor persoane care trebuie scoase la comandă din joc. Sunt interese politice sau economice importante care sunt deturnate cu ajutorul denunţătorului “fabricat” la momentul oportun. Statutul independent al investigatorilor este şi el pus la îndoială prin felul în care “rezultatul” muncii turnătorilor -- fapte, înregistrări – sunt livrate “pe surse” cu scopul compromiterii unor persoane sau “al cuminţirii” şi avertizării altora. Lista  cu numele turnătorilor de lux devoalaţi este surprinzătoare.

Ei au calităţi bine definite în dosare, majoritatea fiind “martori denunţători”. Această calitate îi scoate din necazul penal o vreme,  dar îi compromit iremediabil în faţa societăţii.

Nelu Iordache deschide seria turnătorilor  din Top 300. Rege al asfaltului nepus, al afacerilor în picaj din transportul aerian şi campion al proiectelor iluzorii, Nelu Iordache şi-a căpătat în arest porecla de “Nelu Sadoveanu”. El a căzut rapid de pe cal,  din postura de factotum în infrastructura de transport în cea de scriitor cu poveşti-fluviu cu eroi din politică şi afaceri. Arestarea lui pentru deturnare de fonduri europene s-a produs cu “mandat” de la Barroso, care a reclamat la Bucureşti spolierea unei firme portugheze. Procurorii DNA au o “bibliotecă” de delaţiuni cu autograf de la “Sadoveanu” care nu pot fi însă, nici verificate, nici valorificate. Iordache a tras de timp pentru a părea un “băiat bun”, dar în final a fost trimis în judecată pentru escrocheria cu bani europeni. După Iordache a intrat în “morişcă” şi cumătrul Dragoş Nedelcu, acuzat de spălare de bani. Nedelcu este un profesionist al scrisului, a condus revista “Capital” şi s-a câştigat alunecos un statut de “mogulaş” TV. Sunt câţiva asociaţi care se tem că vor deveni “eroi” ai scrierilor lui Dragoş N.

În dosarul instrumentat împotriva unor judecători apare în diferite ipostaze martorul-denunţător. Pentru acuzarea magistratului Stan Mustaţă, devenit ţintă a DNA pentru că judecata “Telepatia”, a fost folosită o “gazdă” din anturaj. “Prietenul” lui Mustaţă l-a provocat la afirmaţii imprudente care i-au justificat Codruţei Kosesi blamarea judecătorului aflat acum în proces.

O binecunoscută specialistă în insolvenţă a devenit şi ea “martor denunţător” după ce procurorii au trimis-o cu “momeala electronică” la judecătorii sindici. Un alt caz de martor-denunţător protejat de procurori este generalul de poliţie Dan Fătuloiu care l-a dat “în primire” pe Cătălin Chelu. Problema acestui dosar prin de controverse este că milionul de euro despre care s-a vehiculat ca şpagă a dispărut. Cine l-a luat?

Culmea este când denunţătorii cad în propria capcană şi sunt şi ei arestaţi. Este cazul lui Mircea Băsescu, “turnător” al lui Băsică, după ce ar fi luat mită “un morman” de dolari. Procurorii DNA au rămas cu denunţul, iar banii lui Bercea au dispărut.

Un alt caz de sifonar din “lumea înaltă” a avocaturii ar fi Doru Boştină. Ziarul “Naţional” a dezvăluit că avocatul Boştină ar fi fost audiat în secret înainte de valul de arestări din “Microsoft”. La fel de “profesionistă” apare şi prestaţia lui Boştină în relaţia cu clientul lui, Gruia Stoica, a cărui depoziţie în instanţă îl indică pe avocat drept “turnător”.

Lista rămâne deschisă. Afacerile din contractul EADS de un miliard de dolari sunt şi ele de subiectul  unor “scriitori”. După alegerile de duminică, noi “autori” vor ieşi din anonimat.