La vie en mov: Borfelina

Asta am înţeles io multă vreme când auzeam reclama la o pilulă care se ia după o altă pilulă contraceptivă, că, na, doar d-aia trăim în plină era a consumismului, ca să luăm pilule pentru că luăm pilule. “Eu am încercat Borfelina. Încearcă şi tu”. Ziceam “uau, ce tare titlu de medicament, mi-ar plăcea să-l iau şi io doar pentru că-mi place cum sună”. Mi-ar fi fost, totuşi, jenă, să-l cumpăr. Îmi şi imaginam cum mă duceam la farmacie şi ceream aşa, pe low level, să nu m-audă lumea, “Borfelina”. “Vreau şi io o Borfelina”. “Da, sigur, imediat”. Iar doamna farmacistă să strige, apoi tare, la colega din spate: “Adu şi tu o Borfelina, dacă tot eşti acolo, vrea o clientă aici!”. Parcă şi vedeam cum toată lumea din farmacie se uită la mine cu o privire intrigat-dispreţuitoare, “Uite-o şi pe borfelina asta, ia “Borfelina”, mie mi-ar fi şi jenă să cer o dar ea n-are nici o jenă”.

Din mall până-n cea mai tainică alimentară dotată cu radio, la mine acasă, în taxi, în autobuz, auzeam reclama asta de o grămadă de ori pe zi. Încercam să fac un prototip al cumpărătoarei. Cum arată una care cumpără “Borfelina”. Puteam să pun pariu că era o tipă stilată, cu mutre şi pantofi-platformă, care simte nevoia să se justifice că ia anticoncepţionale şi ţine morţiş să precizeze că i le-a recomandat medicul ginecolog pentru o dereglare hormonală, nu de altceva. De fapt, dacă stăteam să mă gândesc, nu exista o denumire mai drăguţă pentru un astfel de medicament. Sigur că da: iei contraceptive, deci eşti o borfelină. Desigur. Doar “Borfelina” ţi se potriveşte.  Încearcă şi tu “Borfelina” şi vezi cum e. Acesta este un medicament. Dacă apar manifestări neplăcute, adresaţi-vă medicului sau farmacistului.

Am fost dezamăgită când am văzut cutia cu medicamentul pus într-o vitrină de farmacie şi i-am citit titulatura adevărată. “For Femina” cu care tocmai făcusem cunoştinţă nu mai avea nici un haz. Auzi, cică “For Femina”. Cine o fi inventat numele ăsta de medicament, adică “Pentru femei”. Ce lipsă de imaginaţie! Cu “Borfelina” era mult mai drăguţ. Vocile celor două tipe din reclamă seamănă atât de mult, încât uneori mă gândesc că e una singură care vorbeşte cu sine (na, toată lumea face economie în ziua de azi!). Pe măsură ce mă gândesc, reclama asta îmi apare din ce în ce mai ciudată: nu doar că numele medicamentului nu e bine pronunţat, dar vocile seamănă până la identificare, de parcă te simţi suspendat între două dimensiuni. Dintre care una, vorba poetului, “incapabilă să se nască” )).