Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fost colaborator a două servicii de informaţii comuniste al Securităţii şi al AVO, serviciul de informaţii ungar , fost episcop, fost preşedinte de onoare al UDMR, fost vicepreşedinte al Parlamentului European, fost soţ adulterin (fost, pentru că soţia sa a divorţat de el) şi, probabil, în curând, şi fost cavaler ar Ordinului Steaua României, László Tökés a fost, este şi va fi un vector al războaielor de imagine împotriva României.
_________________________
Primul la care a participat a fost acţiunea “Salvaţi satele din România”, declanşată înainte 1989 de Occident cu sprijinul Ungariei, împotriva lui Ceauşescu. În revista samizdat Ellenpontok, dar şi la Televiziunea Ungară, Tökés, recrutat cu nu mult timp în urmă de serviciile secrete ungare comuniste, a susţinut aprig că acţiunea de sistematizare a satelor preconizată de Ceauşescu a fost concepută special pentru a demola satele maghiare din Transilvania, în perspectiva unui “genocid cultural”. Ceea ce s-a dovedit a fi o inepţie…
Imediat după 1989, László Tökés a susţinut la o reuniune ecumenică a World Council of Churches, ţinută în august 1990 la Geneva, că “la 20 martie 1990, la Târgu-Mureş a avut loc un pogrom sângeros împotriva populaţiei maghiare”. Deşi la acea dată lucrurile se lămuriseră, el continua să promoveze o diversiune lansată la 24 martie de Gyula Horn, ministrul de externe ungar, la o reuniune a Consiliului Europei ţinută la Lisabona.
Ulterior, episcopul Tökés va continua să se implice în diversiunile şi intoxicările care astăzi a devenit evident că făceau parte dintr-un război de imagine împotriva României, cea care trebuia despuiată de ultima brumă de simpatie pe care i-o conferise sângeroasa revoluţie din decembrie 1989. Profitând de falsa aură de “erou al revoluţiei”, plimbat prin Statele Unite de Federaţia Ungară pentru Drepturile Omului, Tökés va declara în februarie 1993, la un post de televiziune din Ohio şi într-un interviu dat cotidianului The Washington Times, că în România are loc împotriva populaţiei maghiare un genocid asemănător celui din Bosnia, doar că mijloacele sunt mai subtile.
În fapt, declaraţiile sale aberante făceau parte dintr-o intoxicare lansată de Oficiul pentru Maghiari de peste Graniţe a guvernului ungar privind o “bombă etnică cu explozie întârziată” a cărei dezamorsare poate fi realizată doar prin împărţirea Transilvaniei în cantoane, după modelul Elveţiei, conform principiului autonomiei teritoriale pe criterii etnice.
Altă diversiune încercată de László Tökés a fost cea a lansării la o reuniune internaţională găzduită de Israel a temei “antisemitismul tradiţional românesc” şi compararea situaţiei maghiarimii din România cu cea a evreimii din Germania anilor 1930.
Exemplele care dovedesc că nu este vorba de simple declaraţii personale, ci de punerea în practică a unor acţiuni concertate, concepute conform mecanismelor consacrate ale diversiunii şi intoxicării, ar putea continua. Din motive de spaţiu, voi trece la cea mai recentă şi cea mai elaborată. Este vorba de diversiunea “Ţinutul Secuiesc = Tibetul României”. Ea a fost executată ca la carte, conform definiţiei de dicţionar a termenului: “diversiunea constă în manipularea opiniei publice în scopuri politice, prin folosirea de informaţii tratate cu mijloace deturnate”.
Povestea este concludentă. În luna aprilie 2010, europarlamentarul László Tökés l-a invitat pe Tendzin Gyaco, cel de-al 14-lea Dalai Lama, să viziteze localitatea Chiuruş din judeţul Covasna unde s-a născut lingvistul Körösi Csoma Sándor, considerat un “sfânt” (bodhisattva) de cei de credinţă budistă, şi să ţină o conferinţă în municipiul Sfântu Gheorghe urmată de manifestările corespunzătoare.
La prima vedere, totul poate părea gestul unui politician care încearcă să acumuleze capital politic prin parazitarea unei personalităţii cu mare notorietate, laureată a premiului Nobel. În fapt, a fost vorba de o intoxicare bine pusă la punct. Ideea vizitei a fost atent elaborată, şi nu exclusiv în biroul de la Bruxelles a europarlamentarului Tökés. Coordonatele erau translarea politică şi emoţională a conceptului controversat de Tibet, cu tot ce presupune el, spre aşa-zisul Ţinut Secuiesc şi acreditarea faptului că acesta ar fi un fel de Tibet al României.
În al doilea rând, vizita urma să amorseze o compromitere a relaţiilor dintre România şi Republica China, care este foarte sensibilă la subiectul Tibet şi Dalai Lama.
Pentru asta, a fost folosit faptul că în toamna anului 2010 urma să aibă loc în Ungaria o vizită a lui Dalai Lama cu care László Tökés urma să se întâlnească oficial la Budapesta şi să folosească potenţialul mediatic al acesteia în vizita din România.
Vizita lui Dalai Lama la Budapesta din septembrie 2010 a avut loc la invitaţia Societăţii Ungare pentru Ajutarea Tibetului şi a fost minuţios organizată.
Ea a început cu conferinţa “Introducere în budismul tibetan” ţinută de Dalai Lama în faţa a circa 11.000 de persoane, pe o arenă sportivă la Budapesta, şi pe care a repetat-o sâmbătă după-amiază. Tendzin Gyaco a mai ţinut apoi alte două conferinţe. La toate patru conferinţele, doar o parte dintre spectatori au plătit biletul, iar o parte au primit bilete gratis, ceea ce presupune o acţiune de propagandă organizată şi subvenţionată.
În cursul vizitei, care a fost intens mediatizată, Dalai Lama a primit din partea lui Gábor Demszky, primarul general al capitalei ungare, diploma de cetăţean de onoare al Budapestei şi la invitaţia Grupului Parlamentar de Prietenie Ungaro-Tibetan, a ţinut în Parlamentul Ungariei o cuvântare. Tot în Parlamentul Ungariei, Dalai Lama s-a întâlnit cu László Tökés, ajuns vicepreşedinte al Parlamentului Europei la iniţiativa şi prin intermediul Fidesz, partidul de guvernământ din Ungaria. Presa nu a avut acces la întrevedere.
Recapitulând, cu o jumătate de an mai devreme, László Tökés îl invitase pe cel de-al 14-lea Dalai Lama să viziteze localitatea din “ţinutul secuiesc” unde s-a născut în secolul al XIX-lea lingvistul Körösi Csoma Sándor, autor al unui dicţionar englez-tibetan. Vizita urma să aibă loc imediat după cea din Ungaria.
În mod evident, cele două vizite au fost coordonate (întrebarea este cui i-a aparţinut ideea coordonării şi prin ce mijloace s-a realizat), astfel încât cea din Ungaria să o potenţeze politic şi mediatic pe cea din România.
În contextul acesta, scopul real al vizitei, care pe lângă ceremonia de comemorare a lingvistului maghiar cuprindea şi alte acţiuni – conferinţă şi manifestările aferente, era, de fapt, o nouă încercare a lui László Tökés de internaţionalizare a problemei autonomiei teritoriale pe criterii etnice a “Ţinutului Secuiesc” care, conform declaraţiilor sale repetate, din România, Ungaria şi Bruxelles, este… “Tibetul României”. Nu mai trebuie subliniat faptul că această acţiune politicianistă ar fi afectat în mod cinic nu numai imaginea României, dar şi a Chinei.
Se poate presupune fără a greşi că un scop complementar a fost încercarea de înrăutăţire a relaţiilor româno-chineze contându-se pe faptul că România va avea o reacţie inadecvată – de acceptare a vizitei lui Dalai Lama , ceea ce nu s-a întâmplat datorită reacţiei ferme a MAE român, care a accentuat că România consideră Tibetul ca o parte inalienabilă a Chinei.
Foarte recent am aflat că Ministerul de Externe al Ungariei a cerut MAE român să aibă în vedere ridicarea la Târgu-Mureş, Arad şi Carei ale unor statui ale lui Kossuth şi Bem! După scandalul steagului secuiesc va urma probabil scandalul statuilor… Va fi interesant de văzut ce rol i se va distribui în acest nou război de imagine lui László Tökés.
Surse: publicaţia “De la Timişoara la Bruxelles” elaborată de biroul europarlamentarului László Tökés, ziarele centrale ungare, Agenţia Ungară de Presă MTI, Radio Kossuth, Duna TV
