LIGNIŢI / Batjocura din Valea Bistrei

3.000 TONE
Avizul numărul 10 – LS pentru exploatarea experimentală prevede extragerea a 3.000 de tone de lignit probe tehnologice, dar activitatea intensă demonstrează că aceasta este cantitatea de minereu transportată zilnic .

12 LUNI firma Maestro Trading SRL Oradea a obţinut din partea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale o licenţă de explorare în noiembrie 2007, pentru o perioadă de 12 luni, dar societatea nu are autorizaţie de mediu pentru exploatarea industrială a lignitului.

Sfârşitul lunii februarie 2008. Pereţii se zguduie, casa stă să cadă. “E cutremur?” “De ce terenul o ia la vale?” Acestea sunt doar două dintre întrebările pe care şi le-au pus atunci cele 400 de familii din comuna bihoreană Popeşti. De mai bine de nouă luni, oamenii trăiesc în disperare, fiindcă dezastrul ecologic, lipsa de respect faţă de munca de o viaţă şi goana după bani sunt imaginile care alcătuiesc un puzzle de coşmar pe Valea Bistrei. Din vechea mândrie de ortac s-a ales praful. Pseudocapitaliştii nu ezită nici o secundă să-şi bată joc de ceea ce minerii au agonisit şi clădit o viaţă.  

La începutul acestui an, firma orădeană Maestro Trading SRL, ce aparţine lui Ioan Blidar, controversat om de afaceri, a început să tulbure liniştea comunităţii din satele aparţinând comunei Popeşti. De numele lui Blidar se leagă o condamnare din 2006 a Tribunalului Iaşi. Sentinţa a fost de un an închisoare pentru că Blidar a dat mită un jeep Land Rover lui Ion Mihai, fost şef al CET Iaşi, pentru a cumpăra cărbune din Ungaria. Acum Blidar s-a reorientat spre CET Oradea. De aceea, zeci de camioane de tonaj mare circulă non-stop pline ochi de lignit pe uliţele înguste din Voievozi, Varviz şi Popeşti, distrugând drumurile şi zguduind din temelii casele. Sătenii au ajuns în culmea disperării. Pe 3 martie un consilier local a pus pe masa primarului, a Consiliului Local şi Poliţiei Popeşti protestul celor 387 de familii ale căror case se află în vecinătatea drumurilor judeţene 191 A şi 191 B. În memoriu se arată că, în cazul satului Varviz, traficul “infernal, efectuat zi şi noapte cu basculante de mare tonaj (30-50 tone)” produce crăpături şi fisuri caselor, existând pericolul unor alunecări de teren. Memoriul este departe însă de realitatea din teren, care este şi mai şocantă. Victor Chilba, din satul Varviz, a ajuns la venerabila vârstă de 90 ani. Şi-a ridicat casa în anii ’70 împreună cu cei doi fii. Acum, fie noapte, fie zi, trăieşte cu spaima în suflet că totul se poate prăbuşi. În urmă cu câţiva ani a mai făcut faţă unor alunecări de teren. Capriciile naturii. Acum se luptă cu Blidar şi basculantele sale care aleargă nebuneşte pe uliţele înguste. Lignitul este dus la CET Oradea şi nu numai. Crăpăturile de zeci de centimentri ale casei familiei lui Victor Chilba nu sunt, din păcate, un exemplu izolat. Toate casele din sat sunt fisurate. Oamenii au improvizat pentru a le susţine, dar eforturile sunt zadarnice. Tremură casele din cauza vitezei cu care circulă basculantele.

PERICOL PE ROŢI
Ca şi cum distrugerea caselor şi a drumului nu ar fi fost de ajuns, oamenii sunt nevoiţi să suporte circulaţia haotică, gazele de eşapament, praful ridicat de camioane sau cel lăsat de încărcătura de cărbune, pentru că prelatele stau trase ca draperiile. Bolile respiratorii, alergiile, zgomotul sunt “mici” cadouri oferite de Blidar sătenilor. Până acum, nimeni nu a luat nici o măsură pentru restricţionarea circulaţiei camioanelor. Excepţie fac câteva indicatoare de restricţionare ale masei maxim admise la 16 tone şi a vitezei la 30 km/h. Evident, instalate degeaba. Pielea de pe obrazul şoferilor şi al patronilor e mai groasă decât cea de elefant. Basculantele lui Blidar fac aproape 320 de curse între şase şi jumătate dimineaţa şi şase seara. Iar şoferii se întrec în a depăşi recordul de 90 km/h înregistrat până acum. Poliţia? Doarme, ce poate să facă? Cum să te arunci în luptă cu un Logan împotriva unui camion de 50 de tone?

Iniţial, autorităţile locale s-au făcut că nu văd dezastrul, deşi Poliţia Marghita a trimis o adresă Primăriei Popeşti la 13 octombrie prin care arată că “DJ 191/A, în apropiere de intersecţia cu drumul comunal Bistra, prezintă grave modificări ale suprafeţei de rulare, fapt pentru care vă rugăm să interveniţi imediat pentru refacerea părţii carosabile, deoarece în zonă se pot produce evenimente rutiere cu consecinţe deosebit de grave”. Dar intervenţia Poliţiei a venit târziu, având în vedere că plângerile sătenilor sunt încă din primăvară, iar Consiliului Judeţean Bihor anunţa cu turle şi trâmbiţe “rezolvarea” situaţiei încă din iunie pe DJ191B: montarea unor indicatoare de restricţie.

RUGĂ ÎN NEANT
Pe lângă numeroasele reclamaţii către Prefectură, Consiliul Judeţean, Inspectoratul Judeţean de Poliţie, sătenii din Popeşti au ajuns să se roage de Blidar în scris: “Rugăm pe dl. patron să se gândească cât de greu le-a fost oamenilor până şi-au construit aceste case. ...Nici locurile de muncă şi nici despăgubirile caselor noastre nu înseamnă nimic faţă de valoarea sufletească a muncii noastre de o viaţă”. După cum era de aşteptat, cuvintele au rămas doar pe hârtie. De cum am început să ne interesem de caz, circulaţia infernală pare să se fi domolit, camionagii fiind probabil instruiţi să aleagă rute ocolitoare. Acest lucru nu schimbă însă datele problemei. La insistenţele protestarilor, Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor a trimis un răspuns la 10 octombrie 2008, prin care recunoaşte că firma lui Ioan Blidar a depus la 19 decembrie 2007 cererea de obţinere a acordului de mediu pentru explorarea lignitului în perimetrul Valea Juteana, din extravilanul localităţii Cuzap, comuna Popeşti, însă nu a cerut şi acordul de mediu pentru activitatea de exploatare. Totuşi, firma deţine Licenţa de Explorare nr. 9609/27.11.2007 emisă de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale Bucureşti cu valabilitate de un an contractual, cu posibilitatea de prelungire a duratei de explorare cu maxim trei ani contractuali, cu condiţia să îndeplinească condiţiile prevăzute în licenţă. De asemenea, aceeaşi instituţie din Capitală i-a dat Autorizaţia nr. 2903/28.12.2007 pentru desfăşurarea de activităţi miniere de explorare a lignitului, iar la 28.01.2008 i-a eliberat Avizului nr. 10-LS pentru programul de explorare, care prevede pentru etapa a doua a anului I contractual exploatarea experimentală a 30.000 tone, probe tehnologice – 12.000 tone, cantităţi care, în mod evident, au fost demult depăşite, fiindcă, practic, are loc extragerea a circa 3.000 tone lignit/zi (aprox. 170-180 transporturi dus-întors). Nu putem să nu remarcăm faptul că toate avizele au fost parafate la finele anului trecut, între Sfintele Sărbători, când brusc, anumiţi factori de decizie din Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale Bucureşti dau dovadă de exces de zel.

Ioan Blidar. Maestro...

Firma Maestro Trading SRL Oradea a fost înfiinţată la 11 noiembrie 1999 de către Ioan Blidar, cetăţeanul austriac Rieger Karl Heinz şi Olga Cristina Nevelits, având ca principal obiect de activitate extracţia cărbunelui inferior. Cei trei par a fi foarte activi întreprinzători, dacă ne luăm după multitudinea de firme pe care le au împreună sau separat. Însă, de-a lungul existenţei sale, firma orădeană s-a regăsit în nenumărate contracte de furnizare a cărbunelui cu CET Oradea, Iaşi, Deva şi chiar Bucureşti. Ioan Blidar nu a fost de găsit pentru a lămuri cum reuşeşte să distrugă vieţile unor oameni prin afacerea pe care o gestionează. Cert este că echipa sa dirijează acest business din unicul Centru de afaceri realizat din fonduri europene în nordul judeţului Bihor, centru care, la prima vedere, nu pare să deservească decât interesele lui Blidar.

Nimeni nu mai ţine cont de istorie

Bazinul minier Voivozi este unul cu tradiţie. Datele istorice arată că primii mineri au fost, la sfârşitul secolului XIX, slovacii aduşi iniţial de groful maghiar Baranyi ca tăietori de lemne. Cele 50 de familii de colonişti au întemeiat satul Budoi, urmând apoi satele Vărzari şi Varviz. Prima mină deschisă a fost Budoi-tunel, denumită astfel din cauză că, sub dealuri, slovacii au săpat un tunel pentru a transporta minereurile, pe vagoneţi, până la Derna-Tătăruşi, unde societatea Magyar Aszfalt construise o fabrică de bitum şi uleiuri minerale. Din 1948, minele au revenit statului român, fiind încorporate sub denumirea Exploatarea Minieră Voivozi în Societatea Naţională a Cărbunelui, cu sediul la Ploieşti. În perioada 1986-1989, minerii din bazinul Voivozi au fost decoraţi ca “Eroi ai Muncii Socialiste”, clasându-se pe primul loc ca productivitate. Faţă de alte zone, minele din zona Voivozi s-au închis destul de târziu. Primul val de disponibilizare a angajaţilor a început în 1997, iar Exploatarea a fost desfiinţată în iunie 2004, când a început şi închiderea primei mine, Jurteana II, din Voivozi. Există însă foşti mineri care nu s-au obişnuit cu gândul de a lucra în fabricile de lohn italiene la încălţăminte şi confecţii şi scot cărbune pe cont propriu. Pe piaţa neagră, o tonă de lignit poate ajunge şi la 150 RON, iar cumpărători se găsesc imediat. De altfel, directorul general al CET Oradea, Dragoş Gligor, recunoaşte că lignitul adus de Maestro Trading SRL este cel mai ieftin din ţară, neluând în calcul victimele pe care le lasă în urmă această afacere profitabilă.