Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am trecut prin Piata Universitatii... Se repeta povestea de acum 21 de ani. Istoria pare a fi ciclica, bineinteles, respectand proportiile. Se cauta un lider, un Marian Munteanu, asa cum se cauta si atunci... Se simte nevoia unui spatiu al invecinarii, al comunicarii prin viu grai, dincolo de Facebook sa zicem...
Situatiile concrete nu coincid. Atat nemultumirile, cat si posibilele solutii sunt diferite. Piata Universitatii a insemnat, acum doua decenii, optiunea societatii civile, a studentimii de atunci in primul rand, pentru democratizarea reala a statului roman si integrarea acestuia in lumea civilizata. Acum asistam la reactia - justificata, desigur - a unor oameni ajunsi la capatul rabdarii.
Daca acum 20 de ani Romania era la inceput de drum, astazi avem o societate deja structurata institutional. Evident, nu discut calitatea acestor institutii, insa exista totusi un sistem acceptat si consfintit de societate, prin alegeri, in urma carora s-au impus organizatii politice, lideri, institutii...
Dar societatea civila?
E adevarat, nu dispunem de organizatii civice semnificative, in sensul ca, din pacate, in societatea romaneasca nu au reusit sa se coaguleze formule organizationale echidistante politic. Multi dintre cei care pretind astazi ca activeaza civic sunt de fapt in slujba unor forte politice.
Ar fi fost utile azi asemenea organizatii civice?
Probabil ca da. Altfel, este lasat loc liber unor grupuscule si indivizi trimisi sa deturneze sensul protestelor oamenilor pasnici si civilizati. Exista intotdeauna interese ca orice actiune sa capete imaginea unei devalmasii agresive. Sa speram ca oamenii nu vor cadea in plasa unor asemenea agitatori! Caci provocatori sunt destui si vor mai aparea probabil si in zilele urmatoare.
S-au mobilizat oamenii in strada si cu ajutorul Internetului...
Daca exista Internet acum douazeci si ceva de ani, probabil Romania ar fi scapat de dezastrul produs de guvernarea Frontului Salvarii Nationale. Practic, FSN s-a impus electoral prin dezinformare. Lumea nu a putut afla la timp care sunt adevarata configuratie si adevaratele obiective ale acelei structuri. Cat despre actiunile mobilizatoare din aceste zile, nu cred ca Internetul a fost decisiv. Se pare ca o contributie importanta au avut si alte institutii.
Care ar fi solutia de iesire din impasul de acum?
Nu se va iesi foarte curand... in primul rand, cred ca exista un blocaj extrem de nefericit la nivelul de varf al clasei noastre politice. Exista acolo niste conflicte si niste animozitati care aproape ca au blocat orice posibilitate de dialog. Probabil ca, daca aceste actiuni protestatare se vor extinde - eu nu am alte date decat imaginile date de televiziuni -, coalitia de guvernamant va trebui sa demisioneze si sa declanseze alegeri anticipate. Daca nu, e de rau! Demisia ar fi o solutie democratica, de tip european, in masura in care liderii respectivi isi vor asuma un asemenea comportament. Paradoxal, s-ar putea sa le si foloseasca. Oricum, sunt inca multe lucruri neclare legate de acest impas, asa cum il numiti. Poate multe din cele ce se intampla nu sunt chiar asa cum par la prima vedere.
Avem ceva de pus in loc?
In mod firesc, partidele de opozitie vor incerca sa profite de pe urma acestei situatii. Dar situatia ar putea sa se complice...
Avem un stat, condus in principal prin intermediul mass-media, in care nu apar oamenii de calitate, elitele, reperele morale de care avem atata nevoie... Unde ne sunt azi elitele?
Viata publica este dominata de vocalizele unui grupuscul de mediocritati, indivizi aflati constant in slujba puterii - oricare ar fi ea. Acesti indivizi sunt un fel de anexe propagandistice ale aparatului statal, ale partidului-stat. ii vedeti pe cei mai multi palavragind pe la diverse emisiuni. Dar acestia nu sunt adevaratele elite, ei sunt pseudo-elita. Am avut si avem foarte multi oameni de calitate, dar cei mai multi sunt reticenti cand e vorba de implicarea publica efectiva. Sa nu uitam ca viata publica romaneasca a fost pur si simplu intoxicata mai bine de doua decenii, de un noian absolut incredibil de mizerii, minciuni si mistificari.
Cine e de vina?
Decidentii politici, fireste. O societate bulversata de falsificari, de neincredere, de mistificare, este mai usor de condus, mai usor de manevrat...
Si asta este o scuza pentru non-implicare?
Poate ca nu, dar e o posibila explicatie. Probabil, multi oameni de buna calitate au evitat sa se implice in vreo actiune, in vreo intreprindere institutionala de tip civico-politic, tocmai pentru ca nu doreau sa fie improscati de mizeriile si dezinformarile aruncate de atata vreme pe "piata", prin mass-media romaneasca, dar si prin alte canale de dezinformare. Dezinformari care, din pacate, au si fost preluate cu prea mare usurinta de categorii largi de oameni... De regula, cand oamenii ajung sa-si dea seama ca respectivii au fost in mod gresit si pe nedrept acuzati de tot felul de lucruri, este prea tarziu... Sa ne amintim, daca nu de altceva, doar despre campania strivitoare, denigratoare, careia i-au cazut prada in '90 Ion Ratiu si Corneliu Coposu, ca sa dau doar doua exemple de anvergura.
Ganditi-va cat de mult a pierdut Romania, pentru ca nu a putut beneficia de experienta unui lider ca Ion Ratiu, care pur si simplu a fost "ingropat" intr-o avalansa de ticalosii si de minciuni sfruntate. Asa s-a intamplat in destule cazuri, astfel incat este foarte greu pentru un observator obisnuit sa mai discearna intre adevar si falsificare in diferitele aprecieri sau evaluari care circula de ani de zile pe sursele media si bineinteles, in ultimii ani, pe Internet. Nimeni nu se poate lupta cu asta, iar daca vorbiti de aparitia unor lideri care sa-si asume responsabilitati de reprezentare, asta cere timp, cere munca, cere efort organizatoric.
Nae Ionescu spunea odata, referitor la faptul ca societatea romaneasca functiona pe vremea aceea - desi clasa politica era sfasiata de interminabile lupte -, ca in fiecare sat aveam cate un ciudat, "prostul satului", ceilalti fiind intelepti. Unde ne sunt inteleptii in plin proces de urbanizare?
Urbanizarea este un proces care nu se desavarseste in cincizeci de ani! Europa a trecut la civilizatia urbana dupa multe secole si stradanii. Faptul ca avem cladiri de beton nu inseamna ca am devenit toti oraseni veritabili, in sensul occidental al termenului. Cel putin, nu inca...
Asadar, nu e totul pierdut...
Nimic nu se poate realiza fara munca temeinica si fara organizare inteligenta. Aici mai avem multe de facut. Superficialitatea promovata agresiv pe mai toate canalele de comunicare - si politice si media - va trebui in cele din urma abandonata. Avem nevoie incredere in noi insine si unii in altii, de multa organizare si de multa, foarte multa munca! Altfel, se vor repeta aceleasi erori.
