Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Iubiți frați și surori în Cristos,
Dragi oameni de bunăvoință,
Crăciunul ne conduce din nou spre misterul care stă în centrul credinței noastre: Dumnezeu se face om. Nu rămâne departe, nu privește de sus, ci intră în istoria noastră, în fragilitatea noastră, în realitatea concretă a vieții. Se naște într-o iesle săracă pentru a ne spune că nimic din ceea ce este omenesc nu-i este străin. El devine unul dintre noi pentru ca noi să nu mai fim niciodată singuri.
Nașterea lui Cristos nu este doar un eveniment din trecut. Este o realitate vie, actuală. Dumnezeu dorește să se nască astăzi, aici și acum, în fiecare dintre noi. El vine mai ales în întunericul vieții noastre: în slăbiciuni, în îndoieli, în suferință, în necredință, în lipsa de sens. Tocmai acolo unde omul simte că totul se prăbușește, Dumnezeu începe să construiască din nou.
Crăciunul ne amintește că speranța nu este o iluzie și nici un sentiment trecător. Este o Persoană. Este Dumnezeu care se apropie, care ascultă, care rămâne. El nu promite o viață fără cruce, dar ne asigură că nici o cruce nu este purtată singură. Lumina care strălucește din iesle este mai puternică decât orice întuneric, mai puternică decât păcatul, frica, războiul sau moartea.
Această sărbătoare ne cheamă să ne oprim. Să ne liniștim. Să ne lăsăm uimiți. Crăciunul poate deveni ușor ceva obișnuit, o tradiție repetată mecanic, un decor frumos fără conținut. Dar fără întâlnirea vie cu Dumnezeu, toate rămân doar o ramă goală. Esența nu este ceea ce se află pe masă, ci ceea ce se află în inimă. Obiceiurile sunt importante, dar ele nu pot înlocui credința.
Pruncul din iesle ne arată adevărata față a lui Dumnezeu: un Dumnezeu al iubirii, al păcii, al vieții. El ne învață că adevărata pace nu este doar liniște, ci rodul adevărului, al iertării și al dăruirii de sine. Pacea cere sacrificiu, cere renunțarea la egoism, cere o inimă deschisă. De aceea, Crăciunul este și un apel clar de a apăra viața, demnitatea fiecărui om, de la început până la sfârșit, și de a avea grijă de cei mai vulnerabili.
În lumina Nașterii Domnului, suntem chemați să ne deschidem inimile către cei singuri, bolnavi, săraci, refugiați, abandonați. Dumnezeu vine la noi prin ei. Dumnezeul care s-a făcut oaspete în lumea noastră ne învață ospitalitatea: să facem loc pentru El în viața noastră și să facem loc pentru ceilalți în inimile noastre. O credință adevărată se vede în faptele de milă, în slujire, în solidaritate.
Crăciunul ne amintește și cine suntem noi. Prin faptul că Dumnezeu a luat asupra sa umanitatea noastră, demnitatea omului este înălțată. Fiecare persoană are o valoare infinită. A ne cunoaște identitatea în ochii lui Dumnezeu poate reconstrui vieți distruse, relații rănite, speranțe pierdute. Nimeni nu este exclus. Dumnezeu nu închide ușa nimănui.
Credința nu se trăiește de unul singur. Ea se trăiește în comunitate. Biserica este locul în care Cuvântul lui Dumnezeu primește trup și continuă să fie prezent în lume. Prin Euharistie, Cristos rămâne cu noi și ne învață să fim „buni ca pâinea”, dăruiți pentru ceilalți. Crăciunul ne cheamă să iubim Biserica, chiar și atunci când este fragilă și rănită, pentru că ea este leagănul vieții divine.
Frați și surori, o lume care îl exclude pe Dumnezeu se afundă în întuneric, confuzie și egoism. Dar Crăciunul ne oferă un nou început. Dumnezeu nu renunță la creația sa. El vine din nou, chiar și atunci când nu este dorit, chiar și atunci când este respins. Și va rămâne cu noi și după ce colindele vor tăcea și luminile se vor stinge.
Să-l primim, așadar, pe Cristos cu o inimă deschisă. Să-i facem loc în fragilitatea propriei noastre „iesle”. Să devenim oameni ai speranței, ai păcii și ai iubirii. Pentru ca, prin noi, lumina Crăciunului să ajungă și la alții.
Tuturor oamenilor de bunăvoință vă spun: Crăciun fericit și binecuvântat!
Cu binecuvântarea noastră arhierească!
Solemnitatea Nașterii Domnului 2025
† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București
Citește pe Antena3.ro
