Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt frustrată că nu mi se dă bon fiscal pentru prostiile pe care le cumpăr. De exemplu.
Îi ştiţi pe ţiganii ăia din parcuri, care umblă cu baloane colorate şi le vântură pe la nas copiilor şi copiii chirăie că vor şi ei? Ei. I-am cerut unuia ca ăsta un bon fiscal după ce, ca un ticălos, m-a făcut de cinci lei într-o secundă. Bineînţeles că s-a uitat la mine ca la urs şi n-a zis nimic. Probabil că-şi imagina că-s vreo sculă de la Administraţia Fiscală, ceea ce mi-a părut rău că nu sunt.
“Bonu’, îmi daţi bon fiscal, nu? Daţi-mi bonu’! Dacă mă opreşte cineva de la primărie şi-mi cere bonul fiscal eu ce fac? Cum justific eu balonul? Ce fac eu cu primăria pe urmă? Sau cu cine o fi? O să-mi spună că l-am furat, dar eu nu l-am furat, dar, dacă nu l-am furat, unde e bonul? Mă, tu vrei să mă bagi la puşcărie”. Omul nostru era totalmente descumpănit, dar şi intrigat, într-un fel. Puţin îi păsa lui că eu nu pot justifica un balon, ce, el putea să-l justifice?”. L-am lăsat în pace, că mi se făcuse milă de el. Cred că m-a înjurat de mamă.
Altădată, o altă grupare de interlopi care acţionează cu baloanele prin parcuri se instalase fix în mijlocului locului de joacă în care erau, poate, zeci de copii şi făceau baloane. Mulţi dintre părinţi s-au repezit, bineînţeles, să cumpere sticle întregi cu spumă pentru baloane, dar, iar, fără bon fiscal. Iar îmi venea să fac o scenă, dar m-am abţinut. Mai încolo, de la o căsuţă dintre cele care se deschid mereu prin parcuri, mai ales vara, nu ţi se dă bon fiscal pentru nici o prostie pe care o cumperi. Zilele trecute am văzut la un jurnal de ştiri că unul a fost bătut într-un bar pentru c-a cerut bon fiscal pentru un suc. Cred că până la urmă tot o să mi-o iau. În Herăstrău, am cumpărat odată o gărgăriţă de jucărie şi m-am aşteptat să mi se dea bonul. Madam care era la vânzare m-a privit cu milă şi mi-a zis că, pentru aşa ceva nu se dă bon fiscal. Bine, dar pentru o zebră de jucărie se dă? Nici pentru o zebră de jucărie nu se dă bon fiscal. Dar pentru o zebră adevărată se dă? Ha ha, bună gluma, dar “n-avem zebre adevărate”. Dohhh.
Mă întreb aşa, dac-aş fi cumpărat eu Aversa, dacă mi s-ar fi dat bon fiscal. Cred că nu. “Pentru atâta lucru?!?” O dată, o singură dată, în maxi-taxi-ul în care mă mai urc, ca o sălbatică, de la Casa Presei până la Otopeni, şoferul mi-a dat bon fiscal. Nu-mi venea să cred! “Îmi daţi bon fiscal????”. Iar am luat milă. Nu puteam să cred. A fost prima şi ultima dată când am primit bon fiscal în maxi-taxi. Era sâmbătă.
