Mircea Dinescu: "Fănuş Neagu şi-a îndeplinit misiunea pe Pământ".

"Orice scriitor care dispare de pe Pamant merge intr-un loc tainuit, dar radacina lui ramane. Pentru noi, Fanus Neagu este unul dintre scriitorii mari aparuti dupa al doilea razboi mondial. El a fost o mare figura in lumea literara, a fost un personaj in aceasta piesa care s-a jucat inainte de ’89 si dupa", a spus Mircea Dinescu pentru Jurnalul National. In opinia sa, multi scriitori pot sa fie mari ta­lente, dar nu reusesc sa devina si personaje in lumea in care traiesc. Or, Fanus Neagu a fost, asa cum spune poetul Dinescu, intr-adevar unul dintre personajele principale, pentru ca "era o figura in lumea literara", devenind la un moment dat "cel mai popular scriitor roman, fiindca scria si cronici de fotbal".

"Pe vremea aceea, chiar Romania literara sau Luceafarul, reviste in care el scria la rubrica de sport, erau citite in tribune. Suporterii de atunci erau ceva mai cititi decat astia de astazi, de pe stadioane. Astfel, Fanus era important nu numai in lumea literara, dar si in afara lumii literare", afirma Mircea Dinescu, adaugand ca marele prozator era cunoscut ca un personaj boem, dar facea parte nu din "boema neagra si saraca, caci el traia destul de bine, avea succes cu cartile lui".

"Era un mare bautor, nu era ceea ce se cheama un betiv; era un mare bautor si atunci la mesele la care venea Fanus Neagu se incingea imediat atmosfera si el reusea sa iradieze voia buna, chiar in perioade mai cumplite din istoria aia", spune Dinescu.

Mircea Dinescu a avut "sansa" sa stea la Casa de creatie de la Mo­go­soaia, unde erau Fanus Neagu, Marin Preda, Teodor Mazilu, Sanzaiana Pop... Abia debutase, ii aparuse prima carte (1970), pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor, cand "Fanus m-a luat de ciuf si m-a adus la Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, unde era secretar; m-a angajat pe post de portar, dar lucram la almanah, nu stateam cu pusca pe umar, asa cum cred unii".

In continuare, poetul mar­tu­ri­seste: "Am dus o viata boema destul de simpatica intre anii ’70 si ’80 si am stat sub iradierea farmecului lui Fanus Neagu pana el s-a certat cu Marin Preda si eu am intervenit in acea cearta (...). A fost o polemica. Din clipa aceea, eu am stat la masa cu Marin Preda pana a murit. Nu am vorbit cu Fanus o perioada, apoi ne-am impacat, asa e viata. Dupa ’89 ne-am vazut mai putin. Am fost pe baricade diferite. Eu scriam la Catavencu. El era atunci furios, pro­babil pentru ca lumea literara se polarizase foarte tare, se dadeau multi anticomunisti care nu fusesera anticomunisti pe vremea comunismului. Cei din generatia lui au inceput sa fie ori ignorati, ori criticati, si atunci Fanus a trecut mai la stanga, sub umbra lui Ion Iliescu, care era un politician destul de destept si de versat sa atraga o parte din scriitori in jurul lui".

Fanus Neagu ramane "o mare figura in istoria literaturii romane". Mircea Dinescu vorbeste despre "o realitate", si anume ca "Fanus e singurul care a ramas si a imbatranit – avea aproape 80 de ani –, pentru ca toti colegii lui de generatie au murit in jurul varstei de 50 de ani: si Nichita Stanescu, si Mazilu, si Ion Baiesu, si Teodor Paca – erau boemi si bautori de votca, dar Fanus Neagu bea vin. Si Fanus a rezistat. Eu cred ca trebuie sa vorbim cu seninatate despre Fanus Neagu, pentru ca el si-a indeplinit misiunea pe Pamant".