Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu ştiu ce are toată lumea de comentează, atât de maliţios, pe tema jilţului lui Băsescu. Omului îi stă chiar bine. Parcă-l face să pară mai înalt. E ca un sacou cu două numere mai mari, care te face să arăţi mai lat în spate. Mă uitam la el şi nu mă mai săturam. Voiam să pup televizorul şi, de fapt, mă-ntreb, chiar, de ce n-am făcut-o. N-am înţeles comentariile lui Ponta pe tema ridicolului omului, că nu era nimic ridicol acolo. Era mai mult decât ridicol. Era meta-ridicol. Era dincolo de orice putere de imaginaţie şi ne-am dat seama, încă o dată, cu această ocazie, că realitatea bate ficţiunea, ca de obicei.
Şi iar mai cred că Flatulescu Băsescu şi-a greşit era. Nu trebuia să trăiască în aceste vremuri, trebuia să trăiască pe vremea otomanilor, pe care i-ar fi omenit la un party organizat ad-hoc, cu ţuică şi mămăligă (turcii aduceau sarmalele, că, oricum, de la ei ni se trage). Eventual cu nişte grătare cu carne de cal, că aveau de unde, de vreme ce nu se mai luptau. Băsescu, stând în jilţul ăla, ar fi comentat, sadic bonom, cum îl ştim, pe tema faptului că ai noştri n-au descoperit, încă, ardeiul iute, aşa că să se mulţumească să bage sarmalele alea fără aprigul accesoriu culinar. Tot din jilţul ăla, ar fi negociat, cu spatele aplecat drept, desigur, trecerea Moldovei şi Ţării Româneşti în jurisdicţia otomană şi, odată cu asta, trecerea la religia musulmană. Desigur, aşezat în jilţul ăla, tot meta-penibil ar fi fost, dar, plin de sine cum e, oricum n-ar fi realizat asta, iar slugile din preajma lui oricum n-ar fi avut curaj să-i spună ceva.
Brrr! Ferească Domnul! Să-I mulţumim, mai bine, că Flatulescu Băsescu n-a trăit atunci şi că, în pofida faptului că prezentul nostru scrie o istorie agonizantă, totuşi, trecutul ne-a lăsat câţiva “inşi” cu care să ne mândrim şi datorită cărora astăzi ne facem cruce şi nu ne închinăm lui Allah. Mă gândesc că-i place acolo pentru că artizanul gloriosului scaun a aşezat acolo un morcov invizibil care are diverse efecte asupra celor care se aşază pe el.
Aştept cu mare nerăbdare să-l mai văd pe om în jilţul ăla. E atât de mic de statură, încât, capul îi pare înconjurat de un nimb de sfânt, de lucrătura de pe spătarul jilţului, lucru care îl face de zece ori mai meta-super-penibil. Când mă gândesc c-ar putea să fie premierul României, îmi vine să cer azil politic în Republica Ghana. Sau nu. Mai bine în Coreea de Nord.
Citește pe Antena3.ro
