x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Noaptea albă de la Finanţe

Noaptea albă de la Finanţe

de Diana Rotaru    |    14 Oct 2010   •   00:00
Noaptea albă de la Finanţe
Sursa foto: /Jurnalul Naţional

O noapte albă la Ministerul de Finanţe. O noapte în care funcţionarii publici s-au simţit umiliţi, batjocoriţi, un preş de şters pe jos. Totul a pornit de la zâmbetul zeflemitor al ministurlui. Fără soluţii, doar un rânjet în scârbă. Asta i-a făcut pe funcţionari să reacţioneze. Să-l urmeze, să scandeze atunci când acesta s-a dezis de ei. Au aşteptat toată noaptea un semn, un răspuns. Ministrul le-a ţinut companie patru ore în miez de seară, degeaba. Misiunea avea să fie clară şi precisă. "Pe linişte se rezolvă multe". Cei mulţi să tacă, vindem gogoaşa presei şi legea rămâne cum o stabileşte Băsescu-Boc.

● Ora 23.50
. Sunt 200 de oameni la etajul unu al Ministerului.  Afară, alţi 30 de profesori nu sunt lăsaţi să intre. Marica tocmai le-a adus apă, sandvişuri, cafea. "SPP-ul ne-a numărat! SPP-ul e cu noi! Marica nu te mai ascunde de ei!", ţipă un funcţionar pe hol. Oamenii stau cuminţi-pe scaune, în picioare. Rumoare. Ochii albaştri scanează tot; fac poze cu pocket-uri ţinute la rever şi, când e cazul de vorbă multă, lasă să li se vadă cotul pistolului.

Ministrul a fost zeflemitor! Asta ne-a enervat!
● Ora 24:00.
Vine Ialomiţeanu escortat de SPP-işti. Atmosfera devine apăsătoare. Lumea ţipă: "Banii, Banii!". Se închide în cabinet şi, alături de el, intră reprezentanţii sindicatelor şi seful ANAF. Oprescu, Marica şi Blejner. Pe hol, funcţionarii stau ciorchine şi aşteaptă un răspuns. Nu le mai pasă de nimic, de data asta. Vor doar să ne asigure că protestul lor este spontan şi ca sunt liberi!

"Noi lucrăm cu bani, dar nu avem bani! Deja ca să vii la serviciu a devenit costisitor. De ce să ne fie frică că ne dă afară? Şomajul e mai mare decât câştigăm." Referenţi, inspectori debutanţi, principali, superiori, consilieri plus lucrătorii ANAF s-au adunat cu toţii la protest. Oamenilor le-a ajuns la os indolenţa şi nesimţirea guvernanţilor. "Un inspector cu  studii superioare câştigă 4 milioane în condiţiile în care grădiniţa la copii e 3 milioane.  Răspunderea nu se compară cu nimic atunci când semnezi documente de miliarde."

Pe holuri atmosfera e tensionată. Din fiecare gură iese o înjurătură dar şi-o fărâmă de speranţă. "Dacă se închid trezoreriile, nu mai lucrează nici băncile, nici poliţia, nimic. Prin trezorerie trece totul! Le e frică. L-am întrebat pe Blejnar dacă poate trăi o lună cu 5 milioane şi a zis că poate." Oamenii se plâng că nu mai există posturi scoase la concurs, personalul s-a micşorat în ultimii ani. Mulţi angajaţi au murit de cancer din cauza stresului. Cu toţii fac ore suplimentare, uneori zi lumina, pentru care nu au cerut niciodată bani, vreun spor de confidenţialitate sau stres. "Dar acum, de ce să ne fie frică? Nu mai suntem pe timpul lui Ceauşescu! Suntem liberi!"

Ce i-a deranjat cel mai mult pe oameni a fost sfidarea Ministrului şi a camarilei sale. Acesta le-a replicat în treacăt că parcă vin la pomană.

"Ministrul a fost zeflemitor. Asta ne-a enervat. Ne-a spus de ce nu am cerut mărire de salariu? Cum, noi să cerem?". Tot sfidător a fost şi dictonul "dacă nu vă convine, plecaţi din ţară. Sau mult prea jignitoarea: luaţi-vă alt job!"

Oamenii nu pot concepe ca îşi aşteaptă dreptul, ca şi cum l-ar cerşi. Cu stimulentele provenite dintr-un procent de 15% adus din ecomonia subterană, trăiau decent. Era dreptul lor, era modul lor de a se automotiva ca să nu ia şpagă. Acum, nimeni nu-şi mai riscă viaţa pentru 5 milioane. "Ştiţi ce înseamnă firmele de executare silită din Sectorul 5? Te omoară ăla! Pentru ce?..."

Marica: Cum să dau pe speaker ce vorbesc acolo?  
● Ora 1:10.
Din camera negocierilor nu se aude nimic. E un joc psihologic cu minţile şi răbdarea celor mulţi. Oamenii se aşază pe jos ca în jurul unui foc de tabara. Unii pe scări, alţii lipesc zidurile, alţii pe scaune. Unii se uită la tv-ul din faţa cabinetului şi privesc ciorchine, cu indignare, declaraţiile. Toţi aşteaptă în faţa uşii pe care scrie mare: Zona de securitate 1. La tv e Mircea Badea în reluare. Se înviorează spiritele.  Lumea începe să-l aplaude pe Badea.  Ceilalţi, puhoi se ridică crezând că a ieşit vreun lider să le comunice ceva. Începe un ropot de aplauze. Alarmă falsa însă. "Da! Am ajuns să protestăm pentru banii noştri!".

● 1:17 Iese Marica.  Prima declaraţie. "Nu a făcut nici o propunere. Noi insistăm să facă ceva până la noua lege a salarizării..."  Nici nu mai contează ce zice. Lumea zbiară, urlă: "Demisia! Demisia!"
"...i-am spus ministrului că acţiunea nu poate înceta acum, că dacă le zic eu asta oamenilor, mă omoară." ... "Huoo! Deschide uşa! Nu plecăm! Nu plecăm!"
"Discuţia cu el a fost să deblocăm aceşti bani până la legea salarizării, să le dăm la oameni de la 6 la 10 milioane!".
Hoţiii!

● 1.20 Pe uşa din dos o funcţionară îi aduce ministrului cafeaua.

● 1.23 Marica reintră la negocieri. Imediat iese şi se îndrepta în tăcere înspre sala de consiliu, acolo unde îl aşteaptă membrii din sindicatul său.  Le spune în şoaptă ce a discutat de fapt cu ministrul.

"Cum să dau pe speaker ce vorbesc acolo?  Din clipa aia ne declasam, compromiteam toată acţiunea. Afla presa. Ce făceam?"
Pe hol este oprit de o funcţionara cochetă.
"Domnule Marica, cum adică, eu am stat aici pentru 3 milioane, pentru pomană? Asta aţi negociat? Pomană? Dom'le eu am stat aici pentru un trai decent!"
"Doamnă mergeţi înăutru, în sala de consiliu!"
"Nu merg domnule, am auzit ce aţi spus."
"Mergeţi înăuntru, am spus acolo altceva."


Nici să nu îndrăzneşti să te iei de Udrea, Boureanu, EximBank!
● 1:40
În cabietul ministrului e linişte. Pe hol, oamenii îl urmăresc cu indignare pe Boureanu care se dă în stambă cu o mutră de sictir, în direct la tv. Mai toţi spun că de el, Udrea, EximBank şi alte societăţi nu te poţi lua. Că şi se taie picioarele  doar daca ajungi prin raza lor de acţiune. "Unii chiar ne zic că am greşit adresa!". "Totul e politic aici şi noi nişte marionete. Marinaru ăsta crede că le face pe toate!"


"S-a spus că ne manipulează cineva. Acel cineva este fluturaşul!".
● 1:56
Pe hol se aduc cafele.  Oamenii îsi scot fluturaşele în faţa camerelor de filmat. "Uitaţi 6 milioane, 2 facultăţi, 2 copii. Nu mi-e ruşine. Asta e". Atmosfera începe să se învioreze. Ialomiţeanu le promisese liderilor că va ieşi la ora 2:00 să le comunice decizia. Nimic până acum. "S-a spus că ne manipulează cineva. Acel cineva este fluturaşul!".

● 2:03  "Domnule de la Reuters, am început să mă tâmpesc uitandu-mă la tv, cred că o sa fac infarct. Sunt atât de obosită! Am vorbit şi noi cu spaniolii, colegii noştri care ne-au făcut o vizită. Când au auzit cât câştigăm s-au crucit. Păi acum ce să fac, urmează să-mi dau demisia, să mă duc în Italia, să am grijă de un bătrân, câşting 1.500 de euro şi nu îmi mai frământ creierii."


Blejner: "Liniştea e foarte bună. Lucrurile bune sunt făcute în linişte"

La 2:21 iese Blejnar. Merge relaxat până în sala de consiliu. Îşi priveşte angajaţii cu dispreţ şi le spune arogant atât: "Liniştea e foarte bună. Lucrurile bune sunt făcute în linişte". Lucrătorii ANAF au explodat. Încă de dimineaţă fuseseră ameninţaţi de Blejner  să nu vină la protest că nu se ştie care le va fi soarta. "Suntem ameninţati cu demisia de Blejner, cel care ne-a fost şi nouă coleg."


Dacă nu vrea  Boc sau Băsescu, nu este un argument legal!
● 3:00
iese Marica. "Dacă nu ne prinde dimineaţa aici, înseamnă că aţi muncit degeaba. Blejner le-a spus că sunteţi puţini." , "Huooo! Hai să ne audă."

● 3:08 iese Oprescu. "Vrea să ne convingă să renunţăm. Din punctul meu de vedere faptul că nu vrea Boc sau Băsescu nu este un argument legal.  Noi vrem respectarea legii."

● 3:15 ies patru SPP-işti îmbrăcaţi civil care monitorizează zona, semn că vrea să plece şefu'.

● 3:30. Doi sindicalişti impart un pahar de lapte şi o felie de pâine. Hai noroc că atât mai avem! O parte dorm pe canapele. Alţii scandează: "nu cedaţi!".

● 3:35 iese Ialomiţeanu înconjurat de SPP-işiti. Huiduit, i se cere demisia. Concluzia mulţimii: "Băsescu decide tot!"
Oprescu:  "A venit să ne ţină de vorbă şi pe urmă a plecat. Patru ore am discutat toate argumentele. El avea unul singur ¬ criteriile de performanţă."

● 4:00-5:00 liderii de sindicat îşi îndeamnă oamenii să reziste pe baricade. "Până dimineaţă! Nu plecaţi. Oricum, nu vă dau banii nici luna aceasta!" 


×