O anomalie a istoriei românilor

"Fost-au Basarabia cucerita cu sabia? Nu. Prin tratatul de la Bucuresti de la 1812 s-a facut aceasta cesiune, nu ca pret al pacii, caci Turcia n-avea nevoie de pace, ci tocmai Rusia..." - o anomalie a istoriei care ne-a lovit cu harapnicul nedreptatii. Asta este imaginea pe care o contureaza si Mihai Eminescu, intr-unul dintre articolele sale din ziarul "Timpul" (1878), la putina vreme dupa ce, in iulie, la conferinta ambasadorilor de la Berlin, Kogalniceanu si Ion C. Bratianu incercasera zadarnic sa-i convinga pe oficialii europeni ca Romania avea dreptul la o reparatie, ca Basarabia trebuia intoarsa la trupul tarii. Rezultatul, absolut neverosimil, a fost acesta: inca o nedreptate. Cahulul, Ismailul si Bolgradul (Cetatea Alba), care inca mai tineau de "acasa" romaneasca, au fost si ele smulse si cedate tarului.

Despre aceasta a doua smulgere a Basarabiei scrie, intr-un articol publicat in "Dimineata" din 16 mai 1912, Constantin V. Obedeanu. Si tot el mai noteaza: "De mult presa a anuntat ca in Rusia se pregatesc mari serbari pentru implinirea a o suta de ani de la incorporarea Basarabiei la imperiul moscovit. Negresit ca un asemenea jubileu, oricat de apatici am fi, nu poate sa ne faca placere. In orice caz, e si ceva nou, caci nu ne aducem aminte ca Austria sa fi sarbatorit aniversarea luarii Bucovinei sau noi pe a Dobrogei, deoarece nu trebuiesc in cap o suta de ani, daca vrei sa jubilezi o aniversare, se poate face si la 25 de ani, ca si la 50, ca si la o suta etc. E chestia, insa, ca daca nu s-au serbat aceste aniversari, a fost la mijloc un sentiment de delicatete, de reciprocitate diplomatica, caci nu s-a voit sa se atinga amorul propriu. E destul de dureros pentru o natiune cand isi pierde o bucata din patrimoniul ei si e silita sa si-o rupa de la san, incat mare rautate trebuie sa aiba cel ce a luat-o ca la nu stiu cati ani sa-ti aduca aminte acest lucru. Faptul ne mira si mai mult ca vine tocmai de la rusi, rusii acestia, care acum 35 de ani, au mers cot la cot cu noi pe campiile Bulgariei, care au facut cauza comuna cu noi, sau mai bine zis, noi am facut cauza comuna cu dansii, care si-au amestecat sangele lor cu al nostru, si cu care - de atunci - am trait in relatiunile cele mai bune; tocmai acuma, cand spiritele sunt destul de agitate in Balcani sa vie si sa ne aduca aminte acest trist act, din viata noastra, care ne doare inca si care e recent in memoria noastra a tuturor." Amintind de episodul de la 1878, Obedeanu mai scrie: "Negresit ca s-a abuzat de dreptate si de noi. Peste toate aceste injustitii istorice insa, rusii vin astazi sa ne aduca aminte aceasta pagina dureroasa din viata noastra de stat, benchetuind cei o suta de ani de cand ne-au luat-o nu prin arme si razboi oranduit, dar prin intrigi diplomatice, atunci la 1812, ca si la 1878."