Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Încărcaţi de vreme, mulţi trecuţi bine de 70 de ani, veteranii celui mai complicat proiect rutier românesc au sunat ieri apelul pe Transfăgărăşan, la 35 de ani de la darea în folosinţă. De la muncitori la subofiţeri, ofiţeri şi generali de armată, arma geniu, au salutat cu onor la drapel şi s-au închinat în memoria celor 40 de victime lăsate drept plată pentru deranjul făcut muntelui la peste 2.000 de metri altitudine.
Povestea Transfăgărăşanului a început în 1971, când Institutul Naţional al Lemnului a dat ordin de realizare a unui drum forestier necesar exploatărilor lemnoase. Traseul viza punctele Bâlea Cascadă - Bâlea Lac - Vidraru - Curtea de Argeş. "Drumul era parcurs numai cu măgarii, vreo 30-40, încărcaţi cu samare, era aproape imposibil de gândit că se va face un drum cu bandă dublă", spune inginerul Dumitru Ducaru. Apoi, a început lucrarea în care singura problemă avea să fie nu mâna de lucru, nici experienţa sau banii, ci timpul. Totul trebuia realizat în... numai patru ani.
TREI DIVIZII DE GENIU
Chiar cum spune arma militară, la construcţia Transfăgărăşanului au contribuit din plin genii ale anilor '70, pentru că ambiţia, milităria şi patriotismul au ţinut loc de experienţă. Era pentru prima oară când în România se construia un drum asfaltat la asemenea înălţime, în condiţii de relief şi mediu aproape imposibile. General de divizie (r) Nicolae Mazilu, comandantul lucrărilor pe versantul nordic, vorbeşte aspru despre şantier. "Pe cât a fost de greu, pe atât a fost de frumos. Noi nu aveam în cap câştigurile, ci ideea că participam la ceva grandios. Aveam orgoliul nostru de genişti, care trebuiau să facă minuni. Şi am făcut. Armata a trimis aici trei divizii, adică 3.000 de soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri care au muncit fără concediu patru ani fie vară fie iarnă".
"ATUNCI TE ÎMPUŞCAU, ACUM ..."
Marcaţi de o modestie aproape umilitoare în vremurile de azi, foştii ofiţeri, comandanţi de lucrări vorbesc cu mândrie despre lucrarea care le aparţine, chiar şi aşa, în anonimat. Aduse la zi însă, cuvintele se schimbă, devin aspre. "Domnule, dacă nu făceai treabă atunci te împuşcau! Cum adică să nu munceşti? Acum se munceşte mai mult la studii, proiectări, hârţogăreală, adică mai mult la teorie. Atunci, ca în povestea lui Manole, noaptea se proiecta, ziua se muncea şi de la capăt, având grijă să nu suprapunem lucrările pe versanţi", spune colonelul (r) Costache Chirăcuţ.
Trasfăgărăşanul este drumul aflat la cea mai înaltă altitudine din România, 2.050 m, pe cei 91 km fiind dispuse 27 de viaducte şi poduri. Pentru mutarea stâncilor au fost folosite 6 milioane kilometri exlozibil. Maşinile folosite în şantier au acoperit 18 milioane de motokilometri. în realizarea proiectului au fost implicate patru ministere şi administraţiile judeţelor Sibiu şi Argeş.
Citește pe Antena3.ro
