Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
OBSERVATOR
Spre deosebire de cancelarul Gerhard Schroder, care a aflat ca tatal sau, Fritz Schroder, e inmormantat in Ceanu Mare, zeci de familii din Germania nu stiu ca la Giurgiu se afla osemintele celor dragi.
VASILE ARCANU
SESIZARE. Cu aproape zece ani in urma, la sesizarea unui localnic, municipalitatea din Giurgiu a informat Ambasada SUA de la Bucuresti cu privire la existenta, in cimitirul catolic din aceasta localitate, a unor morminte de eroi americani, din timpul celui de-al doilea razboi mondial.
La scurt timp, mesajul receptat de Ambasada a fost transmis peste Ocean, ajungand pe masa comandantului Garzii Nationale din Alabama. Dorind ca totul sa se desfasoare cat mai rapid, reprezentantii Garzii Nationale l-au rugat pe primarul de atunci sa pregateasca pana in cele mai mici amanunte ceremonialul de mutare a ramasitelor ostasilor americani. Cetateanul care sesizase acest lucru urma sa primeasca, in semn de respect si recunostinta, drapelul SUA. La fel au reactionat si autoritatile locale giurgiuvene, pregatindu-se atat de primirea inaltilor oaspeti cat si cu cele trebuincioase ritualului religios ortodox, inclusiv coliva, pentru ca generalul american dorea sa respecte traditia locala ortodoxa. El credea ca eroii americani au fost cinstiti de-a lungul timpului in ritul ortodox, nestiind ca, de fapt, acestia s-au aflat in custodia Bisericii Romano-Catolice.
STATISTICI. Potrivit cercetatorilor, numarul ostasilor anglo-americani si/sau austro-germani cazuti in perioada 1941-1944 pe raza judetului si municipiului Giurgiu a fost unul destul de mare. In cartea sa, "Vlasca sub bombe", istoricul giurgiuvean Florentin Breazu noteaza, in urma unui amplu studiu al documentelor oficiale ale vremii, despre "⦠evenimentele aeronautice petrecute in ziua de 4 aprilie 1944" ca "avioanele inamice (anglo-americane) au avut noua morti, iar cele germane sase morti". In conformitate cu legislatia vremii, actele de deces necesare inhumarii erau incheiate de catre Oficiul Starii Civile Giurgiu, cei care nu puteau fi identificati "urmand a fi trecuti in acte ca necunoscuti". Autorul, citand respectiva instructiune, mai spune: "Pentru cadavrele care poseda semne si acte de identitate precum si alte obiecte personale s-au incheiat procese verbale conform Instructiunii nr. 201527, din 14 octombrie 1943, a Ministerului Afacerilor Interne".
Desi aceasta instructiune ar fi trebuit sa constituie prioritatea numarul unu, cel putin la nivelul Oficiului Starii Civile din Giurgiu, in realitate, in "Registrul decedatilor" din anul 1944, si nu numai, nu figureaza prea multe nume de aviatori si/sau soldati morti la Giurgiu, registrul respectiv vorbind foarte rar despre astfel de cazuri. Spre exemplu, apar doar: lt. aviator Lawrence Rase (27 de ani), domiciliat in statul Ohio din Statele Unite ale Americii, casatorit, decedat pe data de 25 iulie 1944 in Spitalul "Regina Maria" din Giurgiu; serg. aviator Charles Middleton (23 de ani), domiciliat in Londra, de religie protestant, decedat pe data de 3 august 1944; pilot aviator Georgen Jensohn, american, decedat pe data de 10 iunie 1944; cadavrul neidentificat al unui soldat german, decedat pe data de 3 octombrie 1944, in zona Cioroiu, si un erou aviator american - necunoscut, care a fost ingropat in Cimitirul romano-catolic. In fine, capitolul "Diverse" precizeaza un lucru interesant: "Cadavrele personalului american cazut la Daia (doi morti) si la Meletie (sapte morti) s-au ridicat de posturile de jandarmi si depuse la Capela Cimitirului Catolic din Giurgiu. Pentru inhumarea lor s-a cerut de catre Garnizoana la Corpul 2 Teritorial sa delege fonduri pentru construirea cosciugelor si crucilor pe seama Regimentului 5 Dorobanti". Cand au cautat osemintele eroilor lor, americanii nu au gasit nimicâ¦
DESCOPERIRE. Sunt cateva documente "secrete" care au fost bine ratacite intre vechiturile din arhiva Bisericii Catolice din Giurgiu. Unul dintre ele, avand stampila cu zvastica, atesta ca preotul Ioan (Johannes) Schneeweiss era invitat de sefii companiilor si /sau bateriilor Wehrmacht-ului stationate pe malul stang al Dunarii sa oficieze inhumarea unor soldati cazuti la datorie. Dupa cum aveam sa aflam, preotul Schneeweiss era etnic german. Acest lucru este confirmat de un document adresat de Schneeweiss autoritatilor antonesciene, prin care se declara etnic german, membru activ al organizatiei G.E.G.(Grupul Etnic German). Investigatiile noastre au mai scos la iveala faptul ca tot sfintia sa, in cea mai desavarsita taina, aduna cadavrele soldatilor germani sau austrieci pe care ii inhuma in cimitirul catolic. Nu este exclus ca parintele Schneeweiss sa fi avut "complici", pentru ca i-ar fi fost destul de dificil sa faca acest lucru de unul singur.
Cu aproape doi ani in urma, municipiul Giurgiu a fost vizitat de doamna Elfie Worner, sotia celui care a fost secretar general al NATO. Desi a primit anumite informatii despre cimitirul catolic din Giurgiu - pe care, de altfel, s-ar parea ca l-a si vizitat - si despre descoperirea facuta de americani in 1995 in albumul cu imagini din Romania, editat ulterior de Asociatia "Manfred Wörner", printre cimitirele ce adapostesc ramasite pamantesti ale etnicilor germani nu figureaza si cel de la Giurgiu.
De una din autorizatiile de inmormantare a unui alt soldat (neidentificat) cazut la datorie am gasit atasata o iconita-talisman, cu text pe fata si pe verso in limba germana. Reprezentand un copil, alaturi de ingerul pazitor, rugandu-se Maicii Domnului, iconita a ramas parca pentru a ne indruma spre rugaciune comuna. Poate si pentru continuarea eforturilor ca osemintele uitate pe pamant strain sa se intoarca acolo unde le este locul.
PERSONAJ
Parintele Johannes Schneeweiss s-a nascut in anul 1909, intr-o localitate din judetul Timis. El a activat la Giurgiu in perioada 1935-1952, fiind astfel cel mai longeviv paroh al acestei Biserici. In tot acest timp, el s-a comportat exemplar, castigand simpatia giurgiuvenilor, dar si aprecierea autoritatilor vremii care il invitau intotdeauna la evenimentele importante ale urbei. Din 1952, Schneeweiss a disparut din comunitate, in arhive neexistand nici o referire legata de destinatia sa sau de trecerea sa in nefiinta.
