Pacepa il lauda pe presedintele Iliescu

Fostul general de Securitate roman Ion Mihai Pacepa elogiaza, pentru prima data, intr-un articol publicat in National Review, din Statele Unite, politica presedintelui Romaniei, de alaturare in lupta contra terorismului, sub conducerea SUA. Fostul general de Securitate roman Ion Mihai Pacepa elogiaza, pentru prima data, intr-un articol publicat in National Review, din Statele Unite, politica Romaniei de alaturare in lupta contra terorismului, sub conducerea SUA.

Multi ani dupa ce a parasit Romania, dezertand din randurile serviciilor secrete comuniste de la Bucuresti, fostul general de Securitate a semnat, in publicatii occidentale, articole critice la adresa regimului de la Bucuresti. Nici dupa Revolutie, relatia sa cu Bucurestiul nu s-a imbunatatit, problema reabilitarii sale de catre noul regim avand mai multe coborasuri decat suisuri, de-a lungul anilor. In ciuda ordinului scris al Administratiei Prezidentiale din Romania (adresa Departamentul Securitatii Nationale nr. DSN C/160/15/04/2004, semnata de doamna Rodica Stanoiu, in numele presedintelui Iliescu si transmis la MI, ministrului Ioan Rus) care cerea rezolvarea cazului, statutul generalului ramane nerezolvat. Iata ca, in 2004, la 15 ani de la Revolutie, Ion Mihai Pacepa semneaza un articol laudativ la adresa tarii, remarcand schimbarea de macaz de la Bucuresti si ralierea Romaniei la razboiul antiterorist dus de SUA, in opozitie cu exemplul "vechii Europe" si in special al Frantei, care da dovada de antiamericanism si conservatorism.

Articolul sau, intitulat "Cresterea Romaniei" sau cum un fost exemplu perfect de antiamericanism s-a transformat in aliat de nadejde in razboiul contra terorii, va este redat mai jos.

"Pe 8 iunie, Consiliul de Securitate al ONU a aprobat transferul de suveranitate catre Guvernul irakian. La 20 de zile de la acel moment, mult opresata tara a descoperit o libertate fara precedent. Putine, daca si acestea au fost, reprezentante ale mediei au remarcat faptul ca aceasta rezolutie - la care s-au opus pana in ultima clipa, desigur, Franta si Germania - a fost sustinuta nu doar de Statele Unite si Marea Britanie, ci si de Romania, un fost bastion al antiamericanismului.

SCHIMBAREA. Mutarea centrului gravitational al Europei mai spre Est, departe de Paris si Berlin, este o tactica cruciala in razboiul antiterorist al SUA. In ciuda noului antiamericanism al Frantei, Germaniei si Belgiei, majoritatea noilor state est-europene devin aliati de nadejde ai Americii, garantia lor in materie de libertate si prosperitate. Pentru ca est-europenii s-au lepadat recent de jugul tiraniei, ei vor sa ajute Irakul si Afganistanul sa faca acelasi lucru. In plus, est-europenii au invatat ce inseamna puterea devastatoare a terorii: fostele lor regimuri comuniste au alimentat terorismul intern si international in secolul al XX-lea. Aceste noi guverne abia asteapta sa ajute la "stingerea" acestor focare de terorism, oriunde ar fi ele. Romania este un exemplu al acestei noi Europe. In 1978, cand am fugit din Romania, aceasta tara era Coreea de Nord a Europei: o inchisoare infometata, condusa de inca un tiran care visa sa-si transforme natia intr-un monument al lui insusi, folosind bani proveniti din vanzari de arme de distrugere in masa catre state si organizatii teroriste antiamericane. Dupa executarea lui Ceausescu, schimbarea a fost graduala - pana in 11 septembrie 2001, cand

Romania s-a declarat aliat de facto al NATO si a trimis un batalion de infanterie la Kandahar. Potrivit unei de-claratii a adjunctului secretarului Apararii, Paul Wolfowitz, din 19 mai 2003, acest batalion romanesc a fost cel care a descoperit "singura mare ascunzatoare de arme pe care am reusit sa punem mana in Afganistan".

ILIESCU FACE DIFERENTA. In februarie 2003, in timp ce Franta, Germania si Rusia se opuneau cu putere planurilor SUA de a-l inlatura de la putere pe Saddam Hussein, presedintele Romaniei, Ion Iliescu, a anuntat ca tara sa este gata sa se alature unei interventii militare conduse de americani. Dupa numai cateva zile, Parlamentul Romaniei a votat pentru a permite SUA folosirea spatiului aerian si a aeroporturilor din Romania. In plus, la aceasta ora exista trupe romanesti care actioneaza in Irak.

Am fost foarte miscat cand l-am vazut pe presedintele Ion Iliescu la ceremoniile funerare ale fostului presedinte Ronald Reagan, la National Cathedral, din Washington. Aflat in Statele Unite cu alte probleme, presedintele Frantei, Jacques Chirac, a reusit sa inventeze un pretext, pentru a-si explica plecarea urgenta la Paris, cu doar o zi inaintea evenimentului. La 18 zile dupa aceea, presedintele Romaniei lua loc la masa membrelor NATO pentru prima data. "Stabilizarea Afganistanului si reconstructia acestei tari" sunt un test pe care NATO "nu-si poate permite sa nu-l treaca", a spus el, la summit-ul Aliantei, la 28 iunie. "Irakul este, in acelasi timp, o noua provocare pe care Alianta nu o poate ignora", s-a spus atunci.

EXEMPLUL NEGATIV. Intre timp, Chirac si-a opus veto-ul la folosirea unei forte NATO de reactie rapida, pentru a asigura securitatea alegerilor afgane din aceasta toamna si a refuzat sa accepte ca trupe NATO sa ajute Irakul in lupta contra terorismului. Chirac a lansat sus si tare ca "numai tari separat, nu ca alianta", pot sa acorde o astfel de asistenta. Liderul roman, impreuna cu liderii Marii Britanii, Norvegiei, Danemarcei, Suediei, Finlandei si chiar Germaniei i-au taiat macaroana lui Chirac, cazand de acord ca tarile lor sa se implice individual in acest proces.

SCHIMBARE INTREPTE. Trebuie sa marturisesc faptul ca presedintele Iliescu nu a fost persoana mea favorita la un moment dat - si nici eu lui. In timpului regimului Ceausescu am strabatut un lung drum impreuna, Iliescu ca lider al Partidului Comunist, iar eu ca lider al serviciilor secrete comunite. In 1978, drumurile noastre s-au despartit, iar Partidul Comunist al lui Iliescu a pronuntat doua condamnari la moarte pe numele meu, dupa ce a catalogat fuga mea in Statele Unite drept inalta tradare - o catalogare care nu a fost inca in intregime stearsa in Romania, unde fostii comunisti inca mai conduc institutii corupte ale statului, mostenite de la Ceausescu.

Imediat dupa valul revolutionar din 1989 care a schimbat fata Europei, Vaclav Havel si Lech Walesa si-au exprimat multumirea pentru lungile si dureroasele eforturi depuse de SUA pentru a ingenunchea comunismul. Noul lider al Romaniei, Ion Iliescu, s-a dus la Moscova, unde, la 5 aprilie 1991, a semnat un tratat cu Mihail Gorbaciov care stipula faptul ca, in viitor, Romania nu va face parte din nici o alianta militara care ar putea fi "in detrimentul Uniunii Sovietice".

Dar vremurile se schimba. La 23 noiembrie 2002, cand presedintele Iliescu il prezenta pe presedintele Bush multimii adunate la Bucuresti, un curcubeu a aparut pe cer. "Dumnezeu ne zambeste", a spus presedintele american, dupa ce a anuntat ca Romania tocmai fusese invitata sa se alature NATO. Majoritatea romanilor s-au simtit mandri cu acea ocazie; tara lor nu jucase niciodata un rol semnificativ pe scena internationala. La acel moment, Romania lui Iliescu a devenit una dintre cele 26 de tari chemate sa sustina stabilitatea globala.

JOCURI EUROPENE. Remarcabila schimbare a Romaniei l-a infuriat pe Chirac, care a amenintat cu boicotarea eforturilor Bucurestiului de a se alatura Uniunii Europene. Nu-i de mirare. Cand vorbeste despre Statele Unite, Chirac suna precum fostul meu sef, Ceausescu, care a fost chintesenta respingerii calculate a orice venea dinspre America. In iulie 2002, Guvernul lui Chirac a inceput sa atace razboiul american antiterorist folosind un vechi slogan de-al lui Ceausescu, sustinand ca un sinistru complex militaro-industrial ar avea o influenta covarsitoare asupra politicii externe americane. "Nu mai suntem in perioada preistorica, cand unul cu cea mai mare bata il lovea pe altul, pentru a-i fura piciorul de mamut", spunea, pe un ton batjocoritor, ministrul francez al Apararii, Michele Alliot-Marie, la inceputul lui 2003.

Acesta a fost aproape cuvant cu cuvant mesajul antiamerican pe care masinaria mea propagandistica obisnuia sa-l lanseze in timpul Razboiului Rece. Vicecancelarul german Joschka Fischer s-a alaturat si el corului, sarind in caruta antiamericana, asa cum a facut cu ani in urma, ca membru al Revolutionärer Kampf (Lupta revolutionara), un grup terorist finantat de fostul meu serviciu de spionaj, in timpul Razboiului Rece. Tot francezii, desigur, acesti diplomati destepti, sunt cei care au gasit cea mai buna vorba despre lucruri de genul asta: "Cu cat se schimba mai tare, cu atat ramane la fel".

"ITALIA ESTULUI EUROPEI". Guvernul Italiei, tara care candva a avut cel mai mare Partid Comunist din Vestul Europei, n-a fost de aceeasi parere. "Nu vom uita niciodata ca ne datoram si bogatia Statelor Unite ale Americii. Si democratia noastra", a spus premierul italian, Silvio Berlusconi, cu ocazia unei recente vizite la Washington. "De fiecare data cand vad steagul SUA, nu il vad doar ca pe ceva reprezentativ pentru tara, ci si ca pe un simbol al democratiei si libertatii", adauga el.

Misiunea de baza a NATO este protejarea membrilor sai. Reorganizarea si mutarea bazelor militare americane din Europa in Romania ar putea impulsiona aceasta tara curajoasa sa devina o Italie a Estului Europei - in fond, Romania isi are radacinile in Imperiul Roman"."

Intertitlurile apartin redactiei

EMOTIE

"Am fost foarte miscat cand l-am vazut pe presedintele Ion Iliescu la ceremoniile funerare ale fostului presedinte Ronald Reagan, la National Cathedral, din Washington"

ADEVARUL

"Trebuie sa marturisesc faptul ca presedintele Iliescu nu a fost persoana mea favorita la un moment dat - si nici eu lui"

REALIST

"Dar vremurile se schimba. La 23 noiembrie 2002, cand presedintele Iliescu il prezenta pe presedintele Bush multimii adunate la Bucuresti, un curcubeu a aparut pe cer"