Pădure cu SUMAL: când la bal, când la spital

Lansat la începutul lui februarie cu surle şi trâmbiţe, după ce, de cinci ani încoace, şase miniştri ai mediului îi tot amână implementarea, Sistemului de Urmărire a Materialului Lemnos SUMAL 2.0 este, în fine, operaţional. Conceput pentru a descuraja tăierile ilegale, sistemul funcţionează însă doar parţial şi lasă portiţe de scăpare pentru matrapazlâcurile cu lemn.

Ţara noastră a implementat SUMAL în 2014, punând în practică Regulamentul European privind Comerțul cu Lemn. Trei ani mai târziu, autoritățile renunţau să mai plătească imaginile satelitare care ar fi permis transmiterea de alarme către Garda Forestieră. Organizaţiile de mediu au făcut presiuni constante pentru aducerea la zi a sistemului de monitorizare. Cu încă o procedură de infringement deasupra capului, fostul ministru Costel Alexe a promis că va operaţionaliza de urgenţă noul SUMAL - dar, în mandatul său, marele moment a fost amânat de trei ori.

De monitorizat

Ciprian Găluşcă, coordonator al campaniei Greenpeace pentru păduri și biodiversitate, spune că proaspăt implementatul SUMAL 2.0 are şi părţi bune, şi părţi care n-au fost încă puse în practică. „Un lucru bun e că arhitectura noului sistem e mult mai complexă decât cea a primei variante. Dacă asta va produce cu adevărat schimbări... rămâne de văzut. O să ne putem pronunţa în cel puţin 6 luni de-acum încolo, vom vedea cât de multe portiţe au fost lăsate deschise”.

Încă nu-i gata

Noul sistem le va permite autorităţilor centrale şi gărzilor de control să verifice mult mai uşor parcursul lemnului, de când pleacă din pădure şi până când ajunge produs finit. Faptul că transporturile trebuie fotografiate, că imaginile funcţionează ca o amprentă de identificare, faptul că aplicaţia va funcţiona şi-n offline - toate reprezintă un aspect pozitiv, spune Ciprian.

Activistul Greenpeace admite că nu a văzut aplicaţia la lucru, ea fiind disponibilă doar celor care activează în domeniu. Ştie însă că, la ora actuală, doar 35%, sau chiar mai puţin, din funcționalitățile SUMAL pot fi folosite efectiv. Restul urmează a fi finalizat pe parcurs. „Mai e mult până departe”, adaugă el.

Fără camere video

Din noul SUMAL lipsesc, spre exemplu, mult-promisele camere video. „Acestea trebuiau montate în bazinele forestiere mari, acolo unde se iese pe un singur drum forestier şi unde e foarte important să se verifice transporturile”, spune Ciprian.

O soluţie intermediară există, şi e la îndemână, adaugă el: Ministerul Mediului ar putea să facă un parteneriat cu Compania naţională de administrare a infrastructurii rutiere (CNAIR), care are deja instalate camere în reţeaua rutieră. În felul ăsta, se poate verifica dacă datele din SUMAL sunt corecte.

Satelitul mai aşteaptă

Din noul sistem mai lipseşte şi teledetecţia - imaginile satelitare prin care se pot observa, în timp real, intervenţiile care se fac în pădure. Lipsa are o explicaţie: „E nevoie de imagini cu o rezoluţie mai bună, noi asta cerem de doi ani. Comportamentele privind tăierea ilegală s-au schimbat acum: în trecut se tăiau versanţi întregi fără nicio grijă, acum se taie mult mai selectiv – deci e nevoie de o supraveghere mai atentă a unor zone roşii, cu imagini din satelit mai performante. Pentru asta, ministerul vrea să deschidă o licitaţie şi să le ceară furnizorilor o aplicaţie de teledetecţie corespunzătoare”, explică Ciprian.

Victorie, şi nu prea

Chiar dacă SUMAL 2.0 a fost prezentat ca o mare victorie, deşi e clar un progres faţă de varianta veche, are şi câteva hibe care nu stăvilesc complet matrapazlâcurile, declară Florin Stoican, preşedintele Asociaţiei Kogayon. „La ora actuală, în România, cel mai mult lemn care intră ilegal pe piaţă e cel care pleacă din pădure fără acte, care e cărat pe distanţe scurte şi vândut pe loc. O spun specialiştii cu care am stat de vorbă. Camionul pleacă încărcat din pădure şi se duce în cel mai apropiat sat. Acolo, descarcă imediat buştenii, în curtea omului sau la gater - nu ai cum să-l prinzi pe şosea, că nu mai ajunge pe vreun drum public”. 

Însă adevărata problemă a lemnului ajuns ilegal pe piață e vânzarea lui ca volum estimat, în loc de volum măsurat, subliniază Florin.

Sfânta marjă de eroare

„Practic, silvicultorul se duce în pădure şi măsoară câţiva arbori care stau în picioare, cei pe care-i ia drept medie. Le măsoară diametrul, la o înălţime de 1,3 m de sol, cu un instrument care se cheamă clupă (compas forestier, n.red.), şi le mai măsoară şi înălţimea, cu un dispozitiv laser. În baza acestor informaţii şi folosind anumite formule, estimează volumul lemnului care se vinde”.

Numai că arborii nu sunt cilindri perfecţi - iar metoda descrisă mai sus are o marjă de eroare acceptată de plus/minus 10%. „Asta dă liber la mânării, dacă se fac înţelegeri între firma de exploatare şi cel care face marcarea”, explică Florin.

Cantităţile înregistrate în SUMAL sunt deci cele estimate, iar diferenţele - acea marjă de eroare, care poate ajunge, în realitate, şi la 30% -  sunt, în majoritatea cazurilor, cu plus, nu cu minus. „Faptul că unii scad câțiva centimetri când măsoară grosimea, sau 1-2 metri când determină înălțimea sunt doar speculații, desigur - nu se face așa ceva într-un sistem atât de cinstit și de transparent cum e al nostru”.

Soluţii tehnice există

Şi în alte ţări se lucrează cu volume estimate de lemn, dar care nu permit marje de eroare atât de mari: „Se măsoară, spre exemplu, buşteanul care se încarcă în camion, nu lemnul din picioare”, spune Florin Stoican.

Mai există posibilitatea de a face fotografii, cu telefonul, camionului gata încărcat, iar o aplicaţie calculează automat suprafaţa secţiunilor lemnoase, le înmulţeşte cu lungimea şi dă volumul final. „Există şi scanere electronice, ca nişte portaluri, prin care trece întregul camion. În 30 de secunde se măsoară exact volumul de lemn încărcat”, adaugă Florin.

„Soluţii tehnice există, trebuie doar implementate - problema e că nu se vrea. Unora le convine să existe marjele astea, din care se fac bani grei”.

Inspectorul Pădurii mai aşteaptă

În paralel cu SUMAL, ar fi trebuit să funcţioneze şi inspectorulpadurii.ro, un portal destinat publicului larg şi menit a transparentiza activităţile de exploatare şi de transport de masă lemnoasă. Fiindcă una din cinci sesizări privind transporturile sau tăierile neconforme e făcută de cetăţeni. 

În principiu, Inspectorul Pădurii, conectat la baza de date SUMAL, ar trebui să ajute la identificarea transporturilor ilegale, iar imaginile satelitare, să indice modificări ale vegetaţiei forestiere de pe teritoriul României.

Aplicaţia, lansată în 2016, nu a fost accesibilă utilizatorilor în cei trei ani care au urmat. Abia în aprilie 2020 portalul a fost deblocat - însă oamenii tot nu au avut acces la date actualizate în timp real, fiindcă încă nu fusese implementat noul SUMAL.

Acum, că Sistemul de Urmărire a Materialului Lemnos e operaţional, se aşteaptă şi lansarea noii versiuni a Inspectorului Pădurii. „Noi, cei de la Greenpeace, am cerut mai multă transparenţă în datele furnizate publicului. Noua versiune a Inspectorului Pădurii ar trebui să aibă informaţii legate de APV-uri, acte de punere în exploatare, hărţi parcelare, de felul în care sunt gestionate suprafeţele forestiere”, spune Ciprian Găluşcă, de la Greenpeace România.

Ultimele date din Inventarul Forestier Naţional arată că tăierile ilegale au loc într-un ritm fără precedent, conform Raportului Tăierilor Ilegale din 2018, al Greenpeace România.

360.000 ha au fost despădurite sau degradate în intervalul 2000-2011, conform studiului Greenpeace privind evoluţia suprafeţei acoperite de păduri din România.

Amprentă digitală

SUMAL constă, în principiu, dintr-o bază de date care înregistrează fiecare arbore și îl urmărește din satelit, prin GPS și prin camere video instalate în puncte-cheie. Noul sistem e mai greu de scurtcircuitat şi elimină, în bună parte, transporturile ilegale.

Cum funcţionează el? „Să dăm un exemplu”, spune Ciprian Găluşcă, de la Greenpeace România. „Ocolul silvic are grijă de niște păduri, toate datele despre ele trebuie să le pună în format digital. În baza acestor date, se emit APV-urile (actele de punere în valoare, documentele care stau la baza contractelor de vânzare-cumpărare a masei lemnoase, n.red.) şi actele de exploatare, de care e nevoie pentru tăierea legală a lemnului. Aceste acte sunt puse în strictă legătură cu avizele de transport, cu lemnul care e preluat ulterior tăierii din pădure. Cu alte cuvinte, dacă ai aviz pentru 100 de metri cubi, nu poţi să emiţi avize de transport pentru 1.000 metri cubi. Apoi, transportul ajunge în depozit, unde există altă bază de date electronică, cu stocuri. Practic, lemnul lasă o amprentă digitală cam peste tot”.

Autorităţi complice

În ultimul raport Greenpeace privind tăierile ilegale, care a vizat anul 2018 şi care se bazează pe cifre oficiale, se arată că autorităţile de control depistează doar 1% din totalul tăierilor ilegale - adică, circa 200.000 de metri cubi, din 20 de milioane de metri cubi de lemn care dispar anual fără acte din pădure. În topul eficienţei autorităţilor de control implicate în combaterea fenomenului se află Poliţia (cu 55.393 mc de lemn confiscat), Garda Forestieră (cu 30.415 mc) şi Jandarmeria (1.824 mc).

În document, se mai arată că la noi în ţară suprafaţa acoperită de pădure a scăzut dramatic, ajungând la 29,36%, sub media UE de 43%. Doar 30.000 de hectare din totalul de 130.000 de hectare de păduri virgine sunt protejate prin lege, iar alte peste 300.000 de hectare de pădure cu biodiversitate bogată sunt exploatate industrial, legal sau ilegal. Asta, în timp ce autorităţile închid ochii, „complice la distrugerea celui mai complex patrimoniu natural din Europa”.

Dezastrul, în cifre

* Cele mai multe cazuri de tăieri ilegale s-au înregistrat, la fel ca în anii anteriori, în judeţele Mureş (10% din totalul cazurilor), Sălaj şi Argeş. Numărul total de cazuri a fost 11.419, arată Raportul Tăierilor Ilegale din 2018 (Greenpeace).

* Cel mai mare volum de masă lemnoasă a fost confiscat în judeţul Suceava, pe locurile următoare clasându-se judeţele Vrancea şi Neamţ.

*La nivel naţional, s-au confiscat, în 2018, 374 de mijloace de transport cu masă lemnoasă obţinută ilegal, dintre care cele mai multe proveneau din Argeş. Cifra a fost în scădere cu aproape 75%, faţă de anul anterior.  

*În ţară au fost aplicate 28.768 de sancţiuni pentru contravenţii de natură silvică, cele mai multe în Vrancea, Mureş şi Suceava. Judeţele Vrancea şi Mureş ocupau primele locuri şi în clasamentul din anul anterior, numai că, în 2018, numărul sancţiunilor se dublase.

*Cazurile cu valoarea cea mai mare a prejudiciului s-au înregistrat în Maramureş (peste 15 milioane lei), Cluj, Neamţ - însumat, 30% din valoarea prejudiciului la nivel naţional.

*Din cele 5.614 apeluri făcute de cetăţeni la 112, pentru a se verifica transportul de material lemnos, cele mai multe au provenit din Gorj, Buzău şi Hunedoara. Faţă de 2017, s-a înregistrat o scădere cu 45,49% a numărului de apeluri.

*Au fost 846 de sesizări făcute de cetăţeni la Garda Forestieră, privind nereguli silvice, cele mai multe fiind semnalate în Vâlcea, Gorj şi Suceava. În 312 cazuri s-au descoperit nereguli.

*În ţară, au fost aplicate sancţiuni în valoare de 56.211.422 lei, cu 33% mai mult faţă de 2017. Cea mai mare valoare a sancţiunilor s-a înregistrat în Mureş, urmat de Suceava şi Bacău.