Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ca să ajungi de la Sebeş la Cugir, drumul te poartă prin Vinerea, un sat cu oameni gopodari regăsit în documente sub numele de Câmpul Pâinii. Vinerenii sunt oameni cu suflet mare şI cu credinţă în Dumnezeu, care au grijă să-şI păstreze datinile în hotar.
Învierea Domnului Iisus Hristos reprezintă prilej de mare bucurie pentru întreaga lume creştină, iar perioada premergătoare acestei Sărbători a sărbătorilor este una aparte. La Vinerea, pregătirile pentru Paştile anului care urmează încep din vreme, încă de la prima duminică după Rusalii, când se întruneşte leatul: vinerenii care împlinesc în anul care vine 60 de ani şI primesc o importantă menire: aceea de a pregăti cum se cuvine Sfintele Paşti. Însă misiunea "păştenilor” cum sunt numiţI cei care împlinesc 60 de ani – atât bărbaţI cât şI femei – nu se încheie aici, ci în duminica Tomii, prima de după Sfintele Paşti, când se reîntâlnesc şI hotărăsc ce vor lăsa, spre pomenire, Bisericii şI întregii comunităţI: o troiţă, veşminte pentru preoţi sau alte lucruri necesare.
Până în anul 1948, cheltuiala pentru pregătirea Paştilor (pâine, vin, ciubere noi din lemn de brad), erau făcute, pe rând, de una din familiile înstărite ale localităţii. Când bogăţia n-a mai fost atât de mare, după Război, preotul Ioan Sabău, de comun acord cu membrii comitetului bisericesc şI cu întreaga "suflare” a satului, a hotărât ca această cheltuială să fie făcută de cei care împlinesc 60 de ani, apreciind că leatul sexagenarilor este destul de mare, iar cheltuielile vor fi, astfel, mai uşor de suportat, iar pregătirile, mai bogate.
Aşadar, cei din leat, după un plan bine pus la punct, stabilesc toată rânduiala. Încă din momentul primirii ştafetei de la leatul anterior, păştenii decid, din rândurile lor, gazda. Aici se vor întâlni, cel puţin o dată pe lună, pentru a discuta, şI tot aici, în miercurea şi în joia din Săptămâna Patimilor, vor pregăti cum se cuvine cele necesare Sfintelor Paşti. Pentru a nu exista discuţii, gazda este aleasă într-un an dintr-un capăt al satului, iar anul următor, din celălalt.
Vremea a fost capricioasă anul acesta în preajma Paştilor, iar frigul, ploile şI chiar ninsorile au pus stăpânire pe foarte multe zone ale ţării. La Vinerea a plouat mărunt, însă bucuria şI dăruirea vinerenilor de a organiza Paştile cum au moştenit de la bunii lor, a fost o datorie împlinită.
La casa gazdei, ciuberele din lemn de brad au fost împodobite cu flori, iar lumânările- cu verdeaţă şI panglică tricoloră. Păştenii au ales un vin adus, de această dată, de departe, din podgoriile de la Blaj pentru prepararea Sfintelor Paşti, ales, de asemenea, după reguli stricte: să fie natural şI aromat. La casa gazdei, părintele Mircea Moşneag – parohul bisericii "Sfântul Nicolae” din Vinerea, alături de părintele Augustin Burtă au făcut o slujbă de pomenire şI de sfinţire a casei, binecuvântând pâinea aşezată pe masă, din care au fost pregătite Sfintele Paşti. Leatul sexagenarilor - însoţiţI de rude – a asistat cu emoţie. "În joia mare, la ora 8:00 alaiul porneşte de la Biserică. Venim la casa gazdei, unde are loc o mică slujbă de mulţumire, după care se merge la Biserică, se face Sfânta Liturghie, se împărtăşesc toţI păştenii, şI are loc şi un parastas în memoria celor care au murit dintre păşteni. Se iese apoi în faţa bisericii şI, pentru toţI participanţii, se dă câte un colac şI un pahar cu vin în memoria celor care au decedat. Pâinea, adusă în desagi, se pune în altar, în suporturi speciale, iar sâmbătă seara, păştenii – doar bărbaţii – taie pâinea, o pun în ciubere, iar vinul se pune în noaptea Învierii. După sfinţire şI Sfânta Liturghie, toată lumea vine cu căniţe să ducă acasă Sfintele Paşti. În duminica Sf. Apostol Toma are loc, în semn de mulţumire, o reîntrunire a păştenilor care mănâncă, povestesc din copilărie şI hotărăsc ce donează pentru comunitate. Timp de un an de zile, aceşti păşteni au obligaţia de a răspunde la toate chemările bisericii, că ieşim la holde, că ieşim la râu…,” ne explică părintele Mircea Moşneag.
Ploaia n-a contenit, dându-le vinerenilor emoţii. În joia mare, sub umbrele, localnicii, purtând frumoase costume tradiţionale, specifice localităţii Vinerea, aşteptau în faţa casei gazdei. Toate au fost pregătite întocmai.
"Este un obicei foarte frumos. Cam de un an de zile am început să ne pregătim pentru Paşti. În fiecare lună ne-am adunat, am stabilit ce trebuie să luăm, le-am adunat pe toate, ne-am pregătit şI acasă. Să fii păştean e foarte frumos! Nu e greu, trebuie să le faci pe toate, pe rând, că nu poţI cu toate deodată. În familie, taică-meu a fost şI el păştean şi cumnatul a fost, acum sunt şI eu, fratele meu, peste patru ani, urmează! ŞI taică-meu şI cumnatul au fost gazde”, spune emoţionat Ioan Turlea, gazda de anul acesta a păştenilor.
Când slujba ţinută de cei doi preoţI s-a încheiat, păştenii şi-au preluat misiunile, iar cerul n-a mai cernut decât rari stropi de ploaie, în timp ce soarele a zâmbit, arătându-şI câteva raze după o perioadă îndelungată de ploi şI de frig. În fruntea convoiului, au fost purtaţI prapurii Bisericii, în frunte cu drapelul tricolor. UrmaţI îndeaproape de preoţI, de dascălii bisericii, care înălţau cântări religioase specifice, şI de primarul localităţii, Adrian Teban, bărbaţii păşteni purtau pe umeri desagii cu pâine, în timp ce femeile duceau ciuberele din lemn de brad. Sute de oameni s-au alăturat alaiului în drumul spre biserică. Tineri, bătrâni, copii, prunci purtaţi în braţe de părinţI ori de bunici, cu toţii au dovedit că la Vinerea tradiţia face legătura cu strămoşii, iar bucuria de a duce mai departe obiceiurile este, de fapt, o ţinere de cuvânt.
Biserica mare a localităţii a fost arhiplină. Cu emoţie, păştenii au primit Sfânta Taină a Împărtăşaniei. Cei plecaţI la cele veşnice au fost pomeniţI într-o slujbă specială şI, din familiile lor, fiul, fiica, ginerele sau nora, au avut grijă să fie prezenţI, să le ţină locul.
Obieceiul păştenilor, pregătit cu un an înainte
Vasele din lemn în care se pregătesc Sfintele Paşti au fost rânduite, din vreme, de un dulgher. Lemnul a fost mai întâI bine uscat, apoi modelat cu grijă. Ciuberele au fost pictate, inscripţionate cu urarea creştină "Hristos a înviat!” şI cu anul în care a fost îndeplinită datina.
Înainte ca preotul Sabău să instituie acest obicei, săracii satului nu puteau contribui la organizarea Sfintelor Paşti. Nicolae Herlea, unul dintre cei mai respectaţI vinereni şI cel mai în vârstă din sat, care, anul acesta, după cum face precizarea, va împlini 90 de ani – aduce în discuţie trecutul şI prezentul pregătirii Sfintelor Paşti la Vinerea: "La noi, erau oamenii fruntaşI, mijlocaşI, dar făceau Paştile numai cei bogaţI, oamenii săraci nu puteau face, că nu aveau băutură, făină. După un timp încoace, când m-am ridicat eu, părintele din sat a hotărât ca la Paşti să contribuie toţi aceia care împlinesc 60 de ani. Contingentul ăsta – femei şI bărbaţI – de această vârstă, împart toată cheltuiala. Oamenii erau mulţumiţi! Ca să faci Paştile e cheltuială. Se alege cel mai bun vin din anul acela. Dacă păştenii nu au vin bun cumpără de la alţii, dar să fie vin bun, doar din dulceaţa strugurilor, să nu fie stropiţi cu «prafuri». Ciuberele se comandă la un dogar. Eu, ca păştean, îi spuneam câte ciubere să facă. Se scria pe ele anul. Unul sau două rămâneau la preot. Pe urmă le împărţeau păştenii între ei”.
Maria Ştefănescu lucrează de 40 de ani în învăţământ, fiind educatoare, şi alături de colega domniei sale, de aceeaşI profesie, Maria Manea, a trăit emoţia zilelor de întâmpinare a Sfintelor Paşti din postura de păştean: "Este un sentiment aparte, nu se poate descrie în cuvinte… Ne aduce aminte de bunicii noştri, de părinţii noştri şI, iată că am ajuns şI noi păşteni. E un sentiment de iubire, de evlavie, suntem mai aproape de Dumnezeu. Ne bucurăm de această tradiţie care datează din 1948, de pe vremea părintelui Sabău. Ne-am pregătit aproape un an de zile. Am strâns bani pentru a cumpăra ciubere noi în care se fac Paştile, am cumpărat vinul, lumânările, feţe de masă, tot ce este necesar pentru a putea onora localitatea Vinerea cu Paştile pe care trebuie să le pregătim cu drag”, ne spune cu emoţie în glas doamna Ştefănescu.
"Se spune că în aceste momente se scot costumele populare din lada de zestre. Acum nu mai există aşa ceva dar noi căutăm oamenii satului, pe cei în vârstă, care încă mai păstrează aceste costume foarte frumoase şI am găsit costume deosebite, specifice localităţii Vinerea”, completează doamna Manea Maria, accentuând asupra pregătirilor demarate în urmă cu un an, în cea dintâI duminică după Rusalii, când leatul de anul acesta a preluat ştafeta de la păştenii de anul trecut.
42 de păşteni: 16 bărbaţi şI 26 de femei au pregătit Sfintele Paşti anul acesta. "Noi, cei care am pornit acţiunea suntem localnici, dar, pe lângă noi, au venit şI toţI cei care s-au mutat în Vinerea prin căsătorie şI au împlinit această vârstă. An de an, ni se alătură şI cei care sunt plecaţI din ţară sau din sat. În generaţia noastră n-au fost foarte depărtaţI de localitate, dar anul trecut au venit din Statele Unite ale Americii. La anul, la fel! Este un sentiment de mândrie pentru noi toţI şI, în acelaşI timp, onoare. ToţI îmbracă costume populare – mai avem încă la Vinerea. Desagii care s-au mai păstrat în localitate sunt specifici localităţii noastre. Eu, care sunt de 38 de ani învăţător în localitate, cunosc oamenii şI tineretul, sunt încântat de tot ce se face la Vinerea. Obieceiul păştenilor are o vechime de 64 de ani şI sperăm să nu dispară… Alaiului i se alătură tineri şi copii care simt spiritul sărbătorii, al bucuriei şI sperăm să ducă mai departe acest obicei!”, subliniază învăţătorul. Ioan Buda.
Păştenii stau de veghe până în ziua celui mai mare Praznic al creştinătăţii când, cu bucurie, oferă, în Biserică, tuturor vinerenilor, Paştile, dar şI celor din satele şI oraşele din preajmă care poposesc pe la ora 3:00, în frumosul sat din judeţul Alba, atunci când zorii zilei se apropie şi cu toţii spunem din toată inima şI într-un glas: "Hristos a înviat!” şI răspundem: "Adevărat a înviat!”
Citește pe Antena3.ro
