Şi au fost alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012. Campania electorală a trecut aproape neobservată pentru că nu a mai invadat spaţiul public atât de agresiv ca alte dăţi. Asta poate pentru că era clar încă din toamnă ce grupare politică le va câştiga şi nu a mai fost nevoie ca "muşchii politici" să se încordeze atât de tare. Conform BEC, la nivel naţ, prezenţla vot a fost de 41,72%. Asta înseamnă că majoritatea celor cu drept de vot a dat un vot de blam, încă o dată, clasei politice. În actuala situaţie economică, socială şi politică a României, acest imens refuz al majorităţii votanţilor de a legitima clasa politică este mult mai important decât voturile exprimate. Majoritatea reală sunt cei care au refuzat votul, la care se adaugă cei care şi-au anulat votul. Şi cred că agenţiile de sondare a opiniei publice ar trebui să cerceteze foarte atent structura demografică a acestei majorităţi. Nu cumva aceşti oameni sunt cei care ţin în spinare, prin taxele plătite către stat, armatele de votanţi ale partidelor? Declaraţii arogante şi megalomane ale "învingătorilor" zilei cum că "poporul şi-a exprimat voinţa", sunt nişte imense prostii. Nu, membrii de partid şi susţinătorii lor ş-au exprimat adeziunea, nu poporul întreg. Sau, cumva, când vine vorba de alegeri, cei care se abţin sau votează nul, devin nişte cetăţeni de mâna a doua care nu mai contează deloc? Contează, pentru că trăiesc, muncesc şi plătesc taxe aici. Câştigătorii au luat aproape 60% din 40% voturi exprimate, nu din 100% cetăţeni români cu drept de vot - adevărata majoritate. Realitatea este că marea majoritate a poporului este condusă de o clasă politică susţinută de o minoritate. Astfel, ca politician, a vorbi în numele poporului, înseamnă o imensă obrăznicie.
Niciodată la vreo rundă de alegeri, nimeni nu a fost curios să sondeze "majoritatea tăcută", să vadă ce gândeşte şi ce vrea. Cred că dacă la alegeri ar vota şi doar 10 cetăţeni, politicienii noştri tot ar avea tupeul să declame fuduli că "poporul a ales". Chiar dacă majoritatea celor care votează totuşi şi-ar anula voturile, clasa politică tot ar jubila, pentru că voturile nule se anulează, deci nu se mai pun la socoteală. Cu alte cuvinte, "cine nu e ca noi şi cu noi, nu există". Tragică naivitate, pentru că asta se va întoarce negreşit, cândva, împotriva politicienilor şi-i va lovi ca un tsunami.
Oamenii nu s-au dus la vot pentru că nu mai sunt de acord cu Sistemul actualei clase politice. Iar a participa la niste alegeri organizate de Sistem, chiar dacă îţi anulezi votul, înseamnă că totuşi recunoşti acel sistem, că-l legitimezi şi-i recunoşti autoritatea. Majoritatea celor care s-au abţinut de la vot, au făcut-o din nesupunere civică, nu din dezinteres. Oamenii nu mai cred în actuala mentalitate politică de la noi, în ansamblul ei. Nu mai vor să aibă de a face cu ea. şi nu au ce să pună în loc. şi atunci se abţin, nu vor să ia parte în nici un fel la perpetua "rotire a cadrelor".
Cea mai bună replică venită din societatea civilă cu ocazia actualelor alegeri a fost postată pe Facebook, probabil de un cetăţean care şi-a anulat votul: "Am fost să votez pentru România, DAR NU MAI CANDIDEAZĂ". Această formulare ascunde sub umorul său o realitate tragică: actuala clasă politică de azi şi susţinătorii ei nu se mai identifică cu România.