De la 1900 încoace, cunoscutul Pluguşor a suferit puţine modificări. O variantă culeasă de olteanul Christian N. Ţapu, de la Ion Michai (Mihai), din Bucureşti, a fost publicată în anul 1900 de Grigore George Tocilescu în cartea “Materialuri folkloristice”.
Textele folclorice au apărut la “Tipografia Corpului Didactic C. Ispăsescu & G. Brătănescu, Bucuresci”. Remarcăm o mică deosebire încă din debutul urării, unde se spune “Ho, ho” şi nu varianta “Aho, aho” de mai târziu.
Apoi, urătorul se adresează celui vizitat: “Pune spate la perete. Şi urechia la fereastră. Şi ascultă şi minciuna noastră”. Apoi un fragment ceva mai deocheat: “Şi o să ne dai de-un gălbior, să facem de-un boldişor, să îmblodim boii la curişor, să meargă mai tărişor”. Iar la final: “Tot am stat şi tot am zice. Dar nu sîntem dup’ aici, dupe colea. Ci suntem (venim - n. red.) de la moară de la Mustafa. Unde n-au şoarecii ce mânca. Pentru o frămăturică (fărâmitură - n. red.), şeptezeci se trag de chică (păr), Pentru o strachină de lapte, douăzeci se bat în spate”.
Iată varianta întreagă (foto ataşat) apărută în 1900 în cartea lui Gr. G. Tocilescu (via Mesagerul Românesc)