Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-a împlinit o lună de când Sebastian Corbei a dispărut. Băieţelul are aproape 8 ani şi nimeni nu pare să ştie ce s-a întâmplat cu el. Fix în urmă cu o lună, Sebi ar fi plecat de la o stână spre casă, dar nu a mai ajuns. Se întâmpla în satul Vânători din judeţul Arad. La 30 de kilometri de graniţa cu Ungaria. Cu toate acestea, nimeni nu a luat în calcul o posibilă răpire sau chiar ceva mai rău. Asta, deşi suntem pe primul loc în Europa la traficul de persoane. Nu a fost declanşată „Alerta Răpire Copil”, nu s-a deschis un dosar penal şi pare că poliţiştii nu au respectat nici procedurile şi aşa învechite. Nu s-a schimbat nimic de la nenorocirea de la Caracal. Deşi nu mai departe de anul trecut, oficialii Ministerul Afacerilor Interne promiteau, în faţa unei comisii parlamentare de anchetă, înfiinţarea unei structuri de elită, care să gestioneze cazurile de copii dispăruţi.
România este pe primul loc în Europa la traficul de persoane, din cauza sărăciei. Iar cazul Caracal ne-a demonstrat că e o problemă de sistem, nu a fost doar o breşă în judeţul Olt. Altfel spus, cazul „Caracal” se poate repeta oriunde în ţară, oricând, pentru că: poliţiştii sunt puţini, cei care sunt, în majoritate, sunt deprofesionalizaţi, volumul de muncă e mare, ministerul, IGPR-ul nu investesc în specializări pe linia copiilor dispăruţi, poliţiştii nu sunt dotaţi cu echipamente performante şi, culmea, în era în care ne trăim viaţa în online, cei mai mulţi dintre poliţiştii care lucrează în compartimentele pentru copii dispăruţi nu au internet în birouri, din cauza unor exagerări ale sistemului de a proteja instituţia. Şi şefii MAI au recunoscut, anul trecut, după Caracal, că există o deficienţă majoră.
Astfel, într-un raport al Comisiei Parlamentare de Anchetă privind Situaţia Cazurilor Copiilor Dispăruţi, publicat în noiembrie anul trecut, se specifica faptul că Ministerul Afacerilor Interne va face o structură cu poliţişti foarte bine pregătiţi, la nivel naţional şi teritorial, care va gestiona toate cazurile de copii dispăruţi. Raportul e datat 19 noiembrie 2020. Azi e 2021, luna februarie. Structura nu există, iar Sebastian este căutat în mlaştini şi păduri, fără a se lua în calcul orice altă variantă decât cea a rătăcirii. „La nivel naţional, Ministerul Afacerilor Interne a gândit un mecanism, respectiv o structură specializată, pentru a acţiona în vederea clarificării copiilor dispăruţi. Această structură, care nu există la momentul audierii, dar urma să fie operaţionalizată (printr-un ordin de ministru conform afirmaţiilor lui Bogdan Despescu, Secretar de Stat MAI) imediat după momentul audierii, când se va anunţa şi componenţa exactă, mecanismul de ierarhizare, împreună cu o alocare de funcţii suplimentare din partea MAI. Această structură va funcţiona la nivelul IGPR şi în acelaşi timp la nivelul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi a Inspectoratelor Judeţene de Poliţie. Structura se va ocupa exclusiv de căutarea persoanelor dispărute şi vor fi încadraţi poliţişti foarte bine pregătiţi”, scrie negru pe alb pe pagina 57 a raportului comisiei parlamentare de anchetă.
De ce nu se folosește „Alertă Răpire Copil”
Pe modelul american „AMBER ALERT”, în 2011, Inspectoratul General al Poliţiei Române, în colaborare cu Parchetul General şi un ONG, lansează proiectul „Alertă Răpire Copil”. Un proiect finanţat de Comisia Europeană şi care ar fi putut să salveze zeci de copii. Ar fi putut fi declanşat şi pentru Luiza Melencu şi Alexandra Măceşanu. Ar fi putut fi declanşat şi pentru Sebi. Dar nimeni nu a apăsat butonul pentru niciunul dintre ei. Potrivit unui răspuns primit de la Parchetul General, în 2017, după un alt caz de dispariţie, ”mecanismul de alertă se declanșează numai în cazul răpirii unui copil sau dispariției acestuia în circumstanțe în care viața sau sănătatea îi sunt puse în pericol” și ”nu fac obiectul declanșării mecanismului de alertă cazurile disparițiilor care îmbracă forma plecărilor voluntare, precum și cele de răpiri parentale, cu excepția cazurilor în care prin acestea din urmă s-ar periclita viața copilului”. În acelaşi răspuns, Parchetul General spune clar că de gestionarea alertei se ocupă exclusiv Inspectoratul General al Poliţiei Române. Potrivit procedurilor mecanismului, imediat după lansarea alertei, fotografia copilului este răspândită pe toate canalele de mediatizare. Mai mult, se afişează în gări şi autogări, aeroporturi, puncte de trecere a frontierei. Televiziunile sunt obligate, conform parteneriatului semnat, să intre în regim de Breaking News şi să difuzeze ştirea dispariţiei la distanţe mici de timp. Tocmai ca fotografia copilului să ajungă la cât mai mulţi oameni pentru a fi găsit şi salvat în cel mai scurt timp. În 2012, a fost încheiat protocolul cu instituţiile media. Fiecare televiziune a desemnat câte două persoane cu putere de decizie responsabile de respectarea procedurilor transmise de către Poliţie. De atunci şi până acum, nu s-a mai făcut nicio revizuire. Aproape toţi reprezentanţii media responsabili desemnaţi atunci nu mai lucrează în televiziunile respective şi nu mai pot declanşa nicio alertă mediatică cu privire la vreo dispariţie.
Citește pe Antena3.ro
De la lansare şi până în prezent, ALERTA a fost dată de 4 ori. Pentru prima dată, pe 5 martie 2018, iar ultima dată pe 30 noiembrie 2020.
Manualul de bune practici. Bun în 2007. Chiar şi prăfuit şi în urma tehnologiei, ignorat şi în cazul lui Sebi
Cazul „Sebastian Corbei” pare să fie un alt caz de dispariţie unde, din lipsa experienţei, a personalului, din neştiinţă sau din lejeritate, anchetatorii confirmă că nu s-a schimbat nimic de la Caracal. Nu au respectat nici propriile proceduri şi aşa perimate, ele fiind din 2007. Intitulat „MANUAL DE BUNE PRACTICI
privind modul de acţiune al poliţiei în cazul copiilor dispăruţi sau victime ale abuzului, traficului de persoane şi pornografiei infantile pe internet”, ghidul e cartea de căpătâi a poliţiştilor care investighează cazurile de copii dispăruţi.
Care sunt regulile de bază stipulate în manual, ce se întâmplă cu copiii pe care nu-i găseşte nimeni, câte agenţii stufoase se ocupă de prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi câţi bani s-au investit pentru combaterea acestui fenomen, citiţi în ediţia de mâine.
