Procurorul care l-a spălat pe Cioacă de Elodia îl spală și pe Băsescu de Chitic

Marius Iacob, procurorul care a instrumentat dosarul dispărutei Elodia, în urma cărei instrumentări soțul-polițist Cioacă este în libertate, îl scoate basma curată pe Traian Băsescu în dosarul de vătămare corporală deschis în urma plângerii avocatului Daniel Chitic. Acesta din urmă ne-a trimis la redacție o scrisoare deschisă de protest, scrisă sub forma unui pamflet la adresa procurorului Marius Iacob și a sistemului pe care îl reprezintă. 

 "În această dimineață am avut parte de o "surpriză" de proporții. Am găsit în cutia poștală ceva cu totul neașteptat: o comunicare de la Parchetul General prin care procurorul șef de la Secția de urmărire penală Marius Iacob - "Căutătorul de Elodii" - îmi comunica faptul că "după examinarea lucrărilor dosarului" a dispus "respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de numitul Chitic Mircea Victor Daniel împotriva soluției adoptată în dosarul 1169/P/2010 al PICCJ - secția de urmărire penală", după care, în baza cererii mele, în mod evident neîntemeiată,  "infirmă parțial" totuși "ca nelegală soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de Băsescu Traian pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 1 cod Penal" și după adâncă chibzuință  schimbă temeiului juridic "din art. 10 lit. f Cpp în art. 10 lit. a Cpp"… Desigur, toate celelalte dispoziții ale Rezoluției atacate în mod mârșav și neîntemeiat de subsemnatul au rămas neschimbate.
Ce vrea să spună asta? Simplu: după ce a căutat-o fără succes pe Elodia, procurorul Marius Iacob a reușit în sfârșit o performanță în cariera sa: a reperat onoarea lui Băsescu Traian, căutată cu înverșunare de toată lumea mai abitir decât Elodia, onoare pe care a găsit-o feciorelnică sfios ascunsă între filele unui dosar în care... nu s-au administrat probe pe motiv de imunitate. 
Numai ca ea, onoarea prezidentului, nu trebuia să rămână nici măcar umbrită de un dubiu care în mod injust să o maculeze, motiv pentru care, după ce în prealabil a întârit spre știința tuturor faptul că "în raport de dispozițiile constituționale se constată că președintele în funcție nu poate fi cercetat, dedus judecății sau judecat pentru săvârșirea de acte penale, cu excepția infracțiunii de înaltă trădare" , procurorul veșnic rămas în questa Elodiei a constatat că "având în vedere actele premergătoare urmăririi penale efectuate cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe (…) nu confirmă existența faptei în materialitatea ei, persoana vătămată nefiind agresată fizic nici de lucrătorii serviciului menționat și nici de BĂSESCU TRAIAN, în cauză fiind incidente disp. art. 10 lit. a Cpp", ceea ce l-a îndreptățit să conchidă că "fapta nu există"...
Surpriza pe care  spuneam mai sus că am avut-o la citirea acestei rezoluții nu e faptul că a confirmat o soluție pe care nici cei mai optimiști susținători ai ideii de independență a justiției nu ar fi crezut că va putea fi infirmată, surprinzător este modul în care a fost confirmată. Astfel, după ce ani de zile a scotocit după dovezi solide ale satisfacerii nevoilor de către Cioacă in pasul Rucăr Bran, procurorul al cărui nume are rezonanțe otv-iste, după ce în prealabil a făcut un pas major în cariera sa susținut de Nașul tuturor (care este în tot și în toate), s-a simțit dator ca în dosarul în care făptuitor este însăși Cârmaciul fără pereche să caute in stră-fundurile inteplepciunii câteva dâre de știință procedural penală, pe care apoi s-a scremut să le exhibe în rezoluția din 20.11.2012. Rezultatul, așteptat de altfel, e dezamăgitor doar prin lipsa sa de consistență, apoșenia ei fiind depășită doar de miasmele pestilențiale de portocală stricată, vâscozitatea rezoluției fiind asemănătoare cu "producția" unui nou născut în profesie și nicidecum vârtoasă și erectă așa cum ne-am fi putut aștepta de la primul între procurorii "de urmărire penală și criminalistică"…
Nota lejer parodiatoare pe care am încercat să o dau descrierii acestui "fapt divers" are unica menire de a ascunde o imensă supărare, legată nu de această soluție, nu de faptul că trăim într-o țară în care bunul plac al câtorva devine lege, ci legată exclusiv de calitatea indivizior al căror bun plac devine lege pentru noi… E înfiorător de trist să vezi că cei plătiți din proprii tăi bani pentru a te călca pe cap, cocoțați sub ochii tăi în vârful lanțului trofic al societății românești, nu sunt nici măcar inteligenți sau calificați… sunt doar niște șmenari de colț de stradă. Și chiar mai trist decât asta este să realizezi, acum, în prag de zi națională, posibilitatea ca versurile eminesciene "la trecutu-ți mare, mare viitor" ar putea să îndeplinească o funcțiune profetică...

PS Desigur că voi ataca "în termen" rezoluția procurorului șef peste otv-iști… și desigur mă aștept ca la Înalta Curte să fiu judecat de către un judecător calificat și integru, cu "Nașul în sufelt", care să confirme NUP-ul prezidențial și eventual să mă condamne direct și fără drept de apel la 15-20 ani de închisoare pentru "Trădare" (155 C.p.), "Acțiuni dușmănoase contra statului" (158 C.p.), "Atentatul care pune în pericol siguranța statului" (art. 160 C.p.), "Subminarea puterii de stat" (art. 162 C.p.), "Actele de diversiune" (art. 163 C.p.), "Subminarea economiei naționale" (art. 165 C.p.), "Propagande în favoarea statului totalitar" (art. 166 C.pen.), și desigur "Acțiuni împotriva ordinii constituționale" (art. 166 C.p.), toate cu aplicațiunea art. 33 c.pen. (Concursul de infracțiuni)… Cu toate astea, un defect major de caracter mă determină să merg până la capăt, oricare ar fi el, căci revenind la nesecatul izvor de inspirație Eminescian voi spune că "bucuroși le-om duce toate, de e pace sau război"! Sau poate în speță ar fi mai potrivit un citat din Caragiale: "Curat murdar, coane Fănică"!. "


Dan MV Chitic
avocat & practician în insolvență