Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt ceva ani de când îl ascult pe Eugen Avram. Experienţa mea de spectator selectează seri şi momente în care sala îl aplauda în piciore iar el, protagonistul zâmbeşte tuturor... Vorbesc despre ultimii ani, cei în care folkul a fost ascultat în cluburi şi, uneori, în festivalurile de gen... Cantautorul Eugen Avram nu se dezminte, cântă doar pe versurile sale. Cuvinte şi stări care îl reprezintă, încărcate de acorduri sonore. ,, Ce bun e vinul ghiurghiuliu/ Ce rost mai are ca să ştiu/ C-a fost bine/ Când ai fost parte din mine...” Din cuvintele lui Eugen, din versurile pe care nu a dorit să le publice, am aflat că un om încărcat de forţa dumnezeiască a iubirii, are toate datele să devină preşedinte. ,,Căci dacă tu ai fi vrut, aş fi putut să ajung, preşedinte...!”
De câte ori iubim, dacă ni se răspunde pe măsură, putem avea biocâmpul suficient de puternic să ajungem preşedinte. Pare o vorbă doar, însă încărcată de muzica lui Eugen, devine certitudine.
A absolvt A.S.E.-ul, secţia ,,Planificare şi Cibernetică Economică”. În 1986. A fost personajul principal al serilor studenţeşti, de atunci. A obţinut trofee importante la festivalurile studenţeşti ale vremii. Acum, Eugen Avram este un cantautor care arată cu degetul spre colegii săi. Se dă peste cap, convinge, reuşeşte să organizeze seri de folk, în spaţii albe ale Bucureştiului. L-am întrebat: “Pentru ce, pentru cine?”. Mi-a răspuns: ,,De dragul clipei, pentru toţi colegii mei!”
La începutul anilor 2000, a pus bazele proiectului folk, intitulat ,, Zona de mijjloc” care şi-a propus să promoveze generaţia de gen a acelui timp. Vorbim despre: Daniel Iancu, Ovidiu Mihăilescu, Puiu Creţu, Dan Caramihai. Şi-au văzut, fiecare în parte, de traseul lor artistic. Pe Eugen Avram l-am regăsit zbătându-se pentru proiectul unic: ,,Remember Valeriu Sterian”. Greu, fără bani, fără locaţii, fără onorarii. Eugen Avram a pariat cu el însuşi că va exista o seară în memoria inegalabilului care a strigat: “Răsădeşte, Doamne, inima şi crinul, ...!”sau ,,Anotimpuri, tot mai reci, vin peste tine...” sau: ,,Pariu pe o lacrimă!”
Uneori, modestia sa m-a revoltat. L-am rugat pe Eugen să îmi trimită versurile sale, pentru a încerca să publicăm un volum. A spus că ,,da”, a fost că ,,nu”. Acum înţeleg că modestia îl împiedică să se aşeze pe locul de prim-plan. Recent, la un eveniment, pe care îl gestionam cu greu, a sărit ca un frate. Nu aveam sunetist, Eugen a fost sunetist. Nu avea cine să înceapă spectacolul, a cântat primul Eugen, fără trufii şi fără orgolii. Atunci am înţeles că îmi este prieten, deşi, nu i-am spus-o niciodată. Am înţeles că atunci, când mi-a spus de pe scenă, ,,Clara, hai noroc!” ciocnesc cu om viu şi puternic din viaţa noastră trecătoare şi concretă. A vietăţilor rare pentru care vinul ghiughiului, înseamnă a celebra lumea! Celebrez poeţii generoşi ai prieteneiei care nu judecă, niciodată, pe nimeni, ci zâmbesc vieţii din larg, de departe... De sus, de acolo de unde prietenia este floare rară... De atunci, de cândva, Eugen Avram cântă în capul meu, ,,Cântecul pentru prieteni”. Şi aud, prin viaţa şi moartea lui Valeriu Sterian că ,,Oameni buni au fost/ Oameni buni mai sunt!”
Tac ascuns, frustrarea gâlcevitoare a lumii care chiar nu înţelege: ,,Ce bun e vinul ghiurghiuliu!” Ne tot rotim în jurul unui om care face totul pentru mituri şi pentru prietenii lui. Poate, ar trebui să îi mulţumim! Le doresc tuturor un prieten cum este Eugen Avram.
Citește pe Antena3.ro
