De joi seara, un grup de studenti a ocupat amfiteatrul Vasile Parvan al Facultatii de Istorie de la Universitatea Bucuresti. La inceput erau o suta, dar apoi entuziasmul a scazut, asa ca sambata noaptea mai ramasesera vreo zece revolutionari.
La inceputul anilor ’90, grevele studentesti se tineau lant. Atunci, revendicarile erau contrare celor de acum. Se sustinea 'europenizarea' sistemului de invatamant universitar romanesc prin adoptarea Sistemului Bologna, adica studii de trei ani plus doi de masterat. Acum, junii protestatari vor exact inversul, adica spun ca materia predata este mult prea concentrata si ar dori sa se revina la un ciclu de studii de patru ani. In rest, nemultumirile studentilor sunt 'clasice', legate de cazarile in camine, bugetul invatamantului, burse programul bibliotecii, pe care o vor deschisa si noaptea. Departe de a fi un protest de gen Sorbona 1968, evenimentele de la Facultatea de Istorie nu au generat un tavalug care sa implice intreaga Universitate si sa se extinda si la Politehnica sau la ASE.
Revendicarile destul de vagi nu au avut un efect senzational. Cazuti la intelegere cu rectorul Universitatii sa nu distruga inventarul, studentii ramasi peste noapte au atipit chirciti, printre banci. Am vazut tineri chinuiti, care se ambitionau sa ramana treji in numele unei cauze nu foarte clare. Ca trebuie reformat sistemul, erau cu totii de acord. Problema insa nu este neaparat de metoda, ci de valoare umana. Baietii de la istorie spuneau ca universitatile romanesti produc robotei, si oameni nepregatiti practic pentru profesiile pe care le vor imbratisa. Aici, tinerii au dreptate, dar probabil trebuie umblat la valoarea umana a celor care trebuie sa ii invete sa fie specialisti.