Protest – Marşul mireselor tăcute

Zeci de mirese au organizat joi, în Capitală, un marş al tăcerii, împotriva violenţei în familie. Aproape 34.000 de cazuri de abuzuri domestice s-au înregistrat în România de-a lungul ultimilor trei ani.

Zeci de mirese au organizat joi, în Capitală, un marş al tăcerii, împotriva violenţei în familie. Aproape 34.000 de cazuri de abuzuri domestice s-au înregistrat în România de-a lungul ultimilor trei ani.


LA EI ŞI LA NOI. În ţările europene, procentul femeilor agresate în familie nu depăşeşte 15%. La noi, statisticile înregistrate la nivelul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei arată că, în anul 2004 au fost înregistrate peste 8.000 de cazuri de violenţă în familie, un an mai tîrziu numărul acestora crescând cu peste 1.000. În 2006 au fost înregistrate circa 9.500 de cazuri de violenţă, în urma cărora 151 de persoane au murit. În cursul anului trecut, au fost comise 6.700 acte de violenţă în familie, în urma cărora şi-au pierdut viaţa peste o sută de persoane.
56% dintre victime provin din mediul urban şi 44% din mediul rural.


LEGISLATIA ESTE EFICIENTĂ DOAR PE HÎRTIE. În prima parte a acestui an s-au înregistrat peste 4.400 cazuri de violenţa domestică asupra femeii şi peste 50 de decese. Autoriţile susţin că pedepsele pentru astfel de crime sînt mult mai mari atunci cînd sînt săvîrşite în cadrul familiei. Ele nu pot însă preciza cîţi dintre agresori şi-au primit pedeapsa meritată.

Legislaţia este eficientă în acest domeniu, există îndoieli în ceea ce priveşte aplicarea acesteia. Pe de-o parte, sancţiunile sînt în mare parte reprezentate de amenzi care se accordă în funcţie de gravitatea loviturilor. Măsura care prevedea ca amenzile neplatite ale agresorilor sa se transforme în zile de închisoare a fost desfiinţată. Pe de altă parte, poliţia nu poate demara nici un fel de acţiune în lipsa unei plîngeri penale a victimei şi a unui certificat medico-legal care să ateste că a fost agresată. Cele mai multe femei se tem să facă plîngere. După un astfel de demers se pot aştepta doar la o răzbunare din partea partenerului. Totodată, legislaţia din România nu prevede ca agresorul să fie cel care parăseşte locuinţa. În aceasta situatie, femeile sînt de doua ori victime. După ce au fost bătute, singurul lucru pe care îl pot face este să plece de acasă, uneori cu tot cu copii, pentru a cere sprijinul temporar al rudelor sau al autorităţilor.


DE DRAGUL COPIILOR… Eugenia T. are 54 de ani. A terminat o facultate şi şi-a făcut o familie. Numai că în 30 de ani de căsnicie a strâns o colecţie de certificate de la IML şi zeci de plîngeri făcute la Poliţie. A urmat, apoi, divorţul: femeia nu a mai îndurat bătăile şi insultele din partea soţului.

Femeile agresate sunt treptat distruse psihic şi rabdă bătăile partenerului lor de viaţă foarte mulţi ani înainte de a se hotărî să facă ceva pentru a schimba situaţia. Iar cele care stau cu un bărbat care le bate, le terorizează, motivează că "rabdă de dragul copiilor”. Dar atmosfera încărcată de tensiune din casă ca şi asistarea la scandalurile dintre părinţi si bătăile primite de mama, îi afectează avînd consecinţe vizibile pe tot parcursul vieţii lor.