Raul Mândru – Un român de doi Lei...

...Doi Lei de Aur, la Cannes. Un tânăr din România a pornit să cucerească lumea. Și-a luat în bagaj doar creativitatea. După ce a uimit industria publicității din Europa, a plecat la New York, unde are acum propria companie de succes și unde predă, la Universitate, materii despre care țara noastră nu a știut să-l învețe, la vremea studenției lui. Coca Cola, Ikea, Canon, Rebook sunt doar câțiva dintre clienții pentru care a lucrat, însă campaniile pe care el le consideră cele mai importante sunt, de departe, cele sociale. Doamnelor și domnilor, Raul Mandru, într-o discuție despre cum... se poate!

Eveline Păuna: Ai plecat din România în 2003, după terminarea liceului. De cât timp aveai în minte planul de a-ți continua studiile în afara țării? Ai vrut să pleci temporar sau te-ai gândit la plecare ca la o soluție definitivă?

Raul Mandru: Eram foarte pasionat de design și voiam cu orice preț să studiez în Germania. La vârsta de 19 ani, când am plecat, nu m-am gândit prea mult pe termen lung. Speram că educația în Germania îmi va aduce ceva în plus. 2003 era o perioadă de incertitudine, în care mulți tineri plecau la facultăți în afară. Cei care rămâneau în țară se înscriau la ASE sau la Studii Europene. Nu prea exista în România o universitate pentru a urma o carieră creativă.

E.P.: Ești din Brașov. În timpul liceului ai avut joburi în România?
R.M.: Da, în clasa a X-a am început să lucrez în studioul de grafică al unei tipografii și, un an mai târziu, într-un studio de webdesign. Eram foarte interesat de graphic design și analizam orice broșură, logo și website flash de pe atunci, să îmi dau seama cum a fost făcut. După ce am dat Bac-ul, am lucrat trei luni în departamentul de grafică al producției de film Cold Mountain, la Râșnov.

E.P.: De ce ai ales Germania ca primă destinație?
R.M.: Bunica mea este săsoaică, vorbesc germană cu ea, iar părinții mei au insistat foarte mult să mă înscrie la școala germană. Mai târziu am urmat Liceul German Honterus, unde am avut profesori din Germania care m-au îndrumat spre ceea ce e nevoie să studiez în Germania. În 2003, în România nu se putea studia graphic design la același nivel ca în Germania, o țară care vine cu o tradiție de sute de ani în typography și design. Majoritatea prietenilor mei plecaseră deja, taxele universitare erau minime, mi-am pregătit mapa de portofoliu pentru concurs și am zis să incerc și eu.

E greu să pui piciorul in prag in industria creativă

E.P.: Cum ai ajuns să lucrezi la Ogilvy în Germania?
R.M.: După primul an de facultate la FH Dortmund/Design este obligatoriu să faci o stagiatură (internship) de șase luni într-o agenție sau într-un studio de design ca să obții experiență. Mi-am făcut un site de portofoliu cu lucrările de până atunci și am aplicat în mai multe locuri. Cei de la Ogilvy Dusseldorf m-au sunat la câteva ore după ce am trimis aplicația și m-au invitat la interviu. Mi-au spus că mă vor angaja imediat după interviu. După cele șase luni de full-time internship, m-au invitat să lucrez la ei.

E.P.: Domeniul în care lucrezi este un vis frumos pentru foarte mulți tineri talentați. Există o concurență copleșitoare. Ce crezi că a făcut diferența, în cazul tău?
R.M.: E greu să pui piciorul în prag în industria creativă pentru că nu există o metodă sigură de a intra. Nu e industria masterelor și doctoratelor. Cunosc mulți creativi de succes care nu au urmat o facultate sau un curs special. Contează foarte mult să începi foarte devreme și să cunoști lume din industrie. Școli ca Miami Ad School, unde predau acum în Brooklyn, sunt foarte bune pentru a intra, pentru că îți oferă networkul, mai întâi de toate. Eu am fost tot timpul interesat de comunicarea vizuală, design și concepte pentru campanii și mi-am transformat pasiunea în meserie. Probabil ce ajută foarte mult e să fii foarte pasionat de pop culture, de idei, campanii și de tot ceea ce este creativ. Să nu iei totul ca pe un job de unde ai plecat la ora 17.00 și ai uitat. Publicitatea profită de tineri și îi angajează pentru că sunt cei mai apropiați de cultura relevantă de care brandurile au nevoie ca să comunice pe o limbă contemporană.

E.P.: Care sunt cele mai importante realizări din timpul șederii tale în Germania?
R.M.: Cred ca prima și cea mai importantă realizare a fost să fiu acceptat la Universitatea Fh Dortmund/Design. Metoda de a lansa concepte și etica de muncă disciplinată, simțul de răspundere, au contribuit la ceea ce a urmat mai târziu. Cu lucrarea de licență am câștigat Red Dot Design Award, adică 10.000 de euro și, câteva luni mai târziu, un Leu de Aur la Cannes.

Am primit viza, mi-am vândut toate lucrurile pe Ebay și m-am îmbarcat cu două valize pentru prima dată spre New York

E.P.: Cum a venit propunerea de a pleca la New York?
R.M.: După ce am absolvit facultatea, în 2008, am fost angajat full time ca Art Director la Ogilvy Dusseldorf, iar după ce am câștigat Leul de Aur la Cannes, un an mai târziu, le-am cerut șefilor mei să mă transfere la New York. Era primul Leu pentru agenția din Dusseldorf, așa că am avut avantajul de a putea cere orice. Cunoscusem la Cannes câțiva dintre directorii de creație de la New York și ne-am înțeles bine. Câteva luni mai târziu am primit viza, mi-am vândut toate lucrurile pe Ebay și m-am îmbarcat cu două valize pentru prima dată spre New York. Când lucrurile merg foarte bine, e timpul să treci la nivelul urmator.

E.P.: Care sunt performanțele pe care le-ai atins în New York?
R.M.: Am lucrat în câteva agenții mari, pe clienți globali și am reușit să acumulez multă experiență. Una dintre cele mai importante realizări, însă, a fost posibilitatea de a crea absolut independent de orice agenție campania Instagram Menu cu care am câștigat un Leu la Cannes, împreună cu Mihai Botarel și Mihnea Gheorghiu. E exemplul perfect pentru ce e posibil la New York: daca ai o idee, nu-ți stă nimic în cale să o realizezi și să o promovezi.

E.P.: Care sunt cei mai importanți clienți pentru care ai lucrat?
R.M.: Am lucrat pe GAP, campania Be Bright care a început să schimbe brandul în bine. Toyota - campania Meals per Hour în care Toyota își propune să aplice aceleași metode din producția de mașini pentru a îmbunătăți logistica unei cantine sociale din New York. Alți clienti pentru care am lucrat sunt: Reebok, Canon, IKEA, Coca Cola, Sunglass Hut, American Express.

E.P.: Premiile pe care le ai sunt impresionante! Care este cel mai important, pentru tine?
R.M.: Mai importante decât premiile, pentru mine, sunt campaniile din spatele lor și ce au schimbat ele în societate. De exemplu, campania Donate-a-Meal care a câștigat Leul de Aur la Cannes, a reușit, pentru câțiva ani în șir să strângă fonduri pentru copiii defavorizati, ca să primească mâncare în școli. Modelul campaniei și metodele noi de a dona online au fost discutate în guvernul german și adoptate în mai multe orașe.

E.P.: Acum ai propria ta companie. De ce ai renunțat la a lucra pentru o firmă de tradiție? Nu este mai greu să-ți transformi în brand propriul nume?
R.M.: Am simțit întotdeauna nevoia de a trece la nivelul următor odată ce lucruile se așează și totul devine prea confortabil. Nu din plictiseală, ci din dorința de a învăța ceva nou. Din martie 2014 lucrez impreună cu colegul meu de echipă Mihai Botarel și cu sotia mea, Michelle ca și consultantă creativă RaulxMihai.com, pentru branduri și agenții aici, la New York. Am ales să fac pasul acesta pentru a fi mai deschis pentru diferite oportunități de a lucra cu branduri și agenții pe care nu poți să le onorezi dacă ești legat de o agenție. Având experiență în industria creativă de zece ani și un network de clienți și creativi care doresc să lucreze cu noi, am considerat momentul porivit pentru colaborări. Lucrăm pentru brandul Sunglass Hut, pentru tot content-ul postat pe canalele sociale: Tumblr, Instagram, Facebook. Am creat cu ei campania “Key to the Store”, o serie de video-uri în cele mai interesante orașe din lume: Londra, New York, Sydney, Rio.

E.P.: Ce spun părinții tăi despre tine? I-ai adus să te viziteze?
R.M.: Spun că le este dor de mine. Încercăm să ne vedem cât mai des. Tocmai i-am luat mamei un bilet de avion, să vină să ne viziteze, de ziua mea, în noiembrie. Părinții mei m-au ajutat foarte mult la început, mai ales când e greu de înțeles exact ce e meseria de creativ. Nu sună la fel de sigur ca “avocat”, “doctor” sau “arhitect” și e important să ai susținerea morală când o iei pe drumul ăsta. Doresc să le mulțumesc pentru că au avut încredere în mine.

Sunt foarte mândru de țara noastră

E.P.: Cum arată viața ta dincolo de pragul companiei? Știu că ești căsătorit. Cu o româncă? Ai copii?
R.M.: Sunt căsatorit de un an și jumătate cu soția mea, Michelle, pe care am cunoscut-o aici, la New York. Ea a crescut în Sao Paulo și locuiește la New York de 10 ani. Cultura și mentalitatea braziliană și română sunt destul de similare, mai puțin rezistența la temperaturi scăzute. Nu e genul de fată cu care petreci Anul Nou la Miercurea Ciuc. Încă nu avem copii și încercăm să călătorim cât mai mult pâna o să ajungem la punctul acela. Tocmai suntem în drum spre Tokyo.

E.P.: Te gândești să părăsești New York-ul? Ce poate fi mai mult, în cariera ta?
R.M.: Nu mă gândesc să mă mut de aici prea curând. Pe întâi octombrie se împlinesc cinci ani de când sunt aici și mi se pare locul ideal pentru a trăi și lucra. Orașul e foarte divers și găsești inspirație la fiecare colț. Lumea e foarte profesionistă și te poti baza pe cei cu care lucrezi. Emoțiile și invidia sunt lăsate deoparte și lumea încearcă să colaboreze și să fie pozitivă chiar și într-un mediu de competiție.

E.P.: Te gândești să te întorci în România? Cum se vede țara noastră, în ochii tăi?
R.M.: Sunt foarte mândru de țara noastră și de calitatea culturii care vine din România. De la filme până la artă și campanii creative, România este o țară foarte admirată în ultima vreme. Nu cred că mă voi muta înapoi prea curând, dar îmi plănuiesc să împart viitorul între New York, România și Brazilia.