Treizeci de români au fost repatriaţi duminică seara cu un avion Tarom, pus la dispoziţie de Ministerul Afacerilor Externe. Cei repatriaţi spun că în Japonia au rămas mulţi conaţionali care ar vrea să se întoarcă acasă, însă nu-şi permit costul transportului, deoarece MAE le-a cerut să-şi plătească jumătate de bilet, adică 1.000 de euro pentru adulţi şi 500 de euro pentru copii. Prin urmare, avionul ce a adus cetăţenii români de la Tokio a fost pe jumătate gol, conform declaraţiilor călătorilor. Guvernul a suplimentat bugetul MAE cu 1,1 milioane de lei pentru cheltuielile de transport şi asistenţa consulară acordată cetăţenilor români din Japonia.
Într-un comunicat de presă, MAE precizează că, în cursul operaţiunii de repatriere din Japonia, funcţionarii consulari s-au confruntat cu patru tipuri de români aflaţi la nevoie: "Cetăţeni români care au plecat pe cont propriu spre alte destinaţii, cei care au precizat că nu pot ajunge la timp datorită distanţelor, solicitând în acelaşi timp să rămână în contact cu ambasada pentru alte eventuale evacuări cu aeronave româneşti sau ale altor state, cei care au decis să rămână, deşi iniţial erau hotărâţi să părăsească zona şi cei care au renunţat la sprijinul de evacuare din diverse motive sau nu au furnizat date de contact valabile". Ce nu spune comunicatul MAE e faptul că a existat o a cincea categorie, cea mai numeroasă, după spusele câtorva români din Tokio, care nu a avut bani să plătească mia de euro solicitată de ambasadă. Sau nu au avut timp să se pregătească de călătorie, fiind anunţaţi cu doar câteva ore înainte.
Cati locuieşte în Chibo, lângă Tokio. E unul din românii care n-a apucat să vină în ţară cu avionul MAE, din cauza mai multor neînţelegeri. Are un băieţel de 4 ani, cu o sănătate cam firavă, aşa că s-a decis să plece din calea ameninţării radiaţiilor. Mai ales că micuţul, de fiecare dată când simte un nou cutremur, e foarte speriat şi acum aproape că nu se mai dezlipeşte de mama lui. Femeia a văzut pe un forum al românilor un mesaj postat de un preot, cum că România pune la dispoziţie un avion pentru repatrierea celor care doresc. S-a înscris pe listă şi, ca să fie sigură, a sunat şi la ambasadă. "Mi s-a spus cam aşa: «Doamnă, treziţi-vă, unde vă credeţi? Credeţi că vine cineva după voi?» Am hotărăt să merg la ambasadă, eram disperată", povesteşte femeia care stă în Japonia de 11 ani. Fiul ei e cetăţean român şi şi-a dat seama că tocmai i-a expirat paşaportul, aşa că a mers să rezolve toate problemele legate de acte. A stat peste 6 ore la ambasadă, iar la sfârşitul zilei, după ce i-au greşit de nenumărate ori documentele, tot îi mai trebuia o ştampilă. "«Domnule, vă implor, vreau să plec, am nevoie de acte», le spuneam. I-am întrebat dacă ştiu ceva de avionul MAE, dar vineri, nimeni nu ştia nimic. Am decis să-mi iau bilet de avion pe cont propriu. M-am culcat, dar pe la 4:00 dimineaţa, sâmbătă, primesc un telefon de la cineva din România. Că sunt de la Ministerul Afacerilor Externe, dacă n-aş vrea să merg cu avionul lor în ţară. Le-am explicat că mi-am luat deja bilet singură, pentru că cei de la ambasada habar n-aveau, şi că donez locul altcuiva. Plus că nu avea rost să plătesc avionul de două ori. Şi n-aveam cum să-mi fac bagajul aşa repede, să-mi pun lucrurile în ordine în 3-4 ore", povesteşte Cati. Până a decolat avionul, femeia a primit numeroase mailuri de la autorităţile române prin care era rugată să plece cu avionul MAE. Cati a dat pe biletul de avion în jur de 1.200 de euro, puţin mai mult decât cerea MAE să i se deconteze pentru cursa de repatriere. "Am decis până la urmă să nu mai venim în România, pentru că au sosit în Japonia mai mulţi specialişti străini care fac măsurători la nivelul de radiaţii şi au zis că e ok. Voi primi banii înapoi pe bilet de la compania ce opera zborul, nu-i asta problema. Dezamăgirea mea e că ambasada ne-a minţit şi a anunţat oamenii cu câteva ore înainte că există un avion către România. Acum ne-am mai calmat în Chibo, deşi am pus sub mesele din casă peste tot biscuiţi, apă, schimburi. În Japonia trusa asta e normală, cum aveam noi batistuţa la şcoală şi eram controlaţi, aşa sunt ei mereu pregătiţi pentru cutremure", explică românca.
Doar 30 de români au urcat în aeronava "umanitară" a MAE. Elena Abe, sosită la Otopeni împreună cu cei doi copii şi cu soţul, cu zborul de duminică seara, spune că, după trauma cutremurului, a tsunami-ului şi după ameninţarea radiaţiilor, se aştepta ca zborul către România să fie un gest umanitar. "Mă bucur că am ajuns acasă după şase ani, dar mă gândesc şi la românii care nu au putut veni. La Tokio, cei care am vrut să ajungem în ţară a trebuit să semnăm o hârtie că vom plăti o mie de euro în răstimp de 60 de zile", spune femeia care locuieşte în Japonia în Sendai, prefectura Miyagy, una din cele mai afectate regiuni. "Eram acasă când a început cutremurul. Nu ne-am speriat, pentru că e un lucru obişnuit. Apoi nu se mai termina. A urmat o linişte cumplită după cutremur, nu mai aveam curent electric, eram rupţi de lume. Autorităţile continuă să spună că totul e ok, deşi străzile sunt pustii, magazinele închise. Am locuit la socrii câteva zile, apoi am văzut dezastrul pe care l-a lăsat în urmă valul tsunami. Japonezii nu s-au panicat, ei aşa sunt educaţi. Am urmărit presa din ţară şi am zis că, probabil, autorităţile japoneze ne ascund lucruri şi e mai bine să stăm departe o perioadă. Mai ales că ne e frică de radiaţii", povesteşte femeia, de după numeroasele bagaje.
O femeie aşteaptă cu nerăbdare dincolo de balustrada de la terminalul "Sosiri". "Uite-o pe Simona şi pe aia mică, pe Erica", arată spre o femeie însărcinată şi fiica ei, încărcate cu bagaje. Femeia, bunica Ericăi, le strânge puternic în braţe şi se grăbeşte să le ducă acasă, pentru a se odihni după ce au zburat prin lume timp de 30 de ore. Doamna M. s-a luptat să-şi aducă fiica şi nepoata în ţară cu orice preţ, de teama radiaţiilor. "Am aflat de pe net că MAE pune la dispoziţie acest avion. Am discutat la ambasadă, apoi mi-am sunat fiica pentru a-i spune cum poate veni în România", povesteşte femeia. Vineri, Simona a mers la Ambasada României de la Tokio, unde i s-a spus că nu e nimic sigur cu avionul. Noaptea, pe la 11:30, pe site-ul MAE apare anunţul despre acest transport, iar sâmbătă, cu câteva ore înainte de îmbarcare, Simona a primit telefonul prin care i se spunea că are loc în avionul MAE.
"Nu toată lumea poate să plece în 3 ore. Fiica mea era într-o situaţie prioritară, e însărcinată şi are şi fetiţa de 3 ani. Nu i s-a dat iniţial atenţie. Dar pentru că n-au avut cu cine să umple avionul, o rugau după aceea să meargă cu ei", explică nemulţumirile ei doamna M. Escala de la Seul a fost din nou cu cântec. După ce avionul a aterizat, călătorilor li s-a spus că trebuie să plătească 100 de euro cazare la hotel. Multe femei au intrat în panică, aveau 3-4 copii şi nu erau pregătite cu bani.
"Toţi pasagerii am făcut front comun şi am zis că nu plătim, că nu ne-au anunţat de la început. Cei de la ambasada de acolo au bătut în retragere şi până la urmă nu ne-au luat bani", spune Simona. Pentru ca va avea curând un copil, Simona va sta în România cel puţin un an. "Îşi bat joc şi vor să facă bani pe spinarea bieţilor copii, care se plimbă prin lume, pentru un pic de aer curat", spune scârbită doamna M.