Această sărbătoare este celebrată de credincioşii creştini de rit vechi, care fac parte din biserici ortodoxe care nu au preluat calendarul iulian îndreptat precum şi de creştinii care nu au acceptat îndreptarea calendarului de către bisericile din care făceau parte.
Pentru sârbi, ucraineni, ruşi şi lipoveni, această noapte înseamnă mese întinse până la ziuă, muzică şi multă veselie.
Obiceiuri și tradiții care se respectă cu strictețe
Tradițiile de Anul Nou „pe vechi” sunt păstrate mai mult în localităţile rurale, în special în zona Moldovei sau la rușii lipoveni. În seara de Ajun, cete de tineri, dar şi de unii adulţi, umblă cu uratul din casă în casă cu tălăngi și buhaiuri pentru un an mai roditor și mai îmbelșugat. În unele sate flăcăii încing și dansul căluților, pentru ca gospodăriile să fie protejate în anul care vine.
Obiceiul de a ura în prag de An Nou vine din cele mai vechi timpuri, când în ultima zi a anului localnicii umblau prin comunitate şi îşi doreau fertilitate pământului și belșug gospodăriei. De regulă, urătorii erau îmbrăcați în haine tradiționale și purtau măști care întruchipau diferite figuri mitologice, cântau și dansau pentru a întâmpina noul an cu voie bună.
În România trăiesc peste un milion de adepţi ai Bisericii Creştin-Ortodoxe de Stil Vechi, îndeosebi ruşi lipoveni şi sârbi. Potrivit recensământului efectuat în 2002, numărul ruşilor lipoveni este de 29.774, al ruşilor – de 8.914, al sârbilor – 22.518. Potrivit aceluiaşi recensământ efectuat în 2002, în România trăiesc 1.780 de armeni