Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Atunci când doreşte să se prezinte public,şi-şi alege cu mare grijă aceste momente, Robert Turcescu, proaspăt eliberat de povara celor două locuri simultane din câmpul muncii, în ciuda vorbelor debitate cu patos, nu spune nimic.
Din comportamentul său se poate trage concluzia că descoperirea ofiţerul Turcescu nu se putea produce decât cu acoperirea jurnalistului Turcescu sub un strat gros de limbaj de lemn care gravitează stereotip fie în jurul lui Dumnezeu, într-o exaltare religioasă prost jucată, fie laic, în jurul instanţei în fruntea căreia stă un "judecător drept".
Iată ultima sa intervenţie în media, nu la B1 TV, locul în care stătea acoperit până duminică, ci la România TV, pe stradă.
"Eu nu mă judec în momentul de faţă. Dacă ţie ţi se pare că Robert Turcescu a afectat viaţa altor oameni, e punctul tău de vedere. Dacă alţii vor consideră că prin ce am făcut ca ziarist nu am afectat viaţa altor oameni, este punctul lor de vedere. Nu mă pot pune in situaţia de a judeca opinia publică, nu îi judec nici pe cei care sunt de partea sau împotriva mea. Toata lumea are păreri, şi eu mi-am exprimat părerile, uneori poate am greşit, poate din prostie, poate din alte motive. Mai mult de atât... nu vreau să intru în momentul de fata în niciun fel de dezbatere. Nu am ce să spun în faţa opiniei publice, de aici judecă Dumnezeu. E nevoie de judecători drepţi. In ce masura se va intampla lucrul acesta, numai Dumnezeu stie. Nu mi-e frica de ce se va intampla. Sunt un om care a facut, a spus partea lui de adevar, n-am nimic de ascuns".
Şi cu acest prilej, Turcescu cere să fie judecat, dar... niciun serviciu de informaţii nu-l recunoaşte, niciun procuror nu-l anchetează, niciun judecător nu e pregătit să-l judece. Culmea, nici psihiatrii nu se înghesuie să îl bage în seamă!
Robert Turcescu pare că se găseşte în situaţia copilului rătăcit care aşezat pe treptele bisericii, ridică mânuţele spre trecători, cu speranţa că la un moment dat dintre ei se va ivi şi mama care îl va recunoaşte şi care chiar dacă îi va da o bătaie zdravănă, va demonstra că are o familie.
Turcescu nu are cum să fie un Snowden, care să lase cu lumea cu gura căscată în urma dezvăluirilor sale, nu are nici anvergura, nici pregătirea profesională. Concluzia e că, până la proba contrarie, Robert Turcescu are o strânsă legătură cu serviciile de informaţii, doar dacă acestea au ajuns în halul în care le furnizează doar biroului CFR din Gara de Nord şi vor neapărat să apară la televizor, fie şi la meteo, pentru a-şi prezenta livretul militar.
