Cum au terminat Roberta Anastase & tatăl mișcarea sindicală. Miss Aritmetica aruncă vina pe Boc

Mișcarea sindicală din România este distrusă. De la începutul anului, confederațiile sindicale parcă au dispărut. „E de vină Legea dialogului social, din 2011, care ne-a pulverizat, atât pe noi, cât și pe confederațiile patronale. Niciun contract colectiv de muncă nu s-a mai negociat la nivel teritorial. S-a negociat doar la nivel de unitate”, spune Dumitru Costin, președinte al Blocului Național Sindical.

Confederațiile europene își trimit des reprezentanți în România, pentru a constata ce s-a întâmplat și pentru a încerca să împiedice perpetuarea modelului românesc, impus de PDL și aliații săi de guvernare și privit cu interes de mai multe guverne europene, presate de oamenii de afaceri care vor să prospere pe seama restrângerii drepturilor salariaților. „Am devenit un model de rele practici”, adaugă liderul sindical.

 

Principala problemă reclamată de Costin, în legătură cu noua legislație este criteriul de reprezentativitate la negocierea contractelor colective de muncă: 50% plus unu din numărul salariaților să fie membri ai sindicatului respectiv.

Sunt județe, precum Gorjul, unde niciun sindicat nu întrunește acest criteriu, iar negocierile la nivel de unitate se face prin intermediul federațiilor la care sunt afiliate.

Costin deplânge faptul că s-a putut ajunge aici: „Când am avertizat care sunt consecințele acestei legi, nu am avut reacții – nici la nivelul liderilor de sindicate, dar nici la nivelul membrilor. Acum, tragem ponoasele. Din păcate, ăsta este rezultatul final al faptului că mișcarea sindicală din România a pornit prost, în 1990. În haosul de atunci, a fost acceptat un model de organizare în care baza este pusă pe lideri. În acest model, ceea ce vor membrii de sindicat ajunge greu la urechile liderilor de confederații sindicale, care n-au contact direct cu membrii. Și invers, mesajele noastre nu au ajuns la cei vizați. Fiindcă, pe traseul confederație – federație – sindicat – membru de sindicat, multe informații se pierd sau ajung denaturate. Comunicarea s-a făcut, mai mult, prin intermediul mass-media”.

Noua Lege a dialogului social (de fapt, un pachet de cinci legi care vizează piața muncii, relațiile dintre patronate și sindicate), a fost impusă de Camera Deputaților, forul ultim decizional din Parlamentul României, condus, la vremea respectivă, de Roberta Anastase.

Iar modelul de organizare sindicală blamat de Costin a fost livrat, conform acestuia, de „un securist de cinste, directorul uzinei «1 Mai» din Ploiești, tatăl Robertei Anastase”. La „1 Mai” a apărut, pe 15 mai 1990, primul sindicat „liber” din România, nășit de Corneliu Anastase. Statutul acelui sindicat a fost preluat de toate organizațiile sindicale din România...

„Evident că nu era o coincidență. Ne-am dat seama prea tîrziu că ”băieții” care dăduseră lovitura de stat fuseseră organizați excelent și pregătiți din timp pentru toate, inclusiv pentru apariția de sindicate libere, iar acel proiect era clar pregătit demult ca să ne fie servit la momentul oportun”, a declarat Dumitru Costin, pentru inpolitics.ro.

 

Contactată de Jurnalul Național, Roberta Anastase a chicotit: „Suntem pe miriște. Da, deci, pe bune. Deci tata nu a făcut parte niciodată, din niciun sindicat, dar a existat, într-adevăr, un sindicat în acea întreprindere”. Politicianul democrat-liberal a refuzat să ne faciliteze comunicarea cu tatăl domniei sale. „Exclus să vă dau numărul. Tatăl meu este o persoană privată. Vă rog frumos să îl lăsați în pace! Nu are nicio tangență cu faptul că fiică-sa face politică, da?!”.

Referitor la noua legislație, adoptată prin contribuția sa esențială, Roberta Anastase a încercat să se distanțeze de Emil Boc și de colegii săi foști miniștri: „Noi, în Parlament, am adoptat o serie de legi, care vizează, care reglementează raporturile de muncă, inițiate de Guvernul României, dar, pentru că eram și eu între parlamentari, am girat-o. Vă rog frumos, nu dau declarații de genul ăsta. Da?! Când sunt chestiuni logice, cu mare plăcere. Dar, la chestiuni ilogice, nu dau replici”.

 

Conform cotidianul.ro, „Corneliu Anastase a rămas în memoria colectivă a prahovenilor ca singurul apărător al regimului ceauşist. Performanţa a fost omologată în 22 decembrie 1989, când Anastase, aflat în funcţia de director al Uzinei «1 Mai» Ploieşti, a sudat porţile întreprinderii pentru a împiedica ieşirea la revoluţie a muncitorilor. Gestul a provocat furia oamenilor, care l-au alergat pe străzi, hotărâţi să-l linşeze”. Conform aceleiași surse, Corneliu Anastase a devenit subprefect de Prahova în 1994, pe vremea guvernării Văcăroiu. A trecut pe la ApR, formațiunea desprinsă din PDSR și condusă de viitorul liberal Teodor Meleșcanu, actualmente șef la SIE. După alegerile din anul 2000, Corneliu Anastase și-a urmat fiica, pe Roberta, în PD. În 2002 este uns director comercial la Petrotrans, care, ulterior, a fuzionat cu Conpet. Un scandal imens a fost generat la jumătatea anului, după tentativa nereușită a guvernului Ponta de a-l demite pe Corneliu Anastase de la Conpet, întrucât acesta ar fi încasat un salariu de 320 de milioane de lei vechi. S-a opus demiterii directorul companiei, numit, evident, în guvernarea democrat-liberală. Iar Roberta Anastase a sărit în apărarea tatălui său, susținând că acesta încasează doar o treime din suma avansată de Victor Ponta.

Presa a relatat ca tatăl Robertei Anastase, Corneliu Anastase, a câștigat în luna martie 2012 un salariu de 35.000 de lei, în calitate de consilier al directorului Conpet.

Evoluția veniturilor tatălui Robertei Anastase în anii de criză este de-a dreptul spectaculoasă. Potrivit unor documente obținute de presă, în ianuarie 2009 tatăl fostei președinte a Camerei Deputaților a câștigat 7.150 de lei. În ianuarie 2010, avea, deja un salariu de 12.240 de lei, iar în septembrie - 22.131 de lei. În decembrie 2011, salariul lui Anastase a ajuns la 35.068 lei, pentru ca în primele doua luni ale anului 2012 să scadă la 15.067. În martie 2012, Corneliu Anastase a câștigat, din nou, peste 35 de mii de lei.

După scandal, Corneliu Anastase a intrat în concediu de odihnă, în așteptarea pensionării.

 

Fostul senator democrat Paula Ivănescu a relatat cum a făcut Roberta Anastase muncă de partid: „Am făcut paradă de modă şi tombole la partid ca să strângem bani, iar Roberta defila pe podium. Venea fără lenjerie intimă, iar noi eram destul de şocaţi atunci când vedeam aşa ceva, că nu eram obişnuiţi. (...) Am dus-o la Bucureşti şi i-am recomandat-o lui Traian Băsescu şi lui Petre Roman. Petre Roman nici nu voia să audă de ea, că n-o plăcea deloc şi am fost nevoită să mă cert cu el pentru Roberta. În schimb, Băsescu a plăcut-o, pentru că-i plăceau femeile, şi a susţinut-o până la capăt. (…) A fost dintotdeauna o femeie rea, iar eu nu mi-am dat seama decât prea târziu. În ziua în care bunicul său era înmormântat, ea ţinea conferinţă de presă la partid, iar asta spune foarte multe. (…) Corneliu Anastase e o fiară, aşa cum fiica lui este o fiară în devenire. Corneliu Anastase este un om foarte rău, care dispreţuieşte pe toată lumea. Chiar şi după ce a suferit un infarct în 2007, a rămas la fel de rău. La partid se poartă îngrozitor cu oamenii, îi înjură şi îi ameninţă tot timpul, îi presează cu banii, e o atmosferă de teroare. Aproape că nu mai intră nimeni acolo, decât cei care au bani de adus. Iar la Conpet tot el conduce, pentru că directorii puşi acolo sunt doar marionete”, a declarat Ivănescu, citată de cotidianul.ro.

Paula Ivănescu a fost îndepărtată din conducerea PD Prahova de Roberta Anastase, în anul 2007.

Roberta Anastase candidează, pentru un nou mandat de deputat, în același colegiu din Prahova. „Mai mulţi ploieşteni din Colegiul nr. 11 Ploieşti Vest au primit zilele acestea calendare electorale din partea deputatului PDL Roberta Anastase. Unul dintre ei, atent la fotografii, ne-a povestit cum că pozele parlamentarului nu sunt realizate într-o biserică din Ploieşti, ci în Georgia. Anastase nu a dorit nici să infirme, nici să confirme informaţia”, a relatat Observatorul de Prahova. Anastase a argumentat că informația referitoare la locația în care a fost realizată fotografia nu i se pare relevantă.