Mai bine de 1 milion de bătrâni din România trăiesc singuri sau se plâng de singurătate. Emigrarea masivă a tinerilor de la noi din ţară către alte ţări ale Europei a dus la aceste cifre, plus serviciile sociale slabe pe care le oferă statul.
Cauza principală a problemei o reprezintă pierderea rolului social la pensionare, iar serviciile de sănătate deficiente amplifică fenomenul. Sociologii spun că după pensionare, vârstincii îşi pierd rolul jucat în societate până atunci. Neavând resurse pentru pensii private, ca cei din alte state occidentale, nu îşi permit să călătorească. Iar statul nu oferă servicii sociale, locuri unde aceştia pot socializa, decât în foarte puţine situaţii. În România funcţionau, anul trecut, 103 aziluri de bătrâni, însă, din cauza lipsei de personal, bătrânii care nu se pot deplasa sau suferă de demenţă senilă deseori nu sunt primiţi aici. De asemenea, preţurile sunt prohibitive pentru majoritatea vârstnicilor. Pensia medie în trimestrul al II-lea din 2015 a fost de 892 de lei, mai puţin decât un preţ mediu pentru internarea într-un cămin pentru bătrâni. De asemenea, 622.000 de pensionari beneficiază doar de pensia minim garantată de 400 de lei, majoritatea fiind bătrâni din zona rurală. Această categorie rămâne vulnerabilă şi din cauza migraţiei interne a populaţiei. Astfel, în timp ce zonele urbane beneficiază de migraţia populaţiei tinere, regiunile rurale rămân să suporte dificultăţile crescute ale furnizării de servicii sociale pentru persoanele vârstnice. Printre soluţiile existente pentru reducerea singurătăţii, autorităţile se gândesc la o campanie de promovare a voluntariatului.