Românii ucişi de Solstiţiu în Italia pleacǎ astǎzi spre ţarǎ, cu maşina mortuarǎ

Cei doi români ucişi de Solstiţiu în orǎşelul Latina, din Italia, pleacǎ astǎzi, 7 ianuarie 2014, acasǎ. În coşciuge, cu capacele bǎtute în cuie, vor strǎbate şoselele Europei în sens invers, spre satul lor din Carpaţi, unde pǎmântul ţǎrii îi aşteaptǎ. Nu e drumul de întoarcere pe care şi l-au dorit. Ca romanii, odatǎ, ar fi vrut sǎ revinǎ „sub scut”..., dar se întorc „pe scut” şi fǎrǎ nici o victorie. Se numesc Elena Tudosǎ şi Andrei Gabriel Bogdan, mamǎ şi fiu, iar numele lor vor rǎmâne întotdeauna sinonime cu „tragedia”.

O crimǎ, douǎ crime, trei...
Iarna romanǎ, calinǎ şi plinǎ de sevǎ ca o primǎvarǎ perpetuǎ, s-a crispat în decembrie sub nǎpraznica veste a unor crime de neînţeles. Doi români (mamǎ şi fiu) şi o italiancǎ au murit, încǎ un român a fost rǎnit şi-un al patrulea încǎ nu poate ieşi din coşmar dupǎ tragedia petrecutǎ în cea mai lungǎ noapte a anului, de Solstiţiu. La Latina – un orǎşel liniştit, ca mai toate, împrejurul Cetǎţii Eterne – italianul Roberto Zanier, un fost carabinier, în vârstǎ de 35 de ani, a adus teroarea şi spaima. Chiar dacǎ s-au auzit mai târziu voci cǎ ar fi fost la mijloc chirii neplǎtite ori alte neînţelegeri, o analizǎ lucidǎ aratǎ cǎ nimic nu e adevǎrat şi, mai ales, cǎ nimic din tragedia ce s-a petrecut nu putea fi previzbil. Asta în primul rând pentru cǎ ucigaşul a început prin a-şi „executa” mama. Era 4 dimineaţa. 21 decembrie 2013. Italianul a intrat în camera mamei şi, fǎrǎ nici un avertisment, a tras. A plecat apoi spre locuinţa tatǎlui sǎu, sǎ plimbe câinele... Fǎrǎ nici un fel de remuşcǎri, ca şi cum... bǎuse un pahar cu apǎ. S-a întors dupǎ plimbarea din zori în curtea tatǎlui, curtea unei case în care locuiau încǎ douǎ familii. De români.
Am încercat sǎ înţelegem ce s-a întâmplat în acele minute tulburi ale dimineţii de Solstiţiu vorbind cu dna Alina Cǎrǎbuş şi cu dl Daniel Chechedi, vicepreşedintele şi, respectiv, preşedintele unui ONG, „Un Mondo Sereno”, care s-a ocupat de repatrierea trupurilor românilor ucişi. „Când s-a întors în curte, logodnicul Elenei, Marian, a ieşit sǎ vadǎ cine este. Zanier i-a pus pistolul la tâmplǎ, dar el nu a realizat exact ce se întâmplǎ, a crezut cǎ e o glumǎ.” Criminalul a lǎsat pistolul jos şi a intrat în casǎ dupǎ el. Vǎzând doi tineri necunoscuţi dormind, l-a întrebat cine sunt şi i s-a rǎspuns cǎ sunt copiii Elenei, care veniserǎ cu o searǎ înainte din România, ca sǎ petreacǎ împreunǎ sǎrbǎtorile de iarnǎ. Apoi, italianul a ridicat din nou pistolul. „Marian s-a ferit şi a fost împuşcat în cap, dar nu mortal. Andrei Gabriel Bogdan (21 ani), unul dintre fii, s-a ridicat şi l-a implorat sǎ nu-l ucidǎ, dar acesta a tras. În momentul în care şi-a vǎzut fratele împuşcat, Radu (celǎlalt fiu, n.n.) s-a uitat la asasin cum îndreaptǎ pistolul şi spre el, dupǎ care nu se ştie dacǎ arma s-a blocat sau a rǎmas fǎrǎ gloanţe...” Roberto Zanier a ieşit din casǎ. Rǎnit, Marian s-a ridicat şi, împreunǎ cu Radu (18 ani), a închis uşa. A încercat sǎ o sune pe Elena, care trebuia sǎ se întoarcǎ de la muncǎ, dar aceasta nu i-a rǎspuns. A încercat sǎ sune la carabinieri. Prea târziu – de afarǎ se auzeau deja strigǎtele Elenei. A cǎzut seceratǎ de un glonţ. „Familia cealaltǎ din România şi-a vǎzut şi ea asasinul. Erau toţi trei. Dar în momentul în care a vrut sǎ-i împuşte, arma s-a blocat”, ne explicǎ Alina Cǎrǎbuş (cu acurateţea aceluia care lucreazǎ pe lângǎ procuratura din Latina şi ştie sǎ urmǎreascǎ un caz în detaliile lui). Au venit carabinierii, a venit ambulanţa. Andrei a fost operat şi a mai trǎit pânǎ în seara zilei de 27 decembrie. Radu a rǎmas în stare de şoc.
Arma nu a fost gǎsitǎ. Însǎ asasinul a fost prins, puţin dupǎ orele prânzului, undeva pe câmp, în apropiere de Latina.

Românii, uniţi de tragedie
Pânǎ astǎzi, 7 ianuarie - când, la orele 16:00, pǎrintele Ciprian de la biserica ortodoxǎ din Latina va oficia o slujbǎ pentru cei doi decedaţi în condiţii tragice (de la 8:30, prietenii au început sǎ treacǎ sǎ îşi rǎmas bun de la ei, la capela cimitirului din oraş) – de cele mai multe dintre problemele administrative ivite s-a ocupat Asociaţia „Un Mondo Sereno”, cǎreia i s-au alǎturat alte ONG-uri româneşti din Italia. „Încǎ din dupǎ-amiaza zilei de 21 decembrie noi am mers la Poliţie, sǎ gǎsim un contact al familiei victimelor. Locuinţa fusese pusǎ sub sechestru, nu şi maşina, unde am gǎsit o agendǎ, cu multe numere de telefon. Am vorbit cu şeful de poliţie din Gârcina, judeţul Neamţ, şi i-am comunicat cǎ douǎ persoane din comuna lui au decedat. Am aflat cǎ în ţarǎ se mai afla doar mama Elenei, dna Hortansa, care este bolnavǎ, şi cǎ ar fi o durere prea mare ca sǎ îi comunice. Ştiam de existenţa unui frate, Vasile Tudosǎ, care ar fi fost în Italia, şi el. Am cerut ajutor la consulat. În sfârşit, cu ajutorul Poliţiei din Latina l-am gǎsit şi a venit şi dânsul la faţa locului.”
Între 21 şi 27 decembrie, grija tuturor s-a concentrat, pe de o parte, pe încercǎrile de a salva viaţa lui Andrei (care intrase în comǎ) şi, pe de altǎ parte, pe terapia psihologicǎ a lui Radu (unul dintre cei care l-au vǎzut pe adolescentul martor la uciderea rudelor lui ne povestea cǎ Radu are gesturi mecanice, încercând sǎ-şi şteargǎ faţa de sângele fratelui sǎu). Vineri, 27 decembrie, dis-de-dimineaţǎ, medicii spitalului au anunţat cǎ, în acord cu familia, la orele 18:00 vor fi oprite aparatele. Nu înainte ca preotul ortodox sǎ oficieze o slujbǎ pentru sufletul celui ce avea sǎ se stingǎ. Deşi atât de încercatǎ, familia lui Andrei a hotǎrât sǎ doneze organele tânǎrului. Inima, ficatul, rinichii, corneea. Nu au trecut nici 24 de ore pânǎ la primul transplant reuşit. O parte din tânǎrul român ucis cu sânge rece de un criminal fǎrǎ scrupule va trǎi. Un român a murit, cinci italieni vor putea fi salvaţi...
„Din momentul în care a fost deconectat de la aparate, noi, cei de la „Un Mondo Sereno”, ne-am ocupat de numirea avocaţilor, de numirea agenţiei care sǎ se ocupe de înmormântare şi de transport. Am început o campanie de donaţii, pentru a putea repatria aceste douǎ corpuri. Ni s-a fǎcut o sumǎ rezonabilǎ - 4.000 de euro pentru amândoi – iar acum (era sâmbǎtǎ seara - n.n.) deja am predat jumǎtate din bani şi sperǎm cǎ pânǎ duminicǎ seara îi vom avea pe toţi.” Dna Alina Cǎrǎbuş nu uitǎ sǎ ne spunǎ despre ajutorul primit din partea bisericii ortodoxe române din Latina, a pǎrintelui Ciprian, ca şi despre ajutorul unui om de afaceri din Piatra Neamţ, care a oferit, cu discreţie, tot ce era necesar pentru înmormântarea ce va avea loc în ţarǎ, cel mai probabil sâmbǎtǎ.

Câteva concluzii şi o întrebare
Nu întotdeauna românii au rǎspuns acestei cauze – dna Maria Bogdan, de la Asociaţia Pǎrinţilor Români din Italia, ne povestea cum, cerând sprijinul unui alt preot ortodox de a anunţa enoriaşilor cazul şi campania de strângere de fonduri, a fost refuzatǎ pe motiv cǎ nu existǎ un acord prealabil al episcopiei. Dar aceasta pare sǎ fie una dintre problemele frecvente ale comunitǎţii româneşti din Italia: lipsa de coeziune şi unitate. Ele existǎ pe spaţii mici, în contexte unice şi, uneori, nici atunci. Aceasta ar fi una dintre „concluziile” nefericitului incident petrecut la Solstiţiul de Iarnǎ. O altǎ remarcǎ ar putea fi aceea legatǎ de felul în care presa italianǎ reflectǎ cazuri similare, în care infracţiunea este comisǎ de un italian sau de un român. „De fiecare datǎ când un cetǎţean de al nostru face o faptǎ rea, e numit criminal sau delicvent. În acest caz, ziarele l-au numit pe criminal cu nume şi prenume. De ce nu a fost numit „killer”?”, se întreabǎ dna Alina Cǎrǎbuş. „Cu 3-4 zile în urmǎ, a avut loc un accident rutier: un cetǎţean român, care era sub influenţa alcoolului şi a drogurilor, a omorât o fetiţǎ de 8 ani; din acel moment, acest român a fost numit criminal. De ce, când acest italian a omorât trei victime, nu a fost numit şi el criminal? Prezumţia de vinovǎţie trebuie sǎ funcţioneze şi într-un caz şi în celǎlalt, cât timp justiţia nu s-a pronunţat. În cazul de la Latina, arma nu a fost gǎsitǎ, dar acest fapt este evident, iar el a recunoscut aceastǎ faptǎ. Mai mult, chiar, a declarat anchetatorilor cǎ arma respectivǎ a fost folositǎ la Genova, când a fost întâlnirea G8. Probabil cǎ ramificaţiile sunt mult mai mari”. Criminalului i s-a fǎcut un consult psihologic (pentru a se vedea dacǎ a acţionat în deplinǎtatea facultǎţilor mintale), iar în urmǎ cu câteva zile a fost transferat la Napoli.
În fine, alte aspecte ne-au fost relevate de Daniel Chechedi, preşedintele „Un Mondo Sereno”: „Aş cere politicului român sǎ se implice mai mult pentru românii din afara graniţelor. Ministerul Afacerilor Externe se poate implica în acest caz, aşa cum şi MAE italian se implicǎ atunci când moare un italian în afara graniţelor. Statul român ar trebui sǎ se implice şi el în repatrierea corpurilor celor decedaţi. Ştim cǎ s-a semnat un acord, între România şi Italia, pentru ca acei care nu au posibilitatea sǎ îşi transporte morţii, sǎ-i îngroape în Italia, gratis. Eu l-aş întreba pe cel care a semnat acest acord, dacǎ i-ar muri mama şi ar îngropa-o aici şi într-o zi ar vrea sǎ-i punǎ o floare, unde ar merge?”.