Românul, la fel ca ieri, şi astăzi, poate şi mâine, în vecii vecilor. 1868: "Noi nu putem ave într-o ţară atât de ticăloasă decât decepţiuni"

Romani, nu fiti tristi! Mare parte dintre concetateni au fost cam intotdeauna la fel de ticalosi ca astazi. Faceti-va o parere in aceasta privinta doar citind un fragment dintr-o scrisoare datata 5 aprilie 1868 a junimistului colonel Nicolae Scheleti catre Iacob Negruzzi adusa la lumina de istoricul Maria Georgescu.

"Iubite Negruti, Epistola ta m-a intristat foarte mult. In adivar noi nu putem ave intr-o tara atat de ticaloasa decat deceptiuni, deceptiuni in amor, in amicitie, in guvern, in familie, deceptiuni in tot ce misca si esista pe pamantul roman. Daca sa destitui si persecut in tara la noi oameni ca (Titu) Maiorescu, atunci desigur ca si tara noastra are sa fie destituita din postul ce ocupa astazi intre popoarele civilisate ca nedemna de a esista! Cand gandeam ca esistenta noastra politica atarna numai de la neintelegerea ce esista intre puterile garante si ca la o intelegere trebui sa perim ca nisce misai, fara sa putem face cea mai mica resistenta, cand gandesc la aceasta stare umilitoare si miserabila imi vine sa blastam oara in care m-am nascut pe pamantul acestei nenorocite tari. Sunt asa de desgustat de naciunea romana, ca-mi vine greata de cate ori ma gandesc la dansa. Sunt amarat in adancul sufletului meu de ticalosia si marsavia in care ne aflam…"

Autorul depesei, junimist din 1864, colonelul Scheleti (1837-1872) era in mod evident o fire pesimista. El va face sprijinit de tatal sau, tot ofiter, cariera in armata, in ciuda vointei sale si a lipsei unei chemari pronuntate pentru aceasta. Fire melancolica, poet prin vocatie, el se va retrage in 1870 in ciuda contributiilor aduse la reorganizarea armatei moldovenesti. Este afectat si de tragedia fratelui sau retras si el din armata in urma unor importante schimbari pe scena politica si militara in 1866. Frecventeaza saloanele Junimii si are o activitate literara prolifica, ca poet dar si ca traducator (Heine, Goethe, Schiller, Lamartine) fiind apreciat de Vasile Pogor si Titu Maiorescu.