Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Curtea Constitutionala a facut publica motivarea deciziei prin care a decis respingerea unora dintre propunerile facute de presedintele Traian Basescu privind revizuirea Constitutiei.
Una dintre propunerile respinse de judecatori se refera la modificarea articolului privind prezumtia dobandirii licite a averii. In motivarea deciziei sale privind proiectul revizuirii Legii fundamentale se arata ca reglementarea prezumtiei nu impiedica cercetarea caracterului ilicit al dobandirii averii, sarcina probei revenind insa celui care invoca.
In proiectul de revizuire a Constitutiei este propusa modificarea alin.(8) al art.44, text care, in prezent, are urmatoarea redactare: "Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma". Propunerea Presedintiei si Guvernului de modificare vizeaza eliminarea tezei a doua a art.44 alin.(8), potrivit careia "Caracterul licit al dobandirii se prezuma."
Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra unor initiative de revizuire a aceluiasi text constitutional, initiative care au vizat, in esenta, aceeasi finalitate: eliminarea din Constitutie a prezumtiei caracterului licit al dobandirii averii.
Prin prezentul proiect de lege se propune eliminarea din Constitutie a prezumtiei caracterului licit al dobandirii averii. Ca si in precedentele enuntate, Curtea retine ca aceasta prezumtie constituie o garantie a dreptului de proprietate al persoanei. in absenta unei astfel de prezumtii, detinatorul unui bun ar fi supus unei insecuritati continue intrucat, ori de cate ori s-ar invoca dobandirea ilicita a respectivului bun, sarcina probei nu ar reveni celui care face afirmatia, ci detinatorului bunului. Tocmai de aceea, in cadrul lucrarilor Adunarii Constituante, in sedinta din 9 octombrie 1991, a fost respins amendamentul de eliminare a dispozitiei privind prezumtia dobandirii licite a averii, neintrunind decat votul a 14 parlamentari, astfel cum rezulta din Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a, nr. 29 din 11 octombrie 1991.
Curtea subliniaza, totodata ca reglementarea acestei prezumtii nu impiedica legiuitorul primar sau delegat ca, in aplicarea dispozitiilor art.148 din Constitutie – Integrarea in Uniunea Europeana, sa adopte reglementari care sa permita deplina respectare a legislatiei Uniunii in domeniul luptei impotriva criminalitatii.
De altfel, acest obiectiv a fost avut in vedere si de initiatorul propunerii de revizuire, in mod special cu referire la Decizia – cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor si a bunurilor avand legatura cu infractiunea, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 68 din 15 martie 2005, care obliga la luarea masurilor necesare pentru a aduce la indeplinire cele stabilite in cuprinsul acesteia, in special a unei reduceri a sarcinii probei in ceea ce priveste sursa bunurilor detinute de o persoana condamnata pentru o infractiune care are legatura cu criminalitatea organizata.
De ce este neconstitutionala modificarea componentei CSM
Numirea in CSM a celor sase reprezentanti ai societatii civile de catre Parlament, respectiv seful statului, constituie o interferenta a celorlalte puteri constitutionale in activitatea autoritatii judecatoresti, punand sub semnul intrebarii rolul Consiliului de garant a independentei justitiei.
Modificarea esentiala priveste alin.(2) referitor la structura Consiliului Superior al Magistraturii, in sensul ca, desi se pastreaza numarul total de 19 membri, se mareste (de la 2 la 6) numarul membrilor reprezentati ai societatii civile si se micsoreaza proportional (de la 14 la 10), numarul membrilor care au calitatea de judecatori si procurori. Sporirea numarului de membri reprezentanti ai societatii civile este coroborata cu propunerea de numire a celor 6, dupa cum urmeaza: 3 de catre Parlament si 3 de catre Presedintele Romaniei, explica in motivarea deciziei sale CC privind neconstitutionalitatea unor texte din proiectul de revizuire a Constitutiei.
Curtea observa ca si in alte state europene, structura organului reprezentativ al autoritatii judiciare, cu competente in numirea, transferul, promovarea si sanctionarea magistratilor, este diferita, putand include un numar variabil de membri care nu sunt magistrati.
Curtea observa ca legiuitorul constituant originar a optat pentru includerea in componenta Consiliului Superior al Magistraturii si a unor membri care nu sunt magistrati de profesie, dar care reprezinta societatea civila, sunt specialisti in domeniul dreptului si se bucura de inalta reputatie profesionala si morala.
Curtea constata ca indeplinirea rolului constitutional al Consiliului Superior al Magistraturii, acela de garant al independentei justitiei, precum si a principalelor atributii care privesc cariera si raspunderea disciplinara a magistratilor, presupune ca judecatorii si procurorii sa aiba o pondere corespunzatoare imperativului constitutional, consacrat de art.133 alin.(1).
Asa fiind, in virtutea atributiilor Consiliului Superior al Magistraturii, componenta acestui organism trebuie sa reflecte specificitatea acestei activitati, calitatea de magistrati a membrilor - asa cum o impune insasi titulatura acestui organism suprem de reprezentare, care cunosc in mod direct implicatiile activitatii desfasurate de aceasta categorie profesionala, fiind definitorie pentru hotararile pe care le adopta Consiliul.
Pe de alta parte, numirea celor sase reprezentanti ai societatii civile de catre Parlament, autoritatea legiuitoare, respectiv de catre Presedintele Romaniei, reprezentant al autoritatii executive, constituie o interferenta a celorlalte puteri constitutionale in activitatea autoritatii judecatoresti, punand sub semnul intrebarii rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independentei justitiei.
Astfel, majorarea numarului membrilor reprezentantilor societatii civile, deci a persoanelor din afara sistemului judiciar, si schimbarea proportiei de reprezentare in Consiliu, are consecinte negative asupra activitatii sistemului judiciar. Mai mult, se ajunge la situatia in care acesti membri dobandesc un rol important in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor, ceea ce reprezinta o ingerinta a politicului in justitie, imprejurare ce este de natura a anihila garantia constitutionala referitoare la independenta justitiei.
O alta modificare a alin.(3) al art.133 consta in acordarea posibilitatii ca mandatul presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii sa poata fi innoit o singura data, dar sa nu poata fi prelungit. Curtea observa ca modificarea este justificata de faptul ca mandatul Presedintelui Consiliului este unul foarte scurt, de doar 1 an, fiind necesara acordarea posibilitatii innoirii acestuia, dar in mod limitat, la o singura data.
Curtea Constitutionala despre imunitatea parlamentara
Reglementarea constitutionala a imunitatii parlamentare este justificata de necesitatea protectiei mandatului parlamentar, ca garantie a infaptuirii prerogativelor constitutionale si, totodata, o conditie a functionarii statului de drept, motiveaza Curtea Constitutionala.
Modificarile aduse articolului 72 din Constitutie privind Imunitatea parlamentara au fost declarate neconstitutionale de catre CCR. Curtea constata, mai intai, ca actuala reglementare a imunitatii parlamentare, sub cele doua forme ale sale, respectiv lipsa raspunderii juridice pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului [alin.(1) al art.72] si inviolabilitatea parlamentarului [alin.(2) si (3) ale art.72], continua traditia statului roman ale carei baze au fost puse inca din anul 1864, arata Curtea.
Reglementarea constitutionala a imunitatii parlamentare este justificata de necesitatea protectiei mandatului parlamentar, ca garantie a infaptuirii prerogativelor constitutionale si, totodata, o conditie a functionarii statului de drept. in activitatea sa, parlamentarul trebuie sa se bucure de o reala libertate de gandire, expresie si actiune, astfel incat sa-si exercite mandatul in mod eficient.
Institutia imunitatii parlamentare, sub cele doua forme ale sale, protejeaza parlamentarul fata de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite impotriva persoanei sale, fiindu-i astfel asigurata independenta, libertatea si siguranta in exercitarea drepturilor si a obligatiilor care-i revin potrivit Constitutiei si legilor.
Astfel fiind, eliminarea oricareia dintre aceste forme ale imunitatii parlamentare are ca efect direct suprimarea unei garantii care priveste atat mandatul Camerelor, cat si al fiecarui parlamentar in parte, cu consecinte grave asupra indeplinirii de catre Parlament a rolului sau constitutional. ﾎn ceea ce priveste persoana care ocupa demnitatea publica de parlamentar, eliminarea oricareia dintre aceste forme ale imunitatii parlamentarea are ca efect suprimarea garantiilor unor drepturi si libertati fundamentale, respectiv libertatea individuala si libertatea de exprimare.
Pentru aceste considerente, si vazand ca prin proiectul legii de revizuire a Constitutiei este eliminata inviolabilitatea parlamentarului, adica acea imunitate de procedura care protejeaza parlamentarul impotriva urmaririlor penale abuzive sau vexatorii, institutia imunitatii parlamentare fiind astfel golita de continut, Curtea constata ca modificarea propusa sub acest aspect este neconstitutionala, deoarece are ca efect suprimarea unei garantii a unui drept fundamental al persoanei care ocupa o demnitate publica, incalcandu-se astfel limitele revizuirii prevazute de art.152 alin.(2) din Constitutie.
