Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În mici ateliere, meşterii români reuşesc să susţină afaceri care, în epoca modernă, au apus demult. Să fii cizmar sau croitor într-o lume în care domină marile magazine a devenit o raritate. Totuşi, cei ambiţioşi reuşesc să supravieţuiască din ceea ce ştiu să ofere cel mai bine. Leagă prietenii cu cei cărora le salvează bunuri cu o valoare sentimentală.
Luca Ioan repară încălţămintea bucureştenilor, de 40 de ani. În familia lui, meseria de cizmar a fost moştenită din tată în fiu. "Foarte mulţi spun: "mă duc la serviciu, e o corvoadă, o nebunie. Ah, abia aştept să scap de serviciu!". Ei, la noi, abia aştepţi să vii; comunici cu oamenii, vin şi-ţi spun cum e la frizer", spune Luca Ioan.
De aceea, de-a lungul anilor, mulţi dintre clienţi i-au rămas fideli. "Sunt persoane care se ataşează şi spun: iubesc încălţămintea! Cum o iubeşti? Păi pur şi simplu - sunt atât de comodă! Sunt persoane care le poartă până la şapte ani", declarat meseriasul.
Cea mai complexă reparaţie costă maximum o sută de lei. Dar astfel de afaceri sunt tot mai puţine în România. În şcolile profesionale nimeni nu mai vrea să înveţe meseria de cizmar. Puţini sunt şi cei care vor să devină croitori.
O îndeletnicire rară are şi Adi. Repară fermoare la minut, în nordul Capitalei. I s-a dus faima în tot cartierul, aşa că nu duce lipsă de clienţi. Şi nici de profit.
Cei mai mulţi tineri nu mai stau la tocmeală cu cizmarii sau croitorii şi aleg varianta mai comodă - magazinul. Doar 20% dintre tinerii români se mai înscriu la o şcoală de meserii. Iar după ce termină cursurile, prea puţini dintre ei practică ceea ce au învăţat. OBSERVATOR
