Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Regizorul Sorin Iliesiu, unul dintre cei mai implicati oameni de cultura in actiunile societatii civile din Romania, autor al filmului documentar "Piata Universitatii - Romania", a fost exclus din randurile membrilor Grupului pentru Dialog Social, masura aplicata prima data de la infiintarea acestei organizatii, imediat dupa Revolutia din decembrie '89.
Intr-o scrisoare deschisa adresata opiniei publice, la inceputul lunii februarie, Sorin Iliesiu a lansat un apel pentru reformarea GDS, solicitand lamuriri lui Andrei Plesu despre informatii aparute in legatura cu relatiilor acestuia cu Securitatea si regimul comunist condus de Nicolae Ceausescu.
Sorin Iliesiu adreseaza o noua scrisoare deschisa lui Andrei Plesu in care reproseaza modul in care s-a facut excluderea sa din GDS - "calomniere, incalcarea statutului, vot imoral sau incompatibil cu regulamentul" – solicitand inca o data raspunsul la intrebarile pe care i le-a adresat in precedenta sa interventie publica.
Redam integral scrisoarea adresata lui Andrei Plesu de catre Sorin Iliesiu.
Domnule Plesu,
Inca din anii ‘60, in pielea dvs a intrat un demon "comunistoid". Pentru ca acesta sa nu fie deconspirat, v-ati mascat maxima imoralia cu Minima moralia?
De ce v-ati folosit de Mastile tranzitiei acoperindu-va chipul cu masca unui Havel romanesc?
Ati scris Despre ingeri in loc sa scrieti despre demoni pentru a abate atentia de la colaborarea cu acestia?
Ce valoare mai pot avea cartile dvs, stilul dvs fermecator, atunci cand moralitatea e inlocuita cu Obscenitatea publica? Moralitatea publica ar fi fost de neconceput, domnule Plesu?
"N-am a-ti da socoteala cu privire la biografia mea" – mi-ati raspuns in scrisoarea deschisa din 17 ian. a.c., trimisa celor 53 de membri GDS, inclusiv mie.
"Nu mie trebuie sa-mi dati socoteala, ci tuturor celor care au crezut si au sperat in dumneavoastra, tuturor celor care vor citi Cartea neagra a fratricidului din 13-15 iunie 1990", v-am raspuns.
"Iti propun sa inveti sa taci", mi-ati scris.
In loc sa tac, v-am repetat intrebarile. In plus, infaptuisem inca un sacrilegiu: cerusem demisia presedintelui Basescu. A propos, in loc sa-i cereti demisia celui care a devenit campion absolut in minciuna, incultura, vulgaritate si nerusinare, preferati sa-l dojeniti pentru ca e "ocupat toata ziua sa dea cu oistea-n gard", cu toate ca mi-ati scris ca "unei iresponsabilitati de tip paranoic ii faci mai curind bine printr-un soc trezitor, decit printr-o bilbiiala cumsecade".
Ca urmare, ati decis excluderea mea cu orice pret - calomniere, incalcarea statutului, vot imoral sau incompatibil cu regulamentul – chiar si ignorand faptul ca mi se datoreaza cel mai bun lucru facut de GDS: implicarea in condamnarea comunismului [1].
Mentionez ca la adunarea generala a GDS din 1 febr. a.c. - in cadrul careia am fost exclus - nu a existat cvorum. Dintr-un total de 53 de membri au fost prezenti doar 14, dar ulterior voturile s-au exprimat si prin telefon sau prin e-mail. Pentru excludere au fost 27 de voturi. S-au abtinut 22 de membri, iar 4 au fost impotriva. Din pacate, au votat si cei fara drept de vot. Conform regulamentului, nu au drept de vot cei cu functii si demnitati publice in timpul exercitarii mandatului: C.Avramescu, T.Baconsky, R.Culcer, A.Gosu, Al.Lazescu, M.Macovei, H.-R.Patapievici, Cr.Preda, I.Stanomir, Vl.Tismaneanu, Sever Voinescu. De altfel, domnule Plesu, chiar dvs ati subliniat aceasta incompatibilitate in articolul "Ce mai inseamna GDS?" publicat recent de dvs in "Dilema veche", din care citez: "Nu pot fi membri GDS persoanele cu functii si demnitati publice, cita vreme isi exercita mandatul. Nu exista compatibilitate intre un organism non-guvernamental si feluritele segmente ale puterii sau ale organizatiilor de partid". De asemenea, colegii contestati de mine - A.Plesu, A.Oisteanu si R.Palade – trebuiau sa se abtina de la vot. De ce nu v-ati abtinut, domnule Plesu?
Oficial, am fost exclus pentru "atitudini necolegiale" Dar statutul nu prevede asa ceva. Ca urmare, contest excluderea. Ea a fost ilegala si imorala. Altfel spus, inca un act de obscenitate publica pe care l-ati pus in scena.
Semnalul excluderii a fost dat de calomnierea mea prin interpretarea incredibila a celor spuse de mine la Antena3, in seara de 14 ian. a.c., in timp ce vizionam secvente (in direct, din Piata Universitatii) de reprimare extrem de violenta a unor protestatari nonviolenti fata de regimul Basescu-Boc. Iata ce am spus atunci: « Daca-mi permiteti, vreau sa fac un apel umanitar catre colegii mei din Grupul pentru Dialog Social ale caror cuvinte sunt ascultate, poate, de presedintele Basescu: sa-l sune acum si sa-i spuna ca si romanii au dreptul la o "Primavara de la Bucuresti" asa cum a fost "Primavara de la Praga". Si noi avem dreptul la o revolutie de catifea! Ma refer acum la colegii mei Catalin Avramescu, Teodor Baconschi, Rodica Culcer, Alexandru Lazescu, Monica Macovei, Horia-Roman Patapievici, Andrei Plesu, Cristian Preda, Ioan Stanomir, Vladimir Tismaneanu, Sever Voinescu. Toti sunt colaboratori ai presedintelui Basescu sau ai primului-ministru Boc. Nu se poate, nu se poate, Horia Patapievici, sa il accepti pe presedintele Basescu - care este un monument de incultura - presedinte de onoare la Institutul Cultural Roman! Mihai Eminescu trebuie sa fie presedinte de onoare, nu Traian Basescu! Traian Basescu e "Scheletul din dulapul nostru"! (Nu Eminescu!) »
Fata de ceea ce am spus, Andrei Oisteanu, membru in conducerea GDS, a afirmat in mod absolut neverosimil: "Este o forma intolerabila de delatiune publica si de indemn la linsaj mediatic". Consider ca de fapt eu am fost "linsat mediatic" prin aceasta calomnie comunicata prin internet in cadrul intern al GDS de catre dl Oisteanu (inspirat probabil de calomniile inaintasului sau condamnat in Raportul Final, Leonte Rautu, supranumit "groparul culturii romane" si "criminalul sufletului romanesc").
Domnule Plesu, ati credibilizat aceasta calomnie "denuntandu-ma" si "linsandu-ma" la randul dvs in scrisoarea deschisa din 17 ian. a.c., din care citez: « In contextul unei atmosfere isterizate, in care Basescu e inamicul public nr.1, a recita o lista de nume cuprinzand, cum ai spus, "colaboratori apropiati ai presedintelui » e a oferi gloatei (sic!) un potential program de linsaj. Horia Patapievici e si asa, in urma unei campanii care dureaza de ani intregi, in situatia de a incasa la piata, in blocul unde locuieste si pe strada, injurii si amenintari drastice. Trec peste demagogia ridicola a unui Eminescu numit presedinte de onoare al ICR. (…) In aceeasi linie de prostie intra si ideea dumitale ca « apropiatii » presedintelui sint in conversatie permanenta cu el si ii pot telefona la miezul noptii ca sa-i dea sfaturi, sau ultimatumuri. (…) Cine te crezi? Cit de mediocru intelectualmente si moralmente poti fi, ca sa-ti inchipui ca emisia incontinenta de « comunicate » de care nu tine nimeni cont e o forma de viata si de activitate utila. Ca sa inchei: Potoleste-te! Ia nota de putinatatea dumitale, de ridicolul dumitale, de impertinenta dumitale si fa un pas inapoi in ceasul al 12-lea. Un biet agitat de mina a treia nu se poate erija in purtatorul de flamura al unei comunitati care, de bine de rau, are si prestigiul si indreptatirea sa se manifeste fara « sprijinul » lui. Imi dau seama de duritatea mesajului meu, dar cred ca unei iresponsabilitati de tip paranoic ii faci mai curind bine printr-un soc trezitor, decit printr-o bilbiiala cumsecade ».
M-am trezit, domnule Plesu.
In incheiere, va adresez inca doua intrebari suplimentare referitoare la tacerile dvs consimtitoare. Cele anterioare vi le repet pentru a cincea oara, in anexa acestui mesaj. Asa cum v-am mai spus, va pun abia acum toate aceste intrebari pentru ca abia acum am ajuns sa elaborez (impreuna cu antropologul Alin Rus) o carte neagra despre fratricidul neocomunist, care va fi publicata sub egida Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului.
De ce, domnule Plesu, in anii 1966-1971, ca student la Facultatea de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti, sectia Istoria si Teoria Artei, fiind membru al PCR de la 19 ani, ati decis sa fiti liderul Asociatiei Studentilor Comunisti, iar apoi, organizator de grupa de partid?
De ce, domnule Plesu, la scurt timp dupa miscarile studentesti din 1968, v-ati implicat activ -- alaturi de tovarasi de la Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist -- in prelucrarea ideologica a colegilor dvs de generatie in cadrul convocarii studentilor de la Arte plastice, Conservator si Teatru, la centrul studentesc "Grigore Preoteasa", afirmand de la prezidiu ca "intr-adevar, s-au inregistrat pana atunci foarte multe, chiar prea multe acte de indisciplina in institutul nostru si ca asa ceva a fost posibil numai pentru faptul ca pregatirea noastra ideologica a avut mari deficiente", si luandu-va in final angajamentul in numele tuturor studentilor de la arte ca "asa ceva nu se va mai repeta in viitor!" ?
Mentionez ca intrebarile de mai sus se bazeaza pe cele relatate de colegul dvs de facultate si de an, dl Bata Marianov, stabilit in Germania occidentala inainte de caderea comunismului, care mi-a trimis de curand, prin e-mail, o scrisoare in acest sens, pe care o anexez, de asemenea.
23 februarie 2012
Sorin Iliesiu
INTREBARI CATRE DL ANDREI PLESU, ramase fara raspuns, reluate acum pentru a cincea oara
Domnule Plesu, inainte de a fi propus reformarea morala a GDS (in articolul "Ce mai inseamna GDS?" publicat de dvs in 19 ian. a.c. in revista "Dilema veche"), poate ca ar fi trebuit sa raspundeti public intrebarilor care urmeaza. Asa cum v-am mai scris, as dori sa includ raspunsurile in "Cartea neagra a fratricidului din 13-15 iunie 1990" pe care o elaborez impreuna cu antropologul Alin Rus, carte care va fi publicata in curand sub egida Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului.
1. Domnule Plesu, ati fost cel mai prestigios si cel mai admirat membru al guvernelor conduse de Petre Roman incepand din 26 decembrie 1989. Citez din Raportul final (document de stat) pentru condamnarea crimelor comuniste, o declaratie a generalului-magistrat Dan Voinea care a instrumentat dosarul Revolutiei: «In decembrie 1989, scopul grupului care a preluat puterea era deturnarea caracterului anticomunist al revolutiei si preluarea puterii prin teroarea instalata». De ce, prin tacerea dvs consimtitoare, ati legitimat "deturnarea caracterului anticomunist al revolutiei si preluarea puterii prin teroarea instalata"?
2. Raportul final arata ca «In perioada care a urmat imediat dupa 22 decembrie 1989, grupul care a preluat puterea a deturnat caracterul pronuntat anticomunist al revolutiei.» Domnule Plesu, de ce deturnarea revolutiei anticomuniste de catre grupul care a preluat puterea ar fi fost posibila numai prin genocidul neocomunist din 22-27 decembrie 1989 cand s-au inregistrat oficial 942 de morti si peste 3.000 de raniti?
3. In guvernul Petre Roman ati fost ministru al Culturii, inclusiv al culturii civice si politice care reinviase absolut miraculos dupa 45 de ani de comunism, respectiv de mancurtizare spirituala la care poporul roman a fost condamnat de criminali precum Leonte Rautu. Conform Raportului final, «regimul politic instalat dupa caderea oficiala a comunismului a fost de esenta neocomunista». De ce prin tacerea dvs consimtitoare, ati legitimat instaurarea unui regim neocomunist?
4. Citez iarasi din Raportul final: «In iunie 1990, manifestatia a fost reprimata cu o bestialitate fara precedent, socand intreaga lume civilizata si compromitand extrem de grav imaginea Romaniei. Represiunea tipic comunista a manifestatiei (anticomuniste) din Piata Universitatii, a presei libere, a partidelor democratice si a societatii civile a fost organizata de catre puterea politica cu implicarea SRI, a Armatei si a Politiei. Potrivit declaratiilor generalului-magistrat Dan Voinea, care a cercetat, prin Ministerul Justitiei, evenimentele din iunie 1990: (...) "S-a dorit instaurarea terorii".» Domnule Plesu, de ce, prin tacerea dvs consimtitoare, ati legitimat: (1) mineriadele din 28-29 ianuarie 1990, 18-19 februarie 1990 si 13-15 iunie 1990, (2) reprimarea violenta a democratiei si a libertatii de exprimare, (3) subminarea alegerilor libere? De ce ati consimtit, prin tacerea dvs, ca puterea politica din care ati facut parte sa reprime bestial manifestatia din Piata Universitatii, presa libera, partidele democratice si societatea civila? De ce ati legitimat instaurarea terorii?
5. De ce, domnule Plesu, nu ati incercat sa opriti fratricidul din 13-15 iunie 1990, cu toate ca erati cel mai respectat membru al guvernului, alaturi de dl Mihai Sora, fondator al GDS? De ce nu v-ati respectat angajamentul ca, prin demisia dvs din guvern, veti dezavua reprimarile bestiale din 13-15 iunie 1990, asemenea d-lui Sora? De ce domnia sa a avut demnitatea de a-si respecta angajamentul si a demisionat (in iunie 1990) din guvernul in care fusese ministru al Invatamantului, iar dvs, in loc sa va dati demisia promisa, ati decis sa ramaneti in guvernul care a comis atrocitati care au oripilat intreaga lume? O "minima moralia" ar fi fost suficienta ca sa va dati demisia.
6. De ce incepand din 2000 pana in 2004, ati sfidat legea CNSAS care prevedea ca nu poti fi membru in colegiul CNSAS daca ai fost membru in PCR? Ati fost membru PCR. (Mentionez ca in anul 2000, conducerea PNTCD mi-a propus sa fiu reprezentatul acestui partid in colegiul CNSAS. Am refuzat intrucat am fost membru PCR, chiar daca am fost un membru de rand. Conducerea PNTCD m-a rugat sa recomand in locul meu pe cine cred de cuviinta. L-am sunat pe Horia Patapievici sa-l intreb daca a fost membru PCR. Mi-a spus ca nu, astfel incat l-am recomandat - in scris - prezentandu-l ca pe un inalt reper de moralitate.)
Domnule Plesu, aveti obligatia morala de a scrie si Despre demoni, nu numai Despre ingeri. In perioada decembrie 1989 - iunie 1990, ati fost coleg de guvernare cu criminali condamnati de justitie, Victor Atanasie Stanculescu si Mihai Chitac. Se spune ca daca dai mana cu cei ale caror maini sunt pline de sange, aproape ca nu mai poti sa te speli.
Va veti elibera de chinuitoarea povara a acestor intrebari numai daca veti raspunde la ele.
Va mai rog sa clarificati urmatoarele texte din scrisorile pe care i le-ati trimis in anii ‘80 dictatorului Nicolae Ceausescu: «Am avut ocazia sa aduc la cunostinta unui lucrator al Ministerului de Interne opiniile mele critice privind "meditatia transcendentala"». / «Chestionarul semnat de mine nu mi s-a parut a contine date care sa intre in contradictie cu loialtatea mea fata de partid si de stat. De altfel, n-am tainuit continutul lui (si asa-numita "mantra") de indata ce am avut prilejul sa relatez unui lucrator al Ministerului de Interne toate informatiile cuprinse si in prezentul memoriu.»
Fragmente din SCRISOAREA DESCHISA TRIMISA DE D-L BATA MARIANOV, fost coleg de facultate si de an al d-lui Andrei Plesu (Facultatea de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti, anii 1966-1971)
Catre Sorin Iliesiu, membru al Grupului pentru Dialog Social din 1990
Marea pacaleala
Draga Sorine, am aflat despre recentele tale luari de pozitie in legatura cu situatia din Romania, in incitante emisiuni la televiziune. Le-am aflat prin internet si alte medii electronice, dar si din relatarile prietenilor din tara si exil. Era vorba (cum ar putea fi altfel?) despre personaje controversate ale perioadei postdecembriste, implicate in evenimentele recente. Am tras concluzia ca situatia se clatina rau de tot si ca, in sfarsit, romanii nu se vor mai lasa multa vreme "aburiti"… (...)
Cu toate reticientele pe care le-am pastrat in fata tineretii oportuniste a lui Andrei Plesu (atributul de oportunist e cel mai bland), totusi m-am bucurat pentru evolutia sa ulterioara. O apreciam ca fiind o schimbare pozitiva si destul de "iluminata". In decursul acestor 22 de ani de "tranzitie" in care, de fapt, nici nu ne-am mai vazut, am vorbit de cateva ori la telefon, scriindu-i si cateva scrisori-- la care, bine inteles nici nu mi-a raspuns. Sentimentele mele fata de el, cu toate bunele mele intentii, au fluctuat incert. Spre deosebire de tine, eu nu i-am cerut nici un fel de "socoteala" asupra biografiei sale; deci, nici nu a trebuit sa-mi raspunda atat de sever cum a facut-o cu tine: "N-am a-ti da socoteala…!" De fapt, intr-un fel, omul are dreptate: el crede ca evolutia lui a fost una dreapta si luminoasa, din moment ce toata lumea il lauda (sau l-a laudat, pana nu de mult). In acest caz, are dreptul sa se mire de ce vin unii sa-l traga de maneca cu fel de fel de intrebari: "Ce treaba are "x" sau "y" sa se amestece in biografia mea ?", isi va spune dumnealui. Numai ca situatia se poate schimba total in cazul in care cel in cauza s-a expus public asa de intens cum a facut-o el. Daca cineva isi aroga hedonic si fara reticiente postura de creator de opinie si pe cea de purtator de cuvant al constiintei neamului, se poate astepta si la faptul ca cineva, candva, sa-l intrebe de una sau de alta… (...)
In ce ma priveste, pana acum, n-am spus mare lucru impotriva lui -- de fapt, aproape nimic (cu exceptia acelei scrisori in legatura cu bombardarea Serbiei, cind el era ministru de externe). (...)
Fata lumii se schimba puternic, nici cea a Romaniei nu poate ramane la fel. A aparut, chiar in viata publica, o generatie tanara, decomplexata fata de trecut, informata si, de ce sa nu recunoastem, cam disperata. Pentru acestia, "piruetele biografice" intortochiate si contradictorii a lui Andrei Plesu (si ale altora ca el), foarte iscusit impachetate intr-un fals martiriu de ex-disidenti, incepe sa nu mai fie o garantie morala. In orice caz, nu una care sa mai justifice imbatabilele pozitii pe care si le-au monopolizat nerusinat. De douazeci si ceva de ani asta fac: s-au asezat boiereste pe sfantul tron cultural si nu mai lasa pe nimeni sa se apropie de sanctuar. Cenzureaza si admonesteaza la fel de drastic cum se facea si pe vremea "odiosului". Asa stand lucrurile, ma gandesc ca acesti copii or avea tot dreptul sa le traga picioare in fund celor care au contribuit substantial la aducerea tarii la sapa de lemn.
Nu de mult am terminat de citit cartea lui Adrian Marino - "Viata unui om singur". …Ce sa-ti mai spun? Mi-au disparut si ultimele sovaieli vizavi de marea majoritatea "disidentilor" romani din vremea "iepocii de aur", o bascalie fara pereche. Daca ne vom lamenta si intreba mereu, de ce nu avem o societate civila demna si responsabila, fara a gasi raspunsul potrivit, vom continua sa orbecaim prin conurile de umbra ale istoriei pe care ne-o vor dicta altii. Nu vom intelege nici de-acum inainte mare lucru daca nu vom porni cu analiza de la acea bascalioasa inclinatie de vituperare. Teatrul absurdului nu se putea naste decat in Romania!
Da-mi voie sa-ti povestesc doar doua episoade - poate de mult uitate de altii - din trecutul "de generatie", al meu si al "ayatolahului" sufletesc al romanilor: eram, cred, prin anul 5 la Institutul de arta "N.Grigorescu", eu student la sculptura, iar Andrei Plesu la Istoria si teoria artei. Era, nu cu mult, poate doar un an dupa Miscarile studentesti din 1968. Dictaturii lui Ceausescu i se facuse frica ca nu cumva, chiar tardiv, scanteile de la Paris si alte locuri fierbinti, sa ajunga si la noi. Atunci, preventiv, s-a marit presiunea asupra noastra: diverse prelucrari ideologice, masuri drastice pentru orice abatere, exmatriculari etc..
Intr-o dupa amiaza am fost convocati la Centrul studentesc "Grigore Preoteasa" - toata suflarea studenteasca de la cele trei institute artistice: Arte plastice, Conservator si Teatru. Prezenta era absolut obligatorie. Cel care ar fi lipsit se putea alege cu urmari grave - ni se spusese inainte. Noi, grupul de sculptori - carora li se spunea "Gibonii" -, eram ca deobicei undeva prin ultimele rinduri, ca sa fim cat mai departe de "oficiali". Si, bineinteles, circula din mana in mana, pe ascuns, nelipsita noastra sticla de votca. In prezidiu, la tribuna, cine crezi ca se afla alaturi de tovarasii de la Comitetul Central UTC? Nimeni altul decat colegul nostru, viitorul "teoreticean" Andrei Plesu. Pana au vorbit ceilalti tovarasi nici nu ne-am sinchisit, dar, cand a luat cuvantul Andrei, am ciulit cu totii urechile. Raposatul Mihai Mihai, care statea linga mine, imi dadu un ghiont: "Ma, fii atent, asta vorbeste impotriva noastra !"…
Andrei Plesu era pe-atunci "ucenicul vrajitor" al maestrului Frunzetti, marele papusar al culturii romane si se pregatea sa ramana asistentul acestuia. Deci, cu alte cuvinte, avea de urmat o stralucita cariera universitara pentru care, nu-i asa, trebuia sa "dea puternic din vasle": era, in acelasi timp, secretar UTC (PCR ?), secretar al Asociatiei studentilor din arta sau mai stiu eu al carei dracovenii... Ce spunea Andrei Plesu atunci? Pot reproduce doar vag, din memorie: zicea, printre altele ca, intr-adevar, s-au inregistrat pana atunci foarte multe, chiar prea multe acte de indisciplina in institutul nostru si ca asa ceva a fost posibil numai pentru faptul ca pregatirea noastra ideologica a avut mari deficiente… Daca bine imi aduc aminte, chiar arata de la tribuna cu mana inspre noi (nu mai sunt, totusi, chiar asa de sigur de acest amanunt; la urma urmei, au trecut vreo patruzeci si ceva de ani de-atunci…) "Dar, asa ceva - spunea el in continuare - nu se va mai repeta in viitor!". Isi luase angajamentul in numele nostru, al tuturor studentilor artisti, el, colegul nostru de generatie si viitorul teoreticean Andrei Plesu.
O a doua secventa, cu si despre el: era dupa ce se intorsese de la "domiciliul sau fortat", de la Tescani. Eram personal de fata, la o masa de carciuma (cred ca, era deja alcatuit "Grupul 8+1" ); Andrei Plesu ne povestea cu stilul sau hatru, din amintirile de "arestat". Cica il pazeu doi ofiteri de Securitate, unul de grad mai mic, probabil capitan si altul de grad mai mare, sa zicem maior. Capitanul avea si sarcina sa faca de mancare pentru toata lumea. Andrei juca table cat era ziulica de lunga cu maiorul. La un moment dat, in timp ce bateau zarurile, se apropie capitanul de ei --avea un sort alb legat peste pantalonii de uniforma-- si-i spune conspirativ lui Andrei (nu maiorului!) frecandu-si palmele cu satisfactie: "Nea Andreias, am facut rost de o branzica extraordinara" (Andrei il imita cu talentul sau de actor innascut). Capitanul isi duse trei degete la gura, ale caror virfuri le saruta zgomotos "Nea Andreias, pe legea mea, asa ceva n-ai mai mancat de mult. Ce zici, facem o mamaliguta cu branza si, mai trantim si doua ochiuri pe de-asupra?" Dupa aceea, Andrei, imitandu-se pe sine, ca un adevarat Domn Goe ce era, ii raspunse plictisit: "Lasa-ma, dom´le, in pace, nu vezi ca sunt ocupat ? Fa orice, numai sa fie ceva bun !"…
Mi-am amintit de toate povestile acestea nu de mult, in timp ce citeam din cartea bietului Adrian Marino: opt ani de ocna grea si inca cinci-sase de deportare in Baragan… Andrei Plesu, erou national al rezistentei anticomuniste, iar Adrian Marino, un vesnic marginalizat (?)… Mi-am mai amintit si de detentiile altor disidenti, de pe alte meleaguri, mai putin bascalioase ca ale noastre (Havel, Adam Mihnick sau altii). (...)
In luarile tale de pozitie era vorba de Leonte Rautu si de alti ideologi de sorginte comunista. Pe Rautu il numesti "groparul culturii romane". Sunt de acord cu tine ca poate fi numit asa, numai ca, ma mir de naivitatea de care dai dovada, crezand ca odraslele lor - colegi de-ai tai din Grupul de Dialog Social -, care, inca mai mananca "painica culturala" de la mamuca Romanie, pot fi total altceva decat au fost parintii lor (?). Andrei Oisteanu, de exemplu, e var primar cu fata lui Leonte, respectiv cu Anca Rautu (actualmente Oroveanu), care Anca, la randul ei, este mana dreapta a lui Andrei Plesu, adjuncta la Colegiul Noua Europa (Fundatia Noua Europa). Toti acestia se stiu de mici, din Cartierul Primaverii, au mers la aceeasi scoala, s-au jucat "de-a doctorul" cand erau de-o schioapa. Dupa aceea, multi dintre ei au ajuns la Facultatea de Istoria si teoria artei -- i-au bagat taticii si mamicele lor acolo, ca dadea bine la imagine. Era si fata lui Borila printre ei, pe care o curta Valentin Ceausescu, venea si el destul de des la vestitele petreceri ale Institutului de arta unde, la un moment dat, gaseai mai multi ghitaristi pletosi decat la Conservator. Celor din "Primaverii" nu le facea nimenea nimic, numai pe noi ne fugarea militia sa ne taie pletele si sa ne rada barbile… Sorine, toti acestia sunt din una si aceeasi gasca. Sunt la catarama cu Petre Roman (putin mai mare ca ei), fiul lui Valter Roman, seful politic al armatei romane de pe vremea lui Stalin (atunci cand parintii nostri erau la ocna, ca detinuti politici)… Ce fac acesti domni si doamne acolo, la Fundatia "Noua Europa" -- infiintata special pentru ei, ca sa aibe lefuri frumusele? La ora actuala nu fac nimic remarcabil: doar taie frunze la caini pe banii "taiati" de Basescu din amaratele de pensii ale lui nea Grigore si tanti Marioara… Cel putin, Patapievici la Institutul Cultural Roman impreuna cu Mircea Mihaies, mai fac din cand in cand cate-o tampenie, cum ar fi, de exemplu, a compara neamul romanesc - pe spinarea caruia traiesc ca plosnitele - cu o fecala… Ce crezi, are nevoie Basescu la Institutul de cercetare a crimelor comuniste de un om ca Marius Oprea care sa umble pe dealuri si paduri, prin vant si ploaie, cautand gropi comune ale celor impuscati de comunisti? Hai sa fim seriosi! Basescu, ca toti incultii, are nevoie de obedienti, de oameni pro-forma, care sa nu faca nimic altceva decat sa-l laude pe el, prezentandu-i imaginea publica in culori, daca nu chiar asa de stralucitoare ca pe vremea lui Pingelica, atunci, cel putin "acceptabile"… Ce sa mai spun, Sorine? Halal de Dialog Social cu toti acestia… (...)
Da! Vreau sa fiu bine inteles: la sfartitul acestei scrisori -- care nici nu stiu cat de deschisa sau publica va ajunge --, vreau si eu sa-i cert pe intelectualii-trisori (...). Ii invinuiesc de colaborationism si pupincurism politic. Acum este vorba -- nu mai incape nici o indoiala -- de cei carora li se spune "intelectualii lui Basescu"; maine sau poimaine, cand acela nu va mai fi la putere, ne vom pomeni, poate, cu altii care vor face la fel. Dar sa nu-mi spuna dansii mie (cei de azi) ca, vezi Doamne, daca era Geoana la Cotroceni, era si mai rau. Poate era mai rau, sau poate, numai, la fel de rau (?)… Si pe vremea lui Ceusescu am auzit slogane asemanatoare: "Bine ca-l avem pe Ceausescu ca altfel ramaneam cu rusii agatati de gat" …Ce importanta mai are cine e la Cotroceni si, mai ales, ce viitor ne asteapta daca aceasta tara nu mai are spirite curajoase, generoase si, intr-adevar liber cugetatoare?...
E adevarat, din pacate, suntem o cultura mica: scriitorii si artistii acestei tari nu beneficieaza de o ampla piata de desfacere a valorilor simbolice. Si, din nou spun "din pacate", ca sa poata supravietui, ei trebuie sa se agate de cate-o "tata bugetara". Dar atunci macar s-o faca demn si cat se poate de onest si nu isteric ca Patapievici sau alti mihaiesi…
Numai bine la toata lumea!
Bata Marianov, sculptor alfabetizat
Frankfurt pe Main, 8 februarie 2012
[1] In iunie 2005, GDS a relansat (sub numele “Apel pentru Romania') pe prima pagina a Revistei 22 a GDS “Proclamatia pentru Romania' publicata de mine in apr. 2005. In martie 2006, GDS a lansat apelul (initiat de mine) pentru condamnarea regimului comunist ca ilegitim si criminal, apel publicat de Revista 22 si de websaitul GDS http://www.gds.ong.ro/apel.htm; apelul a avut ca anexa raportul neoficial redactat tot de mine in 2005, publicat de “Revista 22' in martie 2006 http://www.revista22.ro/raportbrpentru-condamnarea-regimului-politic-comunist-ca-nelegitim-si-criminal-2567.html.
Apelul initiat de mine pentru condamnarea internationala a comunismului, semnat de sute de personalitati din Romania (inclusiv de dvs, dar numai dupa ce v-am rugat ca pe Dumnezeu) si din afara ei (precum Vl.Bukovsky, St.Courtois, André Glucksmann, Al.Litvinenko, M.Lovinescu) a fost publicat de Revista 22 in dec. 2006 http://www.revista22.ro/apel-pentru-condamnarea-internationala-a-criminalitatii-si-nelegitimit-3326.html.
Citește pe Antena3.ro
