SIF Muntenia îi jecmăneşte şI în acest an pe micii acţionari

Societatea de Investiţii Financiare( SIF ) Muntenia a afisat pe site-ul său convocatorul pentru Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor, programată pentru data de 22 aprilie 2011, ora 8,00, la sediul din Bucureşti- Splaiul Unirii nr.16. La punctul nr. 8 al ordinei de zi se prevede: "Aprobarea efectuării înregistrărilor contabile privind prescrierea dreptului de a solicita plata dividendelor neridicate timp de trei ani de la data exigibilităţii lor, în sumă de 24.548.992,70 lei. Aşadar, şI în acest an, ca şI în anii precedenţi, SIF Muntenia va băga mâna în buzunarele actionarilor minoritari( aceştia sunt cei mai afectaţi de această măsură aberantă ) şI le va fura, iată, aproape 6 milioane de euro.

 Furăciunea se bazează pe o decizie a conducerii SIF Muntenia, adoptată într-o adunare ge­nerală din anul 2006, potrivit căreia acţionarii care nu îşi ridică dividendele în maximum trei ani de zile îşi pierd acest drept. De atunci şI până în prezent, SIF Muntenia a confiscat micilor acţionari dividende în valoare totală de peste 14 milioane de euro.

Pentru a adopta această măsură abuzivă, prin care, în fiecare an, milioane de acţionari sunt deposedaţi de dividendele care li se cuvin, şefii de la SIF Muntenia se prevalează de un act normativ de pe vremea lui... Gheorghe Gheorghiu-Dej. Este vorba de Decretul nr. 167, privitor la prescripţia extinctivă, adoptat de Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române, la data de 10 aprilie 1958.

Dar, pe lângă faptul că, în 1958, în RPR nu existau societăţi de investiţii financiare, la articolul 22, chiar decretul cu pricina, stabileşte, negru pe alb: "prescripţia nu se aplică privitor la drepturile de proprietate şI la cele de  "uzufruct”. Or, acţionarii de la SIF sunt proprietari legali ai acţiunilor deţinute, precum şi ai tuturor drepturilor care li se cuvin ca deţinători ai acestora, în primul rând, a dreptului de a beneficia de dividendele aferente. Nimeni nu poate invoca vreo lege, pentru a le lua acest drept. De ce tolerează această situaţie Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şI celelalte instituţii cu atribuţii pe piaţa de capital?