Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Chiar in zilele in care in Romania izbucneau protestele antiprezidentiale si antiguvernamentale, a aparut si raportul social al ICCV intitulat “Ce fel de tranzitie vrem? Analiza critica a tranzitiei II', semnat de profesor doctor Catalin Zamfir in care atrage atentia asupra decredibilizarii miscarilor de protest prin infiltrarea unor elemente violente. Cum istoria se repeta, profesorul Catalin Zamfir vine si cu exemple in acest sens.
“Raportul cauta sa limpezeasca problemele care se impun cu dramatism in fata noastra a tuturor: Ce au fost in realitate schimbarile de 22 de ani pe care am numit-o tranzitie sau reforma. Cine sunt beneficiarii (...)? Tranzitia, a carei finalizare este promisa in acest an, este tranzitia pe care cu totii o vrem ? “, se arata in raportul ICCV. “Argumentele pe care le sintetizez aici sunt un gest moral fata de cei din strada care risca sa fie prezentati complet distorsionat: ei nu protesteaza visceral impotriva unei austeritati prezentata ca necesara in chiar acea forma, ci pun in discutie fundamentele unei constructii sociale dezastruoase. Ei sunt in realitate intelectualii care, cu intelepciune, formuleaza concluziile care decurg din experienta lor dureroasa. Strada are dreptate cerand o noua schimbare.. Exista inca un pericol devenit evident acum: istoria neinteleasa se repeta. Forma cea mai perversa de a lupta impotriva unei miscari sociale este sa o infiltrezi de violenta. In istoria noastra recenta s-a intamplat in trei momente care par a avea o natura comuna.
Revolutia superba din 17-22 decembrie 1989 a fost murdarita de ceva care a ramas neexplicat: ’teroristii’. Dupa ore de euforie colectiva, s-a tras de pretutindeni. Au fost mai multi morti decat la Revolutie. Nici acum nu se stie cine au fost ‚teroristii’. Nici macar un ‚terorist’ nu a fost prins. Ciudat este ca s-au cautat persoane, dar nu s-a pus intrebarea: cine a organizat aceasta teroare.
Si a fost 13 iunie 1990. Si la acel eveniment am fost martor. Am insotit de la Parlament pana la Televiziune o coloana a carei natura nu o puteam intelege. Masini pline de flacai bine hraniti, calmi, bine organizati, care dadeau ordine: ce sa se distruga. Auzisem si de atacul sediului politiei, tot de neinteles. Ramanea neclar cine o faceau. O zi cumplita...E drept ca ma obseda o intrebare. Organele care trebuiau sa asigure securitatea publica disparusera. Unde erau ? Grupurile care atacau institutiile publice erau nestanjenite. Singurul raspuns logic, dar nesustinut de dovezi, ar fi fost: fortele de securitate erau in strada, dar nu pentru a contracara violenta.
Al treilea eveniment. Zilele acestea. Protestatarii au avut intelepciunea sa formuleze, de la inceput, ca una dintre lozincile lor: fara violenta. Si marea majoritate a lor nu au fost violenti. Dar unele comportamente de violenta au inceput sa apara. Nu se stie cine erau. Puteam intelege ca nemultumirea concentrata in frustrari patologice puteau lua si forma violentei. Deci era de asteptat. Poate ca... Dar, pe 15 ianuarie a devenit clar. Grupuri, nu doar indivizi, au produs acte de violenta si distrugere. Nu era o patologie colectiva, ci rezultatul unei organizari planificate. S-a lansat si o explicatie: suporterii echipelor de fotbal. Poate unii dintre ei, posibil. Dar pentru mine complet necredibil. Patternul se repeta. Teroristii din decembrie 1989, grupurile violente din 13 iunie
1990, grupurile violente din ianuarie 2012 par a avea o natura comuna. Cat ele reprezinta expresia unei frustrari patologice individuale sau acte organizate ? As putea presupune ca si in alte tari protestul politic este infiltrat de violenta. Si ca violenta indusa reprezinta o justificare a represiunii manifestarilor de protest politic. Deci, da, fara violenta', se precizeaza in raportul semnat de profesor doctor Catalin Zamfir.
Citește pe Antena3.ro
