Sunt in pom şi pomu-n aer

Cireşele au valoare nutritivă după cum urmează. Provitamina A (bună la ochi), vitaminele K, B1, minerale, levuloză (zahăr bun chiar şi pentru diabetici). Ceaiul din codiţe de cireşe e energizant şi...

Moto: "Noi, cu muŞchii ca oţelul,/ Vom culege   muŞeŢelul" (din popor, cred)

Cireşele au valoare nutritivă după cum urmează. Provitamina A (bună la ochi), vitaminele K, B1, minerale, levuloză (zahăr bun chiar şi pentru diabetici). Ceaiul din codiţe de cireşe e energizant şi...

... remineralizant. Uz extern: se mixează o mănă de cireşe şi se aplică pe tenul uscat. Se lasă să acţioneze douăzeci de minute. Se clăteşte cu apă minerală. Poftă bună!

Se ia scara, se urcă pe scară, ce bine e să munceşti in aer liber. Intr-o mănă se agaţă o găleată de cinci litri. O altă mănă este lăsată intenţionat liberă. Se intinde măna liberă şi se apucă cireaşa. Cireaşa se rupe cu greu şi apoi se aruncă in găleată. Iupi. O cireaşă intr-o găleată. Se intinde din nou măna după o nouă cireaşă, se apucă de codiţă şi, energic, se rupe cireaşa din codiţă şi. In găleată sunt, iată, stimaţi agricultori, două cireşe chiar in acest moment. Trei. Ce bine e să munceşti in aer liber. Ce bine e să munceşti in aer liber. Bine e să munceşti in aer liber. In aer liber e. Liber in aer e.


DUPĂ O JUMA’ DE ORĂ. Se priveşte trist in găleată. Nu vrea găleata asta să se umple şi punct. Nu vrea. Nea Nae zice că. Două puncte: "Vezi, măi Cătăline, dacă le-am stropit atăta? S-au făcut multe, ca niciodată". La care Cătă răspunde că. Două puncte: "La anu’ imi iau concediu şi..." mai bombăne ceva. Suntem intr-o curte imensă cu foarte mulţi cireşi care trebuie culeşi in două zile. Bine c-am venit şi eu, că altfel nu ştiu ce făceau oamenii ăştia doar in doi.

Lu’ Cătă i s-a pus pata pe un anume cireş şi pănă nu l-o culege el pe tot, el nu se duce la alt cireş. Stă la cireşul ăla şi il tot culege, dar la el găleata se umple mult mai uşor ca la mine. Nu se poate. Imi aduc aminte de mobilizatoarele versuri şi-mi spun: "Dar sunt tănără şi pot/ să culeg cireşul tot". Din nou pe scară. Scara se clatină. E naşpa. Dacă, Doamne fereşte, cad, eu ce fac? Că eu nu m-am mai urcat niciodată pe scară şi mi-e şi frică. Scara se clatină, hăţ-hăţ. Cu o mănă mă intind după o cireaşă. O rup cu bestialitate. Gestul mecanic e de natură să-mi amorţească tot creierul. Fixată pe mişcarea măinii, atenţia devine incapabilă să se mai ducă şi in alte părţi. Poate să cadă pe mine un avion sau poate să se găinăţeze pe mine un cal. Că tot nu mi-aş da seama. Am prins şpilul. Mecanica gestului paralizează mintea. Dar, dac-aş fi isteaţă (ceea ce, mă scuzi), aş putea profita de ritmicitatea plictisitoare a mişcării pentru a mă găndi, de exemplu, la creaţia lui Dumnezeu. Dac-aş avea şi eu ceva in capul ăsta sec, aş putea să, de exemplu, repet la infinit Rugăciunea Inimii, asemeni părinţilor din pustia Egiptului, evocaţi de Pateric.

DE IMPLINIRE. Deşi enervat de cireşul-cu-cireşele-care-nu-se-mai-termină-o-dată, Cătă nu şi nu. Vrea cu orice preţ să-l culeagă pănă la capăt. Pănă la ultima cireaşă. E extrem de ordonat. El culege centripet. De la vărf inspre centru. Eu culeg centri-bezmetic, dar culeg, orişâ€™căt, nu pot să zic că stau. In orice caz, cireşele sunt extrem de multe, iar culesul - greoi. O găleată. Am invins. Reţin sentimentul de implinire care mă-ncearcă in faţa găleţii pline. Cu găleata plină şi cu sentimentul implinirii, mă duc la lădiţă. Vărs găleata in lădiţă. Iar e goală găleata. Iar trebuie s-o umplu. Şi uite-aşa, pănă am făcut patru găleţi. Şi jumătate. Ei... bine, hai să fiu sinceră. Trei. Trei găleţi. Mă rog, două.

"Munca te-nvaţă, munca te-nalţă"

Că vorbeam despre fiziologia găndirii in timpul muncii, propun spre analiză următorul text luat din Pateric, spre a se vedea că munca fizică poate deveni o binecuvăntare a spiritului. Dacă, fireşte, posezi aşa ceva. "Un frate a venit să ia căteva coşuri de la avva Ioan. Bătrănul iese şi zice: "Ce vrei, frate?". El răspunde: "Coşuri, avva". Bătrănul a intrat să i le aducă, dar a uitat. S-a aşezat şi a inceput să impletească. Celălalt a bătut din nou la uşă, iar cănd bătrănul a ieşit, l-a intrebat: "Nu-mi aduci coşurile, avva?". El a intrat şi iar s-a apucat să impletească. Fratele a bătut din nou. Incă o dată, bătrănul a ieşit şi l-a intrebat: "Ce vrei, frate?". Acela a răspuns: "Coşurile, avva". Atunci, avva l-a luat de mănă,
l-a dus inăuntru şi i-a zis: "Dacă vrei coşuri, ia-ţi şi du-te, căci eu n-am vreme". (Despre avva Ioan cel Pitic) Deşi sună destul de criptic, apoftegma sintetizează foarte bine ideea că munca fizică poate căpăta o funcţie spirituală.