Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Completul care l-a condamnat pe Sorin Roşca Stănescu, Sorin Pantiş şi alţii în data de7.10.2014, a redactat motivarea deciziei. În încheierea Deciziei penale nr.1156/A semnată de preşedintele completului, Cristina Carmen Craiu şi judecătoarea Mihaela Niţă, în mod cu totul suprinzător şi nemaiîntâlnit până acum în alte dosare, nu se face nicio referire la punererea în dezbatere a schimbării inopinate de încadrare juridică, de la ultimul termen de judecată, ce a dus la condamnarea fostului senator S.R.Stănescu. Avocaţi susţin că magistraţii erau obligaţi să evidenţieze modul în care a fost pusă în dezbatere această schimbare de încadrare fără de care SR. Stănescu ar fi fost achitat, după cum solicitase chiar procurorul de şedinţă, ţinându-se cont şi de prescripţia atinsă la infracţiuni de care acesta fusese acuzat. Or, deşi apărătorii inculpaţilor aşteptau să citească circumstanţele în care s-a ajuns la schimbarea de încadrare judiciară la ultimul termen de judecată, încălcându-se dreptul la apărare în faţa acestei noi acuzaţii aduse fostului senator şi jurnalist Sorin Roşca Stănescu, au constatat cu stupoare că această situaţie nu este explicată în încheiere. Evident, nu există nici dezbaterea pe noua încadrare, pentru că nu a existat.
DIICOT a pierdut "urma" unor martori protejaţi, instanţa admite imposibilitatea identificării lor pe mapamond!
Dosarul 30041.01/3/2006 a fost trimis în instanţă de către DIICOT în 7.09.2006, fiind inculpaţi Dinu Patriciu (n.red.-decedat), Alexandru Bucşa, Grama Petrică, Irina Mihaela Popovici, Sorin Pantiş, Sorin Roşca Stănescu, Rus Cerasela şi Aldea Florin Iulian, Dimulescu Claudiu şi Albu Elena, precum şi partea responsabilă civilmente SC Rompetrol SA. Inculpaţii au fost achitaţi pe fond de către TMB prin sentinţa penală 726 din 28.08.2012, pentru ca în apel să fie, în mod surprinzător şi pe fapte prescrise, condamnaţi.
În apel, atât Rompetrol, cât şi unii dintre avocaţi au cerut instanţei să constate că nu mai există condiţiile de menţinere sub protecţie a doi martori, George Rice şi Radu Comănescu, şi să îi audieze. Instanţa a refuzat această solicitare. Ca de altfel şi alte solicitări sau întrebări extrem de importante pentru deznodământul cauzei, adresate de apărători. Interesant este şi faptul că cei doi martori protejaţi nu au mai fost găsiţi şi nu au putut fi audiaţi, judecătorii reţinând că e de ajuns faptul că ei au fost audiaţi în timpul urmăririi penale.
La pagina 33 din motivarea CAB se arata că "prin adresa 1594/2014 din data de 16.06.2014, PICCJ-DIICOT Structura centrală, sub semnatura procurorului şef, s-a încunoştiinţat Curtea că persoanele care au avut calitatea de martori cu identitate protejată în dosarul nr.111/D/P/2004 inregistrat pe rol cu nr.30041.01/3/2006, nu mai locuiesc pe teritoriul României de peste 7 ani, fapt ce a făcut imposibilă identificarea acestora în vederea citării. A rezultat astfel imposibilitatea de administrare a probei în sensul disp.art.383 alin.4 Cod procedura penală". Cine sunt acesti martori şi cum nu au putut fi ei identificaţi de autorităţile care ştiau adevărata lor identitate?
Tot instanţa a considerat că audierea unui martor considerat important în cauză, John Hamilton Works nu este utilă, arătând însa că "faţă de această persoană a operat o disjungere în cauză la data de 26.06.2006 pentru acuzaţii de spălare de bani şi înşelăciune. Ciudat, despre această disjungere nu se mai ştie nimic de mai bine de 12 ani.
În timpul judecării apelului, reprezentantul Ministerului Public a cerut aplicarea legi mai favorabile şi a solicitat o nouă încadrare a faptelor. Astfel pentru S.R.Stanescu şi Sorin Pantiş s-a solicitat judecarea lor pentru infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat. Procurorul de şedinţă a susţinut că instanţa de fond nu şi-a motivat integral soluţia de achitare a inculpaţilor în ce priveşte partea denumită "Creanţa Libia" sau în legătură cu infracţiuni ce ţineau de tranzacţionarea pe piaţa de capital de acţiuni RRC, dar şi că "concluziile la care aceasta (n.red.-instanţa de fond) a ajuns sunt diametral opuse stării de fapt reţinută în actul de sesizare (n.red- rechizitoriu). Un alt element important din acest dosar îl reprezintă faptul că despre alţi doi inculpaţi, de cetăţenie americană, Stephenson George Philip (reprezentant al Rompetrol Group BV Olanda) şi Hart Colin Richard, pentru care operaseră în 13.06.2006, disjungeri din acest rechizitoriu, nu se mai cunoaşte niciun detaliu şi nici rezultatul anchetelor disjunse din "dosarul-mamă".
Nuanţe de anchetă selectivă
Referitor la Sorin Roşca Stănescu se arată că "acesta a pierdut prin faptul că a cumparat acţiuni RRC la un preţ mai mare decât erau la vânzare pe piaţă când a fost lansat ordinul de lansare de către SSIF TVM, însa acesta a fost introdus în sistem doar după ce acţiunile respective au fost cumpărate de catre SC Saltville, astfel că inculpatul Sorin Roşca Stănescu a cumpărat acţiuni la un preţ mai mare de la SC Saltville Limited (n.red.-reprezentantă de Hart Colin Richard), ca şi toate celelalte persoane care în perioada respectivă au cumpărat acţiuni RRC...". În acest context, ne întrebăm unde sunt celelalte persoane care au tranzacţionat la bursă în perioada respectivă şi de ce ele nu apar în dosar? Să fi fost realizat de DICOT un dosar selectiv? Pe ce criterii?
Av. George Papu, apărător al lui Roşca Stănescu în această cauză a solicitat respingerea apelului, arătând că fapta de utilizare a informaţiei privilegiate nu există, în cauză fiind aplicabilă OUG 28/2002, nu sunt probe care să dovedească vreun termen sau condiţie pretins furnizate inculpatului de către Dinu Patriciu, astfel că neexistând aceste dovezi nu poate fi condamnată o persoană de folosirea unei informaţii fără ca ea să fie precizată prin cine a dat-o când, şi în ce formă i-a parvenit inculpatului. Cât despre aderarea şi sprijinirea unui grup organizat, apărătorul a arătat că acesta nu avea cum să deţină o informaţie "privilegiată" şi în acelaşi timp să o fi dat şi altora. Acesta a mai cerut instanţei să constate că acele convorbiri telefonice constatate de o instanţă civilă ca fiind nelegale, în procesul câştigat de Dinu Patriciu împotriva SRI, să fie înlăturate de la acest dosar. În afara acestor aspecte, instanţa a fost sesizată cu faptul că pentru ambele infracţiuni a intervenit prescripţia extinctivă, la data de 20.10.2012.
Interesant este că, în judecarea apelului, instanţa a constatat că din verificarea hotărârii atacate, cât şi din readministrarea declaraţiilor testimoniale ale martorilor relevanţi şi a declaraţiilor inculpaţilor, "nu au rezultat aspecte care să vină în contradicţie cu starea de fapt reţinută iniţial". Or, pe starea de fapt reţinută iniţial, inculpaţii fuseseră achitaţi!
Cine l-a "ocolit" pe Verestoy Attila?
Din alt paragraf extrem de interesant aflăm lucruri şi mai interesante, dar care nu au fost luate în considerare nici de anchetatori, nici de instanţă. Aflam că "din istoricul ordinelor de bursă introduse în sistemul de tranzacţionare la data de 07.04.2004 rezultă că ordinele care au generat tranzacţiile dintre SSIF Alpha Finance SA pentru vânzător Saltville Limited şi SSIF TVM SA pentru cumpărătorii Verestoy Attila şi inculpatul Sorin Roşca Stănescu au fost introduse aproape simultan, respectiv la 10:30:13 si 10:30:30 a.m., Verestoy Attila achiziţionând 63.403.500 acţiuni RRC, iar Stănescu Roşca Sorin Ştefan 5.565.000 acţiuni RRC, ambii la preţul de 300 lei". Aşa fiind, ne întrebăm: dacă Roşca Stănescu a fost judecat în acest dosar, iniţial pentru această cumpărare de acţiuni pe informaţii privilegiate şi apoi pe "iniţiere de grup organizat", Verestoy Attila, care a cumpărat acţiuni RRC în acelasi timp, de ce nu a fost întrebat nici măcar de sănătate???
Convorbirile nelegale au devenit "legale" în penal!
Surprinzător e şi faptul că instanţa CAB a luat în considerare convorbiri telefonice care au fost considerate de hotărârea instanţei civile a TMB (rămasă irevocabilă la ICCJ in 18.02.2011) ca fiind nelegale: "Dincolo de soluţia instanţei civile, care potrivit art.28 Cd procedura penală nu poate avea nici un efect în faţa instanţei penale, Curtea observă că inculpatul Patriciu Dan Costache a recurs la aceeaşi manieră de a-şi premedita apărările precum preconstituirea de opinii legale ca şi în cazul Creanţei Libia. Interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului Patriciu Dan Costache a avut bază legală...Interceptarea convorbirilor telefonice efectuate în baza art.13 din Legea 51/1991 privind siguranţa naţională a României nu poate fi privită de Curte ca un mijloc de proba nelegal obţinut cu consecinţa că proba nu poate fi folosită în procesul penal".
S.R.S. şi sprijinirea unui grup "evaporat"!
Sorin Roşca Stănescu, în opinia Curţii, "a valorificat informaţiile primite de la inculpatul Patriciu Dan Costache anterior primei zile de listare la Bursă în avantajul propriu participând, la data de 07.04.2004, prima zi de listare la Bursă a acţiunilor RRC, prin intermediul SSIF TVM SA la operaţiunea concertată, organizată, de tranzacţionare a acţiunilor cu simbolul RRC". În încheiere se arată că acesta a cumpărat acţiunile prin "recurgerea la împrumuturi de la societăţi de cablu din Constanţa" şi că "prin cumpărarea acţiunilor de la Saltville Limited Cipru şi ulterior prin vânzarea la scurt timp, S.R.Stănescu "a sprijinit grupul infracţional organizat". Pe scurt, dacă a jucat la bursă prin cumpărare şi vânzare de acţiuni, atunci a sprijinit grupul Patriciu-Stepheson şi Hart. Grup care nu mai există. Patriciu a decedat, iar Stephenson şi Hart nu mai sunt de ani buni în Romania, iar despre disjungerile de la DIICOT nu se mai ştie nimic!
Contrar apărărilor invocate, Curtea a reţinut vinovăţia lui Roşca Stănescu, a menţionat că pentru infracţiunea de aderare ori sprijinire a unui grup infracţional organizat termenul de prescripţie nu a fost atins, nu a identificat circumstanţe atenuante şi a procedat la încadrarea juridică a faptelor în noile texte de lege prin mecanismul schimbării încadrării juridice. Nepunându-se în dezbatere această schimbare de încadrare, nefind audiat inculpatul cu privire la noua încadrare desi magistraţii aveau această obligaţie, S.R.Stănescu a fost condamnat "pentru ambele infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată", la un an şi, respectiv, doi ani de închisoare, acesta executând în prezent pedeapsa cea mai grea.
A fost acest dosar unul al răzbunării lui Traian Băsescu pe inamiciii lui Stănescu şi Patriciu sau modul de lucru denotă exces de zel şi reaua credinţă a magistraţilor? Sunt întrebări la care oricine poate să-şi dea propriul răspuns sau s-ar putea ca în căile de atac extraordinare să se devoaleze de la sine aceste enigme.
Citește pe Antena3.ro
