„Trebuia să ne vedem acasă...”

Păienjenişul de alei care duc către Clubul Colectiv e plin de trecători cu buchete de flori şi candele în mână. Paznicii clădirilor de birouri şi muncitorii de la o spălătorie auto din zonă şi-au asumat rolul de ghizi. Toată lumea întreabă unde este clubul care a ars, aşa că şi-au învăţat lecţia şi le dau indicaţii. Fosta fabrică „Pionierul”, unde a funcţionat clubul, nu are niciun semn de incendiu, în exterior. Doar banda galbenă a poliţiei, trasă în faţa uşilor maronii care ascund gangul intrării, amintește de tragedia de vineri noapte. Banda şi sutele de candele aprinse în piaţeta din faţa clădirii. Domină candelele roşii, dar găseşti şi ursuleţi de pluş, coroane şi buchete de flori sau bileţele de adio. Pe faţada clădirii, o bucată de pânză a fost inscripţionată cu mesajul: „Odihniţi-vă în pace”, iar la o fereastră de la etaj, doi tineri atârnă un steag tricolor. Oameni de toate soiurile au venit să-şi aducă omagiile încă de la primele ore ale dimineţii. Adolescenţi pe biciclete, tineri, mulţi pensionari. Lumânările şi florile sunt aşezate în tăcere. Unii oameni plâng, alţii oftează. Ilie Năstase apare şi el cu un buchet de flori. La fel şi ambasadorul SUA, Hans Klemm. În mica piaţetă din faţa clubului e un părculeţcu mese de şah, unde se poartă discuţiile. „Au făcut cluburi în toate catacombele”... „În caz de cutremur, tot Lipscaniul cade”... Oamenii vin şi pleacă. Ceva mai departe, pe un trotuar, o coală de hârtie acoperită de candele poartă mesajul: „Fraere, trebuia să ne vedem acasă... O să-mi lipseşti. Tom.”