x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Ucigaşul Larisei Chelaru, la un pas de libertate. Procurorii pot contesta decizia Tribunalului Iaşi

Ucigaşul Larisei Chelaru, la un pas de libertate. Procurorii pot contesta decizia Tribunalului Iaşi

de Adriana Oprea-Popescu    |    02 Feb 2014   •   16:03
Ucigaşul Larisei Chelaru, la un pas de libertate. Procurorii pot contesta decizia Tribunalului Iaşi

La 18 octombrie 2005, Robert Ciobanu a ucis-o pe Larisa Chelaru, o fetiţă de 8 ani din Lunca Cetăţuii (Iaşi). A sugrumat-o de două ori. Apoi, vreme de 73 de zile, a ţinut cadavrul copilei ascuns, în apropiere de casa lui. A fost reţinut de poliţie pe 29 decembrie 2005 şi acuzat de omor şi viol. Trupul neînsufleţit al fetiţei fusese găsit, în aceeaşi zi, din întâmplare, în tomberonul de lângă bloc. Experţii din cadrul Institutului de Criminalistică din IGPR au descoperit urme biologice (spermă) având un profil genetic ce nu-i aparţine lui Robert Ciobanu. Criminalul, care avea atunci doar 17 ani, nu şi-a trădat niciodată complicele.
|n decembrie 2006, el a fost condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare. Ieri, o dată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Penal, Robert Ciobanu a făcut cerere către instanţă, pentru a beneficia de altă pedeapsă, mai blândă. Judecătorii Tribunalului Iaşi au decis în favoarea lui, înlocuind condamnarea de 20 de ani cu „măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 15 ani.”

Minuta Tribunalului Iaşi

„În baza art. 595 Cod procedură penală şi art. 23 din legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale admite sesizarea privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de Comisia de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Iaşi cu privire la persoana privată de libertate Ciobanu Robert Constantin, în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi. În temeiul dispoziţiilor .art. 21 alin.2 şi 3 din legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, rectificată şi cu modificările ulterioare, înlocuieşte pedeapsa executabilă de 20 de ani închisoare aplicată numitului Ciobanu Robert Constantin, în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi, prin sentinţa penală nr.489 din 25.07.2006, pronunţată de Tribunalul Iaşi, menţinută prin decizia penală nr.66/MF/19.10.2006 a Curţii de Apel Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.7270 din data de 14.12.2006 a Î.C.C.J.- Secţia Penală cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie prev. de art. 125 din legea nr. 286/2009 pe o durată de 15 ani. În temeiul dispoziţiilor art. 21 aliniatul 4 din legea nr.187/2012 din durata de 15 ani a măsurii educative a internării într-un centru de detenţie scade durata pedepsei executate anterior de numitul Ciobanu Robert Constantin de la 29.12.2005 la zi. Retrage mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.602/15.12.2006 emis de Tribunalul Iaşi, în baza sentinţei penale nr.489 din 25.07.2006, pronunţată de Tribunalul Iaşi, menţinută prin decizia penală nr.66/MF/19.10.2006 a Curţii de Apel Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.7270 din data de 14.12.2006 a Î.C.C.J.- Secţia Penală, iar o copie a prezentei sentinţe, după rămânerea ei definitivă, se trimite comandantului locului de deţinere a persoanei private de libertate. Prezenta încheiere se comunică azi, data pronunţării, procurorului şi condamnatului. În baza dispoziţiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală , cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Cu drept de contestaţie în 3 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică azi, 1.02.2014.”

Dacă „a dovedit interes constant”...

Robert Ciobanu beneficiază, conform prevederilor Noului Cod Penal, nu numai de reducerea pedepsei (de la 20 la 15 ani), ci şi de îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie. Conform art 125, alin (1) din Noul Cod Penal, „măsura educativă a internării într-un centru de detenţie constă în internarea minorului intr-o instituţie specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază şi supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum şi programe de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor sale”.
Mai mult decât atât, art.125, alin. (4) din Noul Cod Penal prevede că „în cazul în care, pe durata internării, minorul a dovedit interes constant pentru însuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese evidente în vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel puţin jumatate din durata internării, instanţa poate dispune: b) liberarea din centrul de detenţie, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani”.

Robert Ciobanu a executat deja 8 ani şi o lună din noua pedeapsă, adică mai mult de jumătate. Dacă nu s-a evidenţiat negativ în penitenciar, el poate depune cerere de liberare condiţionată chiar şi mâine. Legea îi permite, chiar dacă inculpatul are în biografie mai multe infracţiuni asupra minorilor.

Înainte de a o ucide pe Larisa Chelaru, Robert Ciobanu a abuzat sexual alţi doi copii. După ce a fost violat, un băieţel a fost dus în parc şi obligat să mănânce fecale. Celălalt copil abuzat a povestit că agresorul a urinat apoi în gura lui.


Larisa Chelaru

Larisa Chelaru a fost sugrumată de două ori. După prima tentativă de omor, fetiţa a reuşit să supravieţuiască. „Larisa era deja îmbrăcată. Şi mi-a zis că vrea să plece, nu am lăsat-o. A mai trecut ceva timp, am discutat, m-a întrebat de ce vreau să-i fac rău, de ce n-am încredere într-însa, că nu va zice la nimeni (n.r. – despre abuzul sexual). Şi n-a mai durat mult şi prima dată am strâns-o de gât cu mâna”, declara ucigaşul într-un interviu acordat Jurnalului Naţional în aprilie 2006. „Şi, după ce mi-am dat seama că dânsa ar fi murit - în momentul acela aşa credeam –, am vrut să caut ceva, o geantă mai mare, în care să pun cadavrul, să-l transport în altă parte. Nu am găsit, am mers la boxă să caut şi, când m-am întors în casă, dânsa era în faţa uşii la intrare. Nu ieşise. Vroia, în momentul ăla. Şi când am intrat şi am văzut-o, m-am speriat şi am vrut, pe moment, să-i dau drumul. Deci, am vrut să iau mâna de pe clanţa uşii şi să o las să plece din casă. Dar o fracţiune de secundă am închis uşa. Şi cu yala, şi cu cheia. După asta, am luat-o şi am dus-o în cameră înapoi, în aceeaşi cameră”. „De ce ai omorât-o?”. „Nu ştiu, aşa am zis io că este cel mai bine. Să nu afle nimeni.” 

×