"Se împlinesc 24 de ani de când sunt, în primul rând, om politic. Din păcate, de aproximativ 9 ani, după instaurarea noului regim, am fost nevoit să apar, în calitate de învinuit sau inculpat, de peste 200 de ori, în fața tribunalelor", a scris fostul premier Adrian Năstase, ieri, pe blogul personal.
"Si in acest caz, copertile dosarului sunt politice, hartia pe care sunt scrise actele procedurale e hartie politica, agrafele folosite pentru conexari si disjungeri au fost politice. La fel stampilele sau scaunele pe care au stat martorii si expertii transformati in invinuiti sau invinuitii transformati in martori. Nu ma refer acum doar la ceea ce am spus de atatea ori, ca ancheta a pornit politic. Va reamintesc, spre exemplu, doar faptul ca in 2001 primarul general al Capitalei a dispus o serie de controale la santierul din str. Zambaccian iar in 2004 Alianta DA a formulat o plangere penala pe acelasi subiect.
Sigur, perceptia mea publica, a vinovatiei sau nevinovatiei mele, a existentei mele ca individ, a familiei mele, a pasiunilor mele, a realizarilor sau esecurilor pe care le-am avut, sunt, mai ales, politice. Iar in acesta tara, politic inseamna, in primul rand, patima, partizanat, subiectivism total si impartire in tabere care se urasc irational.
Politicul paraziteaza si bruiaza grav aceasta cauza. Majoritatea celor care ma considera vinovat in opinia publica nu au citit o fila din acest dosar. Pur si simplu, invoca o vinovatie politica. Ma vor condamnat, din principiu. SUNT VINOVAT PENTRU CA EI VOTEAZA ALTFEL. Gandesc altfel. Le sunt antipatic. La randul lor, cei care ma cred nevinovat gandesc tot politic. Nici ei nu au citit dosarul. Justitia,insa, trebuie sa se bazeze pe fapte. Pe dovezi. Spre deosebire de echipa fostului procuror sef al DNA care, mai intai, a stabilit ca vinovatul sunt eu si doar apoi a inceput sa caute probe. Iar pentru ca nu le-au gasit, le-au inventat. Va ramane antologica formula corpului delict, pentru perioada 2002-2003, constand din bancnote fabricate de Trezoreria americana in 2004 si 2005.
Va fi posibil ca in acest dosar, Dumneavoastra, sub presiunea dezbaterilor din parlament legate de modificarile Noului Cod Penal sau a unei legi exagerate a gratierii si amnistiei, sub presiunea unor exigente decurgand din statisticile Raportului MCV – ce urmeaza a fi publicat in ianuarie -, sub presiunea declaratiilor invatate pe de rost de catre unii deputati si senatori, ingrijorati ca nu voi ajunge din nou la penitenciarul Jilava, va fi deci posibil sa judecati fara bruiaje exterioare, bazandu-va numai pe fapte? Sa cititi cuvintele din dosare, nu si hartia politica pe care sunt scrise? Este o intrebare la care vom afla in curand raspunsul.
Ca om politic, eu m-am bazat mereu pe fapte. Si am vrut sa fiu judecat politic de cei care isi pusesera soarta in mainile mele, de cei pe care ii numim, de regula, “cetateni”. Pentru acea judecata, am realizat programul “cornul si laptele”, am stabilit venitul minim garantat, am construit sute de sali de sport , am “imblanzit” pentru prima data raporturile tarii cu institutii financiare internationale, am ajutat la intrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana. Procurorii DNA ma acuza ca am primit de la Irina Jianu 10 sau 12 containere cu sute de chiuvete si bideuri din China. Eu le raspund ca nu este adevarat si ca ele erau pentru diverse lucrari ale constructorului dar – adaug faptul ca am donat statului roman, IN ACEA PERIOADA, impreuna cu sotia mea si cu acordul copiilor mei, o colectie de peste 1000 de harti vechi ce constituie astazi, la Bucuresti, cel mai mare muzeu de acest gen din Europa.
Reflectam zilele acestea, in timp ce descrifram dosarul cu obiecte sanitare din China, ca relatiile economice romano-chineze au putut fi reluate doar acum, dupa 10 ani, de la momentul special al vizitei pe care am intreprins-o in China, in perioada epidemiei de SARS si ca investitii de miliarde de dolari ar fi putut fi realizate in acest interval, daca… Din pacate, rafuiala cu adversarii politici a fost mai importanta…
Cred in fapte. Am avut dorinta normala, ca prim-ministru, sa las ceva pozitiv in urma mea. Iata de ce cred ca am dreptul, caderea morala sa va cer sa va bazati in aceasta judecata doar pe fapte si pe probele legal obtinute.
Un om politic se gandeste la felul in care va fi perceput de cei care vor veni dupa el. Eu nu sunt doar suma unor realizari – pe care le recunosc – de altfel – si adversarii. Sunt gata sa-mi asum critici si esecuri in domeniile pe care le-am coordonat. Ma simt responsabil din punct de vedere politic pentru lucruri pe care le-am facut sau pe care nu le-am facut. Nu suntem statui. Dar mi se pare important pentru mine, in definitiv, pentru societatea in care traim, ca o existenta de acest fel sa nu fie judecata dupa gaselnite de genul termopane, bideuri, servetele sau obiecte de sters praful. Daca ajungem aici, aruncam in derizoriu lucruri cu adevarat importante. In fond mici parti de istorie.
Imi este clar ca pentru DNA acest dosar are in continuare o miza deosebita. Sentinta din acest dosar ar trebui sa justifice eforturile extraordinare umane si financiare din acesti ani. Cum altfel ar putea fi explicata inceperea UP, in urma cu o luna, impotriva expertului desemnat de instanta, la fond, expertiza fiind depusa in urma cu doi ani fara sa existe atunci obiectiuni ale parchetului sau cereri pentru contra-expertiza, atunci sau acum? Evident ca este o incercare de manipulare a instantei si a opiniei publice.
Cum e posibil ca procurorii DNA sa puna in dosar, pentru a incerca sa dovedeasca favorizarea de catre mine, ca premier, a Irinei Jianu, Decizia de numire a ei in functie, omitand sa le puna si pe cele de numire ale celorlalti sefi ai agentiilor guvernamentale, trecute in subordinea guvernului in 2004: Mircea Ursache, presedinte AVAS, Liviu Harbuz – presedinte ANSVSA, Alexandru Popa – presedinte ARIS, Matei Eduard Gabriel – presedinte ANPC, Diaconu Constantin – presedinte al Agentiei Nationale pentru Sport – toate semnate in baza OUG 11/23 martie 2004??
Pe de alta parte, cum e posibil sa credeti ca cineva care se afla la Constanta si care primeste un telefon de la altcineva, de pe un telefon necunoscut, in zilele in care se respinsese de catre Parlament cererea DNA de perchezitie a apartamentului nostru, are revelatia ca eu il voi santaja pe cel care ii reprezenta interesele economice in China, intr-o convorbire ulterioara cu el? Faptul ca s-a blindat pe corp cu aparate de inregistrat in aceste conditii, nu arata, in mod clar, ca a fost vorba de o provocare murdara?
Cum poate afirma Paun ca din cauza mea si-a incheiat cariera diplomatica din moment ce el, in martie 2005, dupa alegeri, fusese retras din functia de consul general de la Shanghai de catre guvernul Tariceanu iar din functia de consilier economic la Shanghai a fost suspendat automat, la inceputul anului 2006, in baza legii, in urma inceperii urmaririi penale de catre DNA impotriva sa. Daca a existat un santaj impotriva lui, atunci acesta a fost realizat de catre procurori, rezultatul fiind noile “declaratii” in contra partida cu schimbarea statutului, in cel de martor.
Cum ati putea crede acuzatiile DNA in privinta casei lui Paul Opris? Cum as putea fi eu considerat responsabil pentru acele cheltuieli de reparatii cand locuinta respectiva, cumparata de Opris, a fost transmisa prin mosterire copiilor sai, copii care locuiesc si acum acolo?
Reaua credinta a DNA a fost evidenta si in incercarea de a demonstra ca Irina Jianu mi-a dat mita termopane la Cornu – desi platisem suma ceruta de firma respectiva. Sau in incercarea de a demonstra, cu inregistrari ilegale, ca l-am santajat pe Paun, in conditiile in care eu ii transmisesem lui Octavian Cretu intentia Irinei Jianu de a comunica public ceea ce relatase Paun insusi in China – anume ca este ofiter acoperit in China, de fata cu mai multe persoane -, informatie pe care o aveam de la avocatul meu ce fusese martor, in 2006, pe coridoarele de la DNA, atunci cand Irina Jianu facuse aceasta afirmatie.
Dar poate veti reciti declaratia de parte vatamata a lui Paun, de la fond, din 2012, unde veti gasi folosita acolo de 15 ori in 5 pagini expresia “am primit amenintarile” – dovada unei “pregatiri” temeinice a martorului in legatura cu elementele constitutive ale infractiunii.
Si, in definitiv, de ce oare nu s-a intrebat nimeni de ce, atunci cand Paun a fost rechemat de la post, de noul guvern, “fara explicatii”, in martie 2005, nu a adus cu el, la Bucuresti restul de bani – 118000 de dolari – care, spune el, ii avea de la noi. De ce i-ar fi lasat la Shanghai daca el pleca definitiv? Pentru a-i aduce in 2006, cand l-a trimis DNA sa-i “aduca” drept corp delict? Sau de ce sotia lui Paun nu a fost audiata niciodata de DNA? Sau de ce nu a fost chemat niciun reprezentant al vamii pentru a confirma ceea ce confirmasera prin documente in legatura cu continutul containerelor?
Oare felul abulic in care s-a prezentat Cristina Popa, dupa patru citari la instanta, cu pauzele indelungi si nenumaratele raspunsuri de “nu stiu”, plecarea ei pe usa de acces a judecatorilor, pentru a fi cred, protejata de intrebarile ziaristilor, nu sugereaza oare o atentie speciala din partea celor care au transformat-o din invinuit in martor?
Fie ca vrem sau nu, dumneavoastra judecati o imagine. Nu vreau sa spun ca am devenit un personaj de basm, atrag atentia insa asupra faptului ca in jurul numelui meu pluteste o ceata groasa de povesti, neadevaruri si impulsuri subiective. Sunt 10 ani in care s-a incercat crearea unei povesti despre un Nastase avut, corupt si cinic. Unii au incercat sa transforme aceasta imagine in realitate. Nu au reusit, in ciuda eforturilor lor de a ma decredibiliza.
Evident, daca miza acuzatiilor a fost politica, atunci scopul a fost tot politic. S-a dorit eliminarea mea din viata politica. Acest obiectiv a fost atins prin faptul ca timp de doua cicluri electorale am fost hartuit in diverse feluri si obligat sa ma ocup de citirea dosarelor, discutii cu avocatii si prezenta la tribunale. Nu mai pun in discutie experienta penitenciarului.
Functioneaza mai bine viata politica romaneasca fara mine? Nu eu voi raspunde la aceasta intrebare. Sa adaug, totusi, un gand al unui intelept: “Cand unul zideste si altul strica, ce folos au, fara numai ca se ostenesc?”
Stiu ca, in continuare, ii incurc pe multi. Stiu, de asemenea, ca daca as fi facut parte din PPE si as fi semnat contracte cu Gazpromul, precum fostul premier al Ucrainei, as fi avut, probabil, mai mult sprijin international in bataliile mele interne. Nu pot decat sa constat, cu tristete, acest lucru.
Sentinta finala intr-un alt dosar s-a dat in preajma zilei mele de nastere iar sentinta aici se va da, probabil, in preajma Craciunului.
As spune, la final, ca acest dosar are un inceput politic. Asa s-a nascut. Dar nu exista niciun motiv ca el sa sfarseasca in acelasi fel.
Sunt nevinovat. La fel, sotia mea – tarata, fara vina, in acest proces. Stiu insa, ca jurist, ca in acest dosar nu exista nimic sa ne incrimineze. Si acest lucru ar trebui sa fie suficient pentru achitare", a mai scris Adrian Năstase.