"Gogoasa infuriata" s-a transformat dintr-o veche gluma, chiar traditionala, intr-o marca. Doi prieteni si-au deschis o gogoserie intr-o piata bucuresteana. Locul era potrivit: din cauza aglomeratiei permanente se facea coada si la gemuletul chioscului. Le mergea binisor. Dar nici nu visau atunci ca peste cativa ani vor vinde o "marca" de gogosi in sistem de franciza.
Marca "gogoasa infuriata " nu s-a nascut dintr-o data. A fost intai un chiosc cu gogosi simple, gogosi cu gem, gogosi cu ciocolata. Care a prins, pentru ca erau ieftine. In fata gogoseriei din Piata Delfinului se opreau mereu fie copii pofticiosi, fie tarabagii infometati, fie batranei nostalgici. "Una, domâle, daânfuriata!", zice azi unul, maine altul."Ne-a placut numele",
spune Cosmin Predulescu.
Asa s-a transformat
"gogoasa infuriata" dintr-o
gluma veche, intr-o marca.
Creata nu de un specialist in
marketing, ci chiar de
cumparatorul roman.
Ce e
o "gogoasa
infuriata"?
Dupa doi ani in care au
functionat anonim, cei doi
amici s-au gandit in 1998 ca
ar trebui sa faca o schimbare.
Au ascultat sfatul
batraneilor care cereau la
tejghea "infuriate" si au
schimbat numele in
"Gogoasa infuriata". De ce
cereau clientii gogosi infuriate,
angajatii care vand
gogosi nu pot decat sa dea
din umeri si sa banuiasca.
"Poate ca se bosumfla ele
cand le pui in tigaie, se
umfla, asa, de la ingrediente
si sfaraie tare, si pufaie. Nu
am alta idee", spune Irina,
vanzatoare de gogosi.
Nici clientii nu mai stiu de unde vine ideea cu infuriatul. "E fain. Pe bune. Nu stiu de unde le-a venit ideea. Dar e misto", spune George, un simplu cumparator.
"Sunt OK, nu stiu daca
sunt mai bune decat in alte
parti. Dar daca am doar
10.000 in buzunar, chiar ma
bucur ca exista. Ideea de a
da ultimii tai bani pe o
gogoasa infuriata ma face
sa rad", spune Dana, prietena
lui George. O
batranica prinde din zbor
discutia. "Barbata-meu,
saracul, Dumnezeu sa-l
ierte!, avea vorba asta cu
gogoasa infuriata. Zicea ca
stie de la maica-sa, ca asa le
zicea ea la scovergile astea.
Isi mai aducea aminte si el
de vremurile bune."
Imaginea
conteaza
Cand prima gogoserie a
fost deschisa pe Litoral, prin
2000, cei doi patroni s-au
gandit ca au nevoie de mai
mult decat de gogosi bune.
"Am investit atunci mai mult
in imagine.
Vanzatorii au inceput sa poarte uniforme cu insigne, am schimbat mobilierul din lemn in unul din inox", povesteste Predulescu. Tot atunci au gasit o firma din Constanta, o serigrafie, care a desenat un logo: o gogoasa albastra, incruntata, cu manute si picioruse. O alta firma a facut si site-ul de prezentare. Acum, partenerii se gandesc ca ar trebui sa faca mai multa valva.
"Daca Dunkinâ Donuts
merg in Statele Unite pe un
specific american, noi am
incercat sa mergem in
Romania pe un specific
romanesc", spune Predulescu.
Si tot sub exemplul
Dunkinâ Donuts s-au gandit
ca e bine sa dezvolte un sistem
de franciza, in care
investitorul nou isi cumpara
dreptul de a folosi marca si
retetele cu o taxa lunara.
Istoria gogosii "Dunkinâ Donuts"
Prima gogoserie Dunkinâ
Donuts a fost deschisa in
1950 de catre Bill Rosenberg,
in Quincy, Massachusetts.
Peste 5 ani se deschidea
prima franciza. Conform
site-ului companiei
americane, cafenelele
Dunkinâ Donuts servesc 2
milioane de clienti pe zi cu
52 de tipuri de gogosi si 12
tipuri de preparate din
cafea. Reteaua Dunkinâ
Donuts numara 5.500 de
cafenele in lume, dintre
care 4.000 doar in SUA.
Restul de 1.500 se afla in
31 de tari. Cea mai semnificativa
prezenta e in Filipine,
Indonezia, Coreea de
Sud si Thailanda.
(ANA-MARIA LUCA)