Un copil de şase ani ar putea intra în Cartea Recordurilor

de Cristinel C. Popa | 02 Iul 2010 • 00:00

Copiii spun lucruri chibzuite. Iar părinţii nu-i ascultă, după cum avem să constatăm. Cam asta ar fi motivaţia care a stat la baza hotărârii scriitorului de literatură ştiinţifico-fantastică şi cunoscutului om de radio Lucian Merişca de a face demersurile necesare pentru a-i fi publicată o carte iubitului său fecior, în ciuda faptului că acesta e încă de vârsta grădiniţei. Şi a făcut-o, iar zilele trecute a văzut lumina...vernisajului în cadrul şedinţei săptămânale a cenaclului "Quasar" cartea: "Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu". Autor: Dragoş Merişca, şase ani, o grădiniţă absolvită şi zeci de boacăne la activ. O adevărată premieră în România.

Urmează, cum am fost informat de "tatăl-promotor", adevăratele re-lansări ale cărţii la Galaţi, "pe urmele lui Mircea Cărtărescu şi Gabriel Liiceanu", apoi în alte oraşe ale ţării, Bucureşti, Timişoara. Până atunci, însă, părintele precocelui autor ar dori ca fapta cu pricina să fie înscrisă în Cartea Recordurilor şi aşteaptă pentru aceasta sprijin. La şase ani, fără să ştie foarte bine alfabetul, la vremea când alţii încă se mai joacă cu masinuţele, Dragoş Merişca se poate lăuda cu statutul de "cel mai tânăr autor de volum din lume", sintagmă pe care tatăl Lucian a introdus-o în afişul de prezentare a cărţii. Însă la Iaşi, fapte de acest gen nu constituie o noutate. Se pare că a ajuns o adevărată modă să-ţi vezi odrasla cu numele pe copertă. Pionier în domeniu a fost scriitorul Daniel Corbu, care i-a scos o carte fiicei sale aflată încă pe băncile şcolii primare, volum apărut la editura pe care însuşi poetul o conduce. Volumul s-a dorit probabil un "amuzament la singurătatea primordială"... a tatălui, de vreme ce acesta este şi numele cărţii. L-a urmat, deunăzi, ca exemplu, medicul şi poetul Liviu Pendefunda, care a strâns sub forma unui volum de versuri creaţiile fiicei sale de nouă ani, o fetiţă de clasa a II-a. Elleny Pendefunda compune versuri destul de reuşite. Mai nou, a apărut informaţia că şi un ziarist îi va scoate cât de curând o carte odraslei sale.

Aşa încât Iaşiul ar putea ajunge în scurt timp oraşul manifestărilor precoce. Un psiholog ieşean, cârcotaş de serviciu al unei scriitorimi în declin, ne-a explicat că e posibil ca tocmai frustrările şi neîmplinirile profesionale ale părinţilor să fi dus la astfel de gesturi care sfidează clar regulile obişnuitului. Şi a respectului pentru copil, de ce să nu o spunem. Pentru că în domeniul artistic se ştie că inclusiv Pavel Stratan a fost acuzat că îşi exploatează copilul, însă, asemenea lui, în domeniu (artistic) au apărut acum părinţii ieşeni, pentru că în cel al publicităţii există deja contingente vechi, în capitală mai ales. Legea ar putea să-i pedepsească, însă, dacă lăsăm criticile la o parte, dăm peste frumoasa poveste a "tânărului autor" şi a culiselor ce au stat la baza apariţiei cărţii. Nu lipseşte nici un portret al "pionierului" în domeniu, copilul de grădiniţă Dragoş Merişca. Pentru aceasta am stat de vorbă atât cu autoraşul-copil, cât şi cu autorul autorului, scriitorul SF Lucian Merişca. Volum cu pricina e o carte ce cuprinde înregistrări ale unor poveşti fantastice inventate de copil, idei, dialoguri, cugetări şi întâmplări din viaţa lui Dragoş încă de pe vremea când avea un an şi ceva. Până la urmă, fiecare copil deosebit posedă undeva în eter o astfel de carte, numai că ea nu este publicată. Într-una dintre poveşti, copilul are viziunea a ceea ce făcea pe când era în burta mamei, dar şi mai departe: un frumos exerciţiu de imaginaţie pentru un copil de o şchioapă, însă chiar de ar părea uşor exagerate lucrurile, ei bine, aflaţi că Dragoş a avut până acum recenzii serioase. El a debutat pe site-urile de specialitate încă de la vârsta de patru ani. De curând, cartea lui s-a bucurat de elogii la Paris şi New York pe câteva site-uri.

Şi ca inedita lansare să fie şi mai neobişnuită, autorul a lipsit de la prezentarea propriei cărţi pentru că a făcut vărsat de vânt, dar a fost disponibil curioşilor şi posibililor lui cititori la telefon. "Alo, buna ziua, ideea cărţii a fost a tatălui meu, însă tot ce e scris acolo îmi aparţine. Eu mă mândresc cu cartea pentru că sunt cel mai precoce autor din lume", spune Dragoş. La reproşul că nu şi-a verificat prin citire opera deja tipărită, el s-a scuzat că abia acum învaţă să citească. "Important este să gândeşti, să ai multă imaginaţie, scrisul şi cititul sunt mai puţin importante", precizează copilul la telefon.
Cartea lui Dragoş Merişca a apărut şi dintr-o prelungire pe "terenul de acasă" a lucrurilor pe care Lucian - tatăl le făcea la radio: înregistrările audio. Înregistra ce i se părea mai interesant la copil şi trecea pe calculator totul. Aşa a obţinut un fel de lettre-verite. Un fel de post-literatură, cum îi spune chiar el. De altfel, tema unui masterat promovat de Merişca se ocupă chiar de o astfel de problemă. "Sunt părintele unei idei: post-realitatea, şi în cazul acestei cărţi am procesat realitatea şi am obţinut un efect estetic", explică el. "Poate că această apariţie ar merita trecută în Cartea Recordurilor, pentru că e vorba aici de poveşti închipuite de Dragoş de când avea un an şi ceva şi până astăzi, la şase ani", spune Merişca, apoi continuă povestea cărţii. "Noi tratăm cu prea multă superficialitate ceea ce spun copiii. Aşa cum toată lumea îşi fotografiază copiii, eu, lucrând la radio, am făcut înregistrări audio. Abia când avea cinci ani i-am propus să transformăm totul într-o carte. Am şi două introduceri în care el spune cum vede această carte... De fapt, noi am vrut să spunem prin apariţia în volum nu că Dragoş este genial, ci am vrut să atragem atenţia asupra faptul că şi copiii au ceva de spus. Că ei spun anumite lucruri cu sufletul şi asupra acestora trebuie să medităm, că avem de învăţat de la copii. Cred că cei mici sunt mult mai responsabili ca cei mari, mai conştienţi de lumea lor, de ei înşişi. De fapt, e o carte scrisă în special pentru maturi", precizează Merişca.

Ca un paradox, chiar dacă nu ştie să citească, copilul s-a bucurat mult la apariţia cărţii, o bucurie transformată în obiceiul trântirii pe covor şi pornirii la joacă. "Mă scuzi, tată, că mă trântesc la pământ, dar când am o emoţie mare aşa reacţionez". În schimb, a fost deziluzionat când a prezentat cartea la grădiniţă pentru că ai săi colegi s-au arătat mai puţin entuziasmaţi, poate şi pentru faptul că ştiau mai puţin ce înseamnă şi, mai ales, care este rolul unei cărţi în viaţa fiecăruia. În schimb, la prezentare a fost întrebat de un adult cârcotaş ce e universul de care pomeneşte el des, la care copilul a replicat cu o definiţie interesantă: "mai multe galaxii la un loc...". În multe dintre poveştile sale, copilul inventează o lume paralelă, în altele vorbeşte despre relaţia lui cu Dumnezeu. Iată şi un fragment dintr-o poveste a lui Dragoş intitulată: "Omul care s-a urcat pe o rază de soare", imaginată pe când avea patru ani. Un om se plimba liniştit prin parc când a zărit o rază de soare şi s-a gândit să se urce pe ea. "A mers pe rază. Dar nu se mai termina drumul...atunci el s-a gândit să se întoarcă, pentru că poate fi periculos - s-a gândit că soarele arde şi că ar trebui să poarte un costum care să-l protejeze...". Sau "povestea florii mulţumite", în care e vorba despre un copil care nu dă curs invitaţiei tatălui său de a culege o floare: "e mai importantă viaţa unei flori decât fericirea unui om. Şi floarea a fost atât de fericită, că le-a făcut cadou o petală".

Cu multă imaginaţie, Dragoş inventează cuvinte pentru a ieşi din situaţiile neplăcute. Întrebat de tatăl său ce face cu ciorapul în mână, pe când era de o şchioapă, băieţelul a răspuns că ce are el în mână nu e ciorap, ci "şosetofon". În revista electronică franceză "Omnigraphies", Dragoş a debutat la vârsta de 4 ani cu o povestire. Acum, la apariţia cărţii sale, comentatorul-critic Marina Nicolaev a scris: "Toată ziua m-am gândit la povestea lui Dragoş...e genial...nu mi-a ieşit din cap şi am destule". Dragoş îşi îndeamnă cititorii să nu pregete la a visa. "Eu nu exist în realitate, ci doar în vis", spune el, aşa că ne îndeamnă pe noi, cei mari, să nu ne trezim, pentru că, altfel, el va dispărea. Modest, după lansarea cărţii i-a mărturisit tatălui său că acum nu se simte buricul pământului şi că e acelaşi copil generos şi modest. Un copil autor al unei cărţi de Cartea Recordurilor.