Viaţa după calendar

Cu ediţia de astăzi, vă oferim un calendar al sărbătorilor creştin-ortodoxe şi al tradiţiilor populare. Ce ştim despre calendar, cum s-a ajuns ca între ortodocşii din România să existe unii care să nu prăznuiască în acelaşi timp cu noi sărbătorile religoase de iarnă? Cum se face ca unele sărbători ortodoxe să fie cunoscute mai ales cu numele lor popular?

Mereu îmi aduc aminte cu nostalgie cum mama prindea calendarul bisericesc în piuneze sub icoane şi cum dădea mereu fuga să vadă când pică Paştele anul ăsta, când începe Postul Mare sau când e dezlegare la peşte. Parcă văd minunatele ghirlande şi împletituri imprimate pe marginea calendarului, flori de viţă sau iederă savant răsucite, lujeri făcând arabescuri fascinante, având mici medalioane din loc în loc în care apăreau poze cu teme diferite de la an la an. Într-un an erau patriarhii României, în altul mănăstiri din nordul Moldovei, altă dată icoane. Citind nişte pagini de jurnal ale părintelui Sofian Boghiu, mare duhovnic, dar şi pictor la Atelierele Institutului Biblic, am aflat cum el avea sarcina prin anii '80 să deseneze aceste migăloase desene ce încadrau coloanele calendarului pe care îl cumpăram de la biserică.

Calendarul popular
Biserica a căutat să combată obiceiurile păgâne ale popoarelor creştinate şi o metodă sigură de a impune tradiţia creştină era aceea ca, exact în zilele de sărbătoare precreştine, să suprapună mari sărbători creştine. Treptat, s-a întâmplat ca practicile vechi să fie uitate, iar cele noi să intre în conştiinţa colectivă a noii paradigme religioase. Dar niciodată tradiţiile locale, obiceiurile şi datinile dinainte de creştinarea poporului pe meleagurile unde locuim noi astăzi nu au fost complet şterse din memorie, ci s-au combinat cu cele religioase şi au existat, deşi nu li s-a mai dat importanţa fondatoare ca până atunci. Aşa se face ca unele sărbători religoase să aibă două nume: unul teologic, altul popular. De exemplu: Naşterea Domnului (Crăciunul), Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (Drăgaica sau Sânzienele), Sfântul Andrei (Noaptea strigoilor) şi altele, fapt care exprimă nu doar o altă denumire, ci şi un conţinut diferit al sărbătorii populare faţă de sensul ei creştin. Chiar dacă astăzi multe dintre datinile populare nu mai sunt ţinute, iar acolo unde sunt respectate nu se mai ştie precis de unde vin motivele pentru care se manifestă, este interesant de ştiut că oamenii se orientau în vechime în activităţile lor după sărbătorile religioase, dar şi după cele din popor. Puteţi citi pe pagina noastră de internet (www.jurnalul.ro) calendarul popular al întregului an 2010, calendar oferit de profesorul Ion Ghinoiu, specialist în etnografie şi folclor.

Stilul vechi şi stilul nou
Dacă este vorba despre calendar, nu putem trece cu vederea tulburarea care s-a produs în sânul Bisericii noastre atunci când s-a pus problema îndreptării calendarului Iulian, în 1924, calendar care rămăsese în urma celui astronomic.

Deşi a avut loc un Sinod panortodox în care majoritatea bisericilor ortodoxe a adoptat noul calendar, o parte dintre ortodocşii din românia a refuzat acest lucru. În felul acesta ieşeau de sub ascultatea Bisericii, provocând schismă. De atunci, deşi nu sunt recunoscuţi nici de patriarhia ecumenică de la Ierusalim, nici de călugării de la Muntele Atos, aceşti credincioşi ţin calendarul pe stil vechi, ceea ce le atrage şi numele de stilişti. În legătură cu aceasta, părintele Cleopa Ilie, cunoscutul duhovnic de la Sihăstria, clarifica situaţia. Vom cita dintr-un interviu dat de părintele Cleopa: "Calendarul vechi nu s-a schimbat, ci s-a îndreptat, căci avea mare nevoie de îndreptare. Acest calendar a fost întocmit de filosoful păgân Iulian Sosigene din Alexandria în anul 44, înainte de venirea Domnului, din porunca împăratului Romei, Iulius Cezar. Acest calendar a fost întocmit şi aşezat la acea vreme potrivit cu izomeria (echinocţiul), care era la data de 24 martie şi 24 septembrie. Dar după întocmirea acestui calendar, astronomii cei vechi au observat că acest calendar rămânea în urmă, faţă de calendarul ceresc, la 300 de ani cu o zi şi cu o noapte. (...) Sfinţii Părinţi de la Niceea fac prima îndreptare a calendarului Iulian - după cum şi Sfinţii Apostoli mai înainte de ei au făcut-o - şi echinocţiul cel de la 24, 23 şi 22 martie, găsindu-l în urmă cu trei zile până la venirea lor, îl fixează la 21 martie unde era atunci. (...) În anul 1923, s-au adunat la Constantinopol într-un sinod reprezentanţi ai tuturor bisericilor ortodoxe. Acolo, cercetând cu frica lui Dumnezeu şi cu amănunţime chestiunea calendarului Iulian şi văzând că prin îndreptarea lui nu se aduce nici o ştirbire dogmelor, canoanelor Bisericii şi rânduielilor Sfinţilor Părinţi si că prin rămânerea în urmă a calendarului de la 21 la 8 martie se calcă rânduiala stabilită de Sfântul şi Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotărât cu toţii să îndrepte calendarul Iulian şi să aducă echinocţiul de la 8 martie la 21 martie, cum este acum.

Hotărârea a fost primită de toate bisericile ortodoxe, care au luat parte la Sinod, prin mitropoliţi, episcopi şi delegaţii lor, urmând ca fiecare biserică să facă îndreptarea calendarului când va găsi vremea potrivită. Astfel, în anul 1924, la 10 martie, au îndreptat calendarul Patriarhia Ecumenica de Constantinopol şi Biserica Greciei. Apoi, pe rând, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei şi în anul 1924, în octombrie, a îndreptat calendarul şi Biserica noastră Ortodoxă Română, socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sărind peste cele 13 zile cu care rămăsese în urmă calendarul Iulian. Iar Sfintele Paşti le serbăm o dată cu creştinii care ţin stilul vechi din celelalte ţări, pentru unitatea şi pacea bisericilor noastre surori, care încă nu au îndreptat calendarul, precum Biserica Rusă, Biserica Ierusalimului ş.a. Căci aşa s-a făcut înţelegerea la Moscova, în anul 1948, la Sinodul Panortodox, unde au fost de faţă aproape toate bisericile ortodoxe, prin reprezentanţii lor".

Calendar popular 2010 (fişier pdf)