Astăzi e ziua ta: Emil Constantinescu, Președinte al României (1996 – 2000)

Președintele Emil Constantinescu împlinește, azi, 73 de ani.
Născut la Tighina, în Republica Moldova, Constantinescu a fost președinte al României între anii 1996 și 2000; din 1966 este profesor al Facultății de Geologie a Universității din București, unde a ocupat și funcția de rector. Este Doctor în Geologie al Universității București și Doctor ès Sciences al Universității Duke, SUA.

Licențiat în Științe Juridice (1960), a fost judecător stagiar la Tribunalul Regional Pitești, secția economică. A renunțat la profesie din motive politice, începând, un an mai târziu, studiile de Geologie.

A parcurs toate treptele carierei universitare ca asistent, lector și conferențiar la Facultatea de Geologie (1966 – 1990). Din 1991 și în prezent este profesor de Mineralogie la Universitatea București. Visiting professor la Universitatea Duke, SUA (1991 – 1992). A fost ales prorector (1990 – 1992) și rector (1992–1996) al Universității București; președinte al Consiliului Național al Rectorilor din România (1992–1996); membru al Comitetului permanent al Asociației Universităților Europene – CRE (1992–1993; 1994–1998); membru al Asociației Internaționale a Președinților de Universități – IAUP (1994–1996). A publicat 12 cărți și peste 60 de studii în domeniul geologiei, în reviste științifice de prestigiu din țară și din străinătate. Este membru de onoare și membru ales al Societăților geologice și mineralogice din Marea Britanie, Germania, SUA, Grecia, Japonia, al Societății de Geografie din Franța și al Societății National Geographic din SUA. A fost distins cu Premiul Academiei Române pentru contribuții științifice în domeniul geologiei (1980); Palmas Academicas, conferită de Academia Braziliană de Litere, Rio de Janeiro (2000); medalii de aur și onorifice ale Universității Comenius din Bratislava; Universității Caroline din Praga și Universității din Sao Paolo; Medalia Arthur Bertrand, acordată de Academia de Științe, Institut de France; medalii conferite de Institutul Național de Științe și Arte din Franța, Universitatea Paris–Sorbonne și Universitatea din Amsterdam. Doctor Honoris Causa al Universităților din Liège, Atena, Montréal, New Delhi, Beijing, Bilkent – Ankara, Sofia, Maribor, Chișinău, Bangkok, Astana și al Ecole Normale Supérieure – Paris.

După căderea comunismului, s-a implicat în politică. A fost una dintre personalitățile care au protestat împotriva acțiunilor antidemocratice ale noilor autorități în cadrul unui miting de 42 de zile, în aprilie – mai 1990, în Piața Universității din București. În același an, a devenit membru – fondator și vicepreședinte (ulterior vicepreședinte) al Alianței Civice, care s-a alăturat Convenției Democratice din România – CDR (1991). Emil Constantinescu a fost desemnat candidatul CDR în alegerile prezidențiale din 1992. A intrat în al doilea tur de scrutin și a obținut 38% din voturi în confruntarea cu președintele în funcție, Ion Iliescu. Deși a pierdut confruntarea, Constantinescu a devenit președintele CDR, câștigând în această calitate alegerile din 1996, când s-a confruntat în turul al doilea tot cu Ion Iliescu. CDR s-a instalat la guvernare, alături de FSN (ulterior, PD) și UDMR.

În mandatul lui Constantinescu, s-au adoptat legea de restituire a terenurilor agricole și pădurilor confiscate de regimul comunist, legea de acces la dosarele întocmite de poliția politică a fostului Departament de Securitate, legea bugetelor locale, legile de combatere a corupției și a spălării banilor.

României a fost nominalizată pe prima poziție a celui de al doilea val de extindere a NATO și a început negocierile de aderare la Uniunea Europeană.

Constantinescu a mediat semnarea Strategiei naționale de dezvoltare economică pe termen mediu de către toate partidele parlamentare. Și-a asumat costul politic al nerealizărilor administrației în direcția creșterii nivelului de trai al populației și a combaterii corupției, renunțând la propria candidatură și propunând coaliției susținerea candidaturii lui Mugur Isărescu, primul (și singurul) premier tehnocrat al României.

În decembrie 2000, Emil Constantinescu și-a reluat îndatoririle universitare, devenind și președinte sau membru în prestigioase organizații interne și internaționale implicate în dezvoltarea și consolidarea democrației. A primit, atât în decursul mandatului său de președinte al României, cât și ulterior, numeroase distincții și onoruri internaționale, ultima fiind Ordinul Dannebrog (Steagul Danemarcei).

Emil Constantinescu s-a remarcat și prin atitudinea consecventă de taxare a derapajelor democratice ale președintelui în exercițiu, Traian Băsescu. După încheierea perioadei de suspendare a acestuia, ca urmare a invalidării referendumului de demitere, de către Curtea Constituțională, Constantinescu i-a scris președintelui Parlamentului European, Martin Schulz, acuzând „intervenția brutală a doamnei Reding și a președintelui Barosso (…) în baza unor acuzații care nu au legatură cu realitatea și sunt contrazise de orice analiză corectă și imparțială a evenimentelor și a documentelor”.

Pentru toate acestea, Jurnalul Național îi mulțumește domnului Președinte Emil Constantinescu și îi urează „La mulți ani!”.