Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fostul premier ar României așterne câteva opinii despre turbulențele prin care a trecut partidul de guvernământ, de la alegeri și până acum. Redăm mai jos câteva fragmente din postarea lui Adrian Năstase pe blogul personal.
”Al treilea guvern al PSD-ALDE pleacă la lucru de pe o poziție politică bună: are o majoritate guvernamentală stabilă și disciplinată; coeziunea dintre partid și guvern ar trebui să fie insa mai ridicată; situația economică este stabilă și nu se întrevăd crize iminente; partidele din coaliția de guvernământ nu au suferit o erodare politică majoră, în pofida instabilității guvernamentale din ultimul an.
Noul Cabinet are șansa de a evita erorile precedentelor două guverne PSD. Mă gândesc, pe scurt, la următoarele: guvernul își va asuma – sper – și politica externă și politicile în domeniul justiției, la care Constituția îi impune responsabilitatea.
Un Prim-Ministru cu experiență politică internațională, așa cum este Viorica Dăncilă, ar trebui ca, împreună cu Președintele Romaniei, să desfășoare o politică externă mult mai activă, mai ales în domeniul afacerilor europene dar si al diplomației economice (vizita premierului japonez, insotit de numerosi oameni de afaceri, ne ofera un model).
Cred ca pentru România ar fi potrivit un cabinet cu 20-22 membri (cu tot cu miniștrii fără portofoliu și miniștri-delegați). Dacă liderii politici vor analiza fluxul de decizie guvernamentală vor putea găsi cu ușurință soluțiile optimale.
Am speranța că, după schimbarea a două guverne PSD în doar un an de zile, în rândul conducerii partidului s-a produs un proces de învățare colectivă și ca lucrurile care nu au mers bine în ultimii ani vor fi reparate iar greșelile majore evitate.
Am spus de multe ori că nu există un „manual de prim-ministru” și că fiecare titular urmează propriul traseu, mai bun sau mai rău. Crizele guvernelor Grindeanu și Tudose ne-au arătat că în miezul tensiunilor s-a aflat relația dintre șeful guvernului și președintele PSD. Acum, există premisele unei mai mari convergențe de viziuni – pe baza unei mai bune chimii personale – însă trebuie înțeles că autoritatea Primului-Ministru este esențială în raport cu administrația de stat și în plan internațional. Un prim-ministru care nu poate lua decizii este la fel de periculos ca unul care ia decizii fără să se consulte cu cei care-i asigură sprijinul parlamentar.
Guvernul este un instrument prin care politicile dorite de coaliția de guvernământ sunt puse în practică. De aceea, dacă instrumentul este învechit și blocat el nu poate produce rezultate. Din experiența mea, cred că ar trebui stabilite câteva reguli: premierul și conducerea PSD se întâlnesc periodic (normal ar fi săptămânal) și discută ce au de făcut la guvern și în parlament; miniștrii sunt stabiliți prin votul Comitetului Executiv (implicit remanierile), dar Primul-Ministru are un drept de veto motivat.
Citește pe Antena3.ro
As adauga faptul ca, periodic, presedintele Romaniei, premierul si presedintii celor doua camere ar trebui sa se intalneasca pentru a discuta teme majore legate de securitatea tarii, de politica externa sau de unele chestiuni legislative.
Secretarii de Stat, in opinia mea, trebuie sa fie propuși de titularii de portofoliu, in urma discutiilor de la Departamente si de la partid dar ei sa fie numiti de catre premier. Alternativa ar fi ca, intr-un stat unitar sa avem un guvern „federal”, in care ministrii – numiti de organizatiile de partid, sa-si creeze „feude” in guvern, numindu-si secretarii de stat ca pe directorii de minister. In conditiile in care si sefii serviciilor de informatii (guvernamentale sau departamentale) sunt numiti, acum, fară ca premierul sa aiba un rol, primul ministru devine un fel de „siguranta” care „sare” atunci cand se incinge sistemul (paralel sau nu).
Primul-Ministru – care ar trebui sa-si creeze un puternic cabinet diplomatic (din motive pe care nu trebuie sa le mai detaliez) – ar trebui să cultive un dialog cu Președintele Romaniei iar deciziile politice majore ar trebui stabilite, pe cât posibil, pe o bază consensuală. Aceasta nu înseamnă ca Primul-Ministru să încheie un pact de coabitare oneros cu Președintele, dimpotrivă, el trebuie să asigure o colaborare loială între instituții, mai ales că urmează ca, în prima parte a anului 2019, România să preia președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene.
In opinia mea, va fi esențială corelarea dintre politicile fiscal-bugetare și cele monetare. De aceea, dialogul Guvern-Banca Națională ar trebui să fie periodic, chiar dacă nu public. Principala preocupare guvernamentală ar trebui să fie identificarea rapidă a unor noi surse de dezvoltare economică, în condițiile în care cele care au asigurat creșterea economică din ultimii ani par a se apropia de limita de potențial.
Aniversarea Centenarului Marii Uniri ofera un prilej exceptional – acela de a construi proiecte politce bazate pe unire si pe solidaritate.
Sper ca, de data asta, sa existe intelepciunea de a face ca lucrurile sa mearga bine…”
