Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Recent, Miron Mitrea a provocat o oarecare vâlvă în presă cu „dezvăluiri” despre metodele de fraudare a alegerilor. Mitrea este departe de a fi primul politician de vârf care a recunoscut public care sunt metodele de furt electoral.
Cu două rânduri de alegeri în 2016 este probabil ca metodele tradiţionale ale acestora să fie reînviate. Până acum s-au făcut puţine lucruri pentru a reduce incidenţa fraudelor. Singurul progres real este combaterea metodei „Autobuzul”, ce consta în transportul dintr-o parte în alta a unor alegători fideli unui partid ce votau în mai multe secţii de votare, profitând de faptul că timbrul autocolant cu ştampila votat ce se punea pe buletinul de identitate putea fi dezlipit foarte uşor.
Autoritatea Electorală Permanentă vrea să introducă un fel de scannere în fiecare secţie de votare ce vor depista imediat dacă un alegător a votat şi în altă secţie. Rămâne de văzut dacă sistemul va putea fi implementat în toate secţiile de votare. În rest, partidele au o gamă largă de modalităţi de furt. Mitrea a descris doar metoda „Suveica”, prin care un alegător lua un buletin, vota „cum trebuia”, dar nu îl punea în urnă, ci îl dădea altui alegător ce trebuia să-l bage în urnă şi dădea buletinul gol altui votant mituit.
Astfel, putea fi controlat dacă cei care şi-au vândut votul au ştampilat cum trebuia. Pe lângă asta, Mitrea a mai descris procedura prin care partidele îşi împărţeau la numărătoare voturile formaţiunilor care nu aveau reprezentanţi în secţie. Însă şi şefa PNL, Alina Gorghiu, are expertiză în domeniu. În 2012, când era simplu deputat, a făcut, pentru o publicaţie online, o prezentare a cinci metode de furt.
Printre ele, metoda „cămaşa albastră” presupunea ca cel mituit să ceară să fie ajutat să voteze de un membru anume al secţiei de votare, ce purta un articol vestimentar prin care putea fi recunoscut. „Maradona” consta în mutarea pe ascuns a unor voturi dintr-un teanc în altul, cu voturile primite de alt partid.
„Căpşunarii” era folosit la sat, unde se ştiau cine sunt cei plecaţi în străinătate şi care nu aveau cum să voteze, iar alţii votau în locul lor. Majoritatea acestor metode erau folosite în timpul numărătorii voturilor
