x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Politică Americanii vor mai multi romani in Irak

Americanii vor mai multi romani in Irak

22 Apr 2004   •   00:00

Trimisul special al Guvernului in Irak, Simona Marinescu, dezvaluie in exclusivitate pentru Jurnalul National ca la Bagdad se discuta despre o posibila solicitare adresata Romaniei privind suplimentarea trupelor romanesti. Generalul Ricardo Sanchez, comandantul trupelor coalitiei din Irak, spera ca Romania isi va extinde participarea militara cu detasamente de transport si mai multi ofiteri.


Trimisul special al Guvernului in Irak, Simona Marinescu, ne acorda un interviu in timp ce in zona verde din Bagdad, sediul coalitiei, patrunde o masina cu patru civili inarmati. Se aud focuri. Ne povesteste despre sine, despre irakianul de rand, despre viata pe front. Dar aflam si ca americanii intentioneaza sa ceara Romaniei sa trimita mai multi soldati in Irak.

Oana Stancu

  • Jurnalul National: Doamna senator, cati romani muncesc in Irak? Exista o evaluare? Cu militari cu tot…

    Simona Marinescu: Avem ceva mai putin de 800 de militari in Irak, localizati in Nassiriya si Al-Hillah, zone destul de linistite pana la revolta shiita care a inceput de Ashura. Sudul Irakului, unde se gasesc trupele noastre, are populatie majoritar shiita, iar acum este in fierbere, sub coordonarea liderului extremist Muktada Al-Sadr. Soldatii nostri fac lucrari de infrastructura si misiuni de recunoastere. Au si unele misiuni speciale, care arata ca se bucura de multa incredere din partea autoritatilor coalitiei militare. Alti romani sunt veniti cu afaceri. Nici eu, nici ambasada nu stim cati sunt, dar speram sa fie bine. N-avem prea multe posibilitati sa-i intalnim. Irakul nu este inca atat de prietenos. Recent, conducerea CJTF-7 (n.r. - Comandamentul fortelor coalitiei ) m-a informat ca ar putea fi vorba de o solicitare oficiala adresata Guvernului Romaniei pentru suplimentarea trupelor in teatrul de operatii. In legatura cu participarea romaneasca in Irak, am intalniri saptamanale cu generalul Ricardo Sanchez, comandantul trupelor coalitiei. Domnia sa considera ca sprijinul oferit de Guvernul Romaniei este foarte valoros si si-a exprimat speranta ca vom putea extinde participarea militara in cadrul CJTF-7 in perioada urmatoare. In special s-a referit la detasamente de transport si la mai multi ofiteri in cadrul Fortelor Multinationale de Comanda. Evident, aceasta decizie apartine autoritatilor de la Bucuresti, dar a fost si este important sa ne comportam ca un partener de incredere.

  • A fost repatriat trupul lui Alexandru Aron. Este primul roman mort in atentatele din Irak. Premierul a anuntat ca nu se pune problema retragerii trupelor. Dumneavoastra sunteti acolo, ii cunoasteti pe baietii nostri. Incepeti sa va ganditi la retragerea lor?

    O retragere acum este o capitulare in fata terorismului cu efecte distrugatoare pentru securitatea internationala. E ca si cum ne-am da batuti, intr-un moment in care gruparile extremiste sunt mai sangeroase ca niciodata. In numele caror valori am putea accepta ca fiinte umane sa ucida, sa distruga si sa instaureze dictatura haosului? Nu vreau sa spun vorbe mari, dar nici nu cred ca opiniile exprimate din fotoliu de multi politicieni in acest moment ar fi la fel de acide daca le-ar face de la fata locului. Nicaieri cuvintele, acuzele, judecatile politice nu rezoneaza mai tare ca aici, in Orientul Mijlociu. E foarte usor de spus: „Irakul apartine poporului sau si trebuie inapoiat", cata vreme este cert ca irakienii sunt ei insisi vizati de amenintarile teroriste, de instabilitate, de revolta majoritatii asupra minoritatii, de radicalizarea extremismului. Guvernul Romaniei, autoritatile din tara, in general, au evitat sa faca declaratii care sa califice situatia din Irak, proband astfel ca au inteles vulnerabilitatea pe care ar crea-o trupelor noastre, civililor din Irak si coalitiei, in general. Am apreciat acest lucru. Si nu numai eu. Recent, George W. Bush a adresat multumiri autoritatilor de la Bucuresti.

  • S-a vorbit despre asigurarea de viata a lui Aron. Marian Sarbu spunea ca valoarea ei este revoltator de mica. Care ar fi o suma realista? Au si soldatii asigurare de viata? A dumneavoastra cat e?

    Asigurarile celor de la Bidepa sunt, evident, cele incheiate pentru riscurile din tara. In Romania nu cred ca ofera vreo companie acum asigurari de viata pentru Irak, pur si simplu pentru ca riscurile sunt prea mari. Noi, toti cei veniti cu misiuni oficiale functionam in baza unor hotarari de guvern (HG 1212/2003 este cea relevanta, care prevede ca beneficiem de asigurari de viata si de sanatate). Poate nu va fi cazul...

    Irakienii nu sunt teroristi

  • Spuneati ca irakienii, marea lor majoritate, vor pacea. Ce poate aduce pacea in Irak? Se dovedeste ca interventia americana nu atinge acest tel...

    De ce spuneti asta? Unde in lume, un proces de schimbare a mentalitatilor, de reorganizare politica si sociala a fost scurt si usor? Oamenii primesc schimbarea la fel de greu, si daca e spre rau, si daca e spre bine. Iar daca Irakul fierbe de terorism si de panica, inseamna ca am atins punctul nevralgic. Eu cred ca in raport cu aceasta amenintare, momentul este „acum ori niciodata". Daca ma gandesc la rau, mi-e foarte greu sa vad binele. Iar daca o vad pe Noor, translatoarea noastra care are 25 de ani, ca vine in fiecare zi la minister, fara casca, fara vesta, zambind, cu incredere, cu speranta, in ciuda amenintarilor constante ale insurgentilor, prind curaj.

    Mai mult decat sa sacrifice oameni, sa aduca un sprijin financiar impresionant si sa incerce in fiecare zi sa schimbe fata Irakului, ce ar fi putut face coalitia? Daca am fi plecat acum o luna, ce-ar fi fost aceasta tara astazi? Nici un membru al coalitiei nu a venit aici sa distruga. De ce am fi inamicii acestui popor? Problema este ca irationalul oricarei actiuni teroriste genereaza reactii stranii. Am asistat si la comentarii din care este evident ca nu toata lumea stie despre ce vorbeste. Terorismul poate strivi civilizatia, iar fata de asta nu putem ramane nepasatori. In timp ce vorbim, ne-a fost transmis un mesaj de avertizare ca in zona verde a intrat in forta o masina cu patru persoane cu trasaturi arabe, care au arme AK 47. De altfel au si deschis focul intre timp. Credeti ca vor binele acestui popor?

  • Am vazut fotografii cu trupuri ale soldatilor americani sfasiate, arse, spanzurate cu capul in jos la stalpii infamiei... Dumneavoastra le-ati vazut pe viu. Si sunteti o femeie tanara, cu un suflet sensibil. Nu lasa urme?

    Ei, e greu sa raspund... Am trait aici momente pe care nu le comentez nici cu mine. Am fost la Poarta Asasinilor in 18 ianuarie, cand au murit 50 de oameni, stiu fiecare episod in care a fost ucis vreunul dintre noi. Am pe retina imagini care mi-au schimbat intreaga filozofie de viata. Am plans in suflet cat pentru zece vieti. Nu mai sunt omul care a plecat de-acasa. Moartea te schimba si daca esti doar simplu spectator. E fascinant sa-i cunosti pe oamenii buni, instruiti, echilibrati ai acestui popor. Si acestia sunt destui. N-o sa credeti ce contraste sunt in lumea de-aici. Irakul este tara celor mai multe doctorate de pe glob. Sunt insa si irakieni fara scoala, nealfabetizati, pe care incercam sa-i ajutam sa aiba un loc de munca. Cine sunt cei care ucid e greu de spus. Irakienii insa nu sunt teroristi. Nu aceasta este nota lor generala si refuza sa accepte ca vreodata, vreunul de-al lor s-ar sinucide.

    „Am cedat psihic cand a murit Aron"

  • Ati trait momente de real pericol. Bombe explodate in zona verde, cratere la 50 de metri de camera unde locuiti, bomba de la capatul podului pe care treceti cand veniti de la minister... Care a fost cel mai cumplit moment trait la Bagdad?

    Au fost destule, dar nu le port cu mine fiindca ma deprima. Mi-a fost greu cand l-am vazut pe Florin, militarul de la Al-Hillah, pe patul spitalului, cand am alergat cu masina la ora 2:00 noaptea la aeroportul militar, pe un drum foarte periculos, cu doctorul Bogdan Tudose, care trebuia sa-l insoteasca in Germania, cand jurnalistul nostru de la Radio Romania, Catalin Gombos, a fost impuscat, dar am cazut psihic cand am aflat de moartea lui Alexandru Aaron. Cu cinci zile in urma tragediei, am stat cu ei la masa in Bagdad si le-am spus, fara sa fi avut vreo premonitie, ca si viata lor e la fel de importanta ca si cea pe care o pazesc si ca ii rog sa nu uite asta nici un moment... Alexandru era langa mine.

  • Au fost momente cand ati vrut sa spuneti „Pana aici! Nu am de gand sa mor la 42 de ani in Irak"?

    Nu. Nu am perceptia acestui pericol. Cred ca am o infirmitate sau e vorba de abrutizare. Mi-au murit foarte multi oameni apropiati chiar de pe vremea cand eram copil.

  • „Fusta? Va trebui sa reinvat sa merg pe tocuri!"

  • Cum arata o zi a Simonei Marinescu la Bagdad?

    Foarte diferita de tot ce-am trait vreodata. Stau intr-o locuinta de campanie (intr-un trailer) cu toate dotarile minim necesare. Ma trezesc devreme. Ma rog, asta atunci cand dorm. Elicopterele fac raiduri toata noaptea, uneori sunt explozii si ne refugiem in adapost, in general e zgomot mult. Port echipamentul ori de cate ori ies din cladire. Asta e regula si nu o incalca nimeni. Nu stii niciodata cand te intalnesti cu un glont. Ma duc zilnic la minister unde ma asteapta colegii irakieni, dar si foarte multa insecuritate, lucrez rapoarte, am sedinte, ma duc si la sport in fiecare zi... E viata de pluton. Prieteni? Toti suntem prieteni. Daca se aude vreun foc de arma, incep sa zbarnaie telefoanele de verificare imediat. Ne ingrijoram pentru oricine. Stiti ce m-a impresionat foarte mult? Cand s-a aflat de atacul in care au fost implicati romanii de la Al-Hillah, la Bagdad, unde ei nu erau cunoscuti, sute de mail-uri intre membri CPA contineau aceeasi intrebare: „Era vreo femeie printre ei?".

  • Cum v-ati adaptat la cultura si mentalitatea irakiana? Ati renuntat la atributele feminitatii, la fusta, la farduri, la coafor, mergeti camuflata pana in gat sau mai puteti purta o fusta scurta?

    Fusta? Ma gandeam zilele trecute ca va trebui sa reinvat mersul pe tocuri... Glumesc...

    La a fi femeie nu poti renunta, cu atat mai greu intr-o lume care te copleseste de agresivitate si de ritmul cazon. As putea sa va spun ca remarc multa cochetarie si la tinerele soldati sau ofiteri. Ai instinctiv dorinta sa te recuperezi pe tine intr-un spatiu care sterge foarte usor diferentele.

  • Cum va raportati la conditia femeii in Irak?

    Femeile irakiene sunt foarte... sofisticate. Cred ca, intr-un fel, au multa putere in aceasta societate. Si numai pentru ca au forta sa renunte la propriile aspiratii ca sa lase „spatiu vital" barbatilor, arata cat sunt de cerebrale. Si apoi, isi domina sentimentele, ceea ce noi, celelalte, cu greu am putea face. Am intrebat-o pe translatoarea mea, care este curtata intens de un alt coleg irakian, cum va fi cand va trebui sa imparta dragostea, echilibrul, sufletul cu alte trei femei (se stie ca musulmanii pot avea pana la patru sotii). Mi-a raspuns ca toate patru vor avea aceleasi drepturi si ca sotul nu are voie sa o abandoneze pe nici una. Parea foarte sigura si am insistat, din revolta interioara pe care o incerc atunci cand ma gandesc ca nu poate fi atata ratiune cand e vorba de sentimente, iar ea mi-a raspuns ca asa sunt fetele crescute in lumea musulmana, sa accepte ceea ce nu pot schimba.

  • Sa ne intoarcem putin la momentul in care ati luat decizia de a pleca sa lucrati pentru Autoritatea Provizorie a Coalitiei. Multi au spus ca sunteti inconstienta, ca sunteti o femeie cu doi copii. Colegii din Senat va intrebau daca plecati sa muriti in Irak sau daca v-ati facut testamentul. Sotul v-a rugat sa va razganditi de pe treapta avionului. Fiul a plans prima data in 16 ani... Ce a determinat o decizie atat de ferma din partea dumneavoastra? Ce spun acum membrii familiei cand vad la televizor ororile de acolo?

    Cred ca este una dintre cele mai importante etape din cariera mea. Cine, trimis de tara sa, ar fi spus nu unei asemenea misiuni? Sigur ca ai mei au fost tristi si sunt ingrijorati, in ciuda eforturilor mele de a le transmite ca sunt bine. In acelasi timp, imi dau seama ca baiatul meu cel mare e foarte mandru de mine. Simt asta ori de cate ori vorbim. Asta este probabil o satisfactie imensa pentru orice parinte. Imi lipseste universul meu de-acasa, dar il voi recupera.

    Listele PSD

  • Se poate spune ca v-ati refugiat in Irak, data fiind situatia dvs. politica din tara la momentul plecarii? Erati in conflict cu seful organizatiei Vrancea, din care faceti parte, Marian Oprisan, erati semnatarul acelui manifest al Aripii tinere din PSD, iar pe postul de ministru al muncii fusese numita Elena Dumitru...

    Situatia mea politica... Sunt un politician in competitie doar cu sine si mi-am propus sa gasesc intotdeauna locul meu. Nu cred in evolutia politica a celor care pandesc sa se ridice cineva de pe scaun. Pentru claritate, fiindca nu stiu daca ma va mai intreba cineva vreodata asta, as vrea sa va spun ca am incredere in forta acestui partid de a se innoi si dinamiza.

  • Cu scheme de astea de dat jos baronii doar de forma?

    Nici un partid nu isi abandoneaza oamenii inainte de a face evaluari. In general, executiile publice in politica sunt descurajante pentru ceilalti membri ai echipei. Mi-aduc aminte ca a existat un partid care si-a gonit toti premierii. Important este sa ii determini pe oamenii inutili sau care prejudiciaza imaginea partidului sa se retraga singuri. Iar la alegeri sa-i lasi in afara listelor. PSD are, dincolo de tot balastul pe care il acumuleaza un partid aflat la putere, coordonare si un sens ideologic foarte clar. Exista acolo un om care conduce cu foarte multa abilitate si care imi da multa incredere ca partidul va progresa.

  • Nastase, adica...

    Da.

  • Mandatul dvs. la Bagdad expira in iunie. Il veti prelungi sau veti reveni in tara?

    Decizia nu-mi apartine. Pot sa va spun ca actuala Coalition Provisional Authority (CPA) va fi inlocuita la 1 iulie 2004 de Iraqi Reconstruction Management Office (IMRO), o agentie care va oferi asistenta tehnica, dimensionata la 99 de angajati, din care doar 55 vor reprezenta SUA. Tarile coalitiei vor fi invitate sa-si desemneze expertii sau vor fi solicitati sa continue cei care sunt deja aici. Vom vedea.

  • Suntem la cateva luni de alegerile generale. Ce veti face in acest an? Veti mai candida pentru Senat? La un moment dat se comenta ca nu aveti o pozitie foarte confortabila pe listele PSD. V-a creat mandatul din Irak alte oportunitati pe plan international?

    Nu stiu sa raspund asa repede la intrebarea asta. M-am obisnuit aici sa nu programez mai mult decat ziua de maine. Sigur ca as vrea sa reiau viata mea politica si sa revin langa colegii pentru care am multa apreciere. „Listele PSD", cum le numiti, ma ingrijoreaza cel mai putin. Ma gandesc in fiecare zi ca premierul a avut mult mai mult curaj decat mine sa-mi incredinteze un asemenea mandat si de aceea cred ca orice alta experienta politica imi va parea mult mai usoara. In acelasi timp, sunt gata pentru orice schimbare. Asa am invatat sa traiesc.


    Bucurestiul spune "NU" diplomatic

    Un prim detasament din cei 1.400 de militari spanioli a parasit deja Irakul. Exemplul spaniolilor a fost urmat de Honduras, care are in Irak 370 de soldati, si de Republica Dominicana, care detasase 302 militari. Spaniolii erau grupati la Najaf (150 de militari) si la Diwaniyah (peste 1.200), in zona controlata de Polonia. Sub comanda lor se afla si efectivele honduriene si cele dominicane. In zona spaniolilor, vor mai ramane insa doar 361 de militari din El Salvador si 115 din Nicaragua.

    GOL DE 2.000 DE OAMENI. Mai exact, ar trebui sa fie acoperit un numar destul de mare de soldati, peste 2.000. Polonezii au anuntat deja ca nu mai au de unde sa aduca trupe, bulgarii, la fel. De altfel, polonezii au precizat ieri ca le va fi foarte greu fara spanioli, dand de inteles ca nu exclud varianta parasirii coalitiei. Americanii nu exclud varianta trimiterii unor noi efective, dar nu isi permit sa o faca prea devreme. In orice caz, golul lasat de spanioli trebuie umplut. La Bucuresti se vorbeste despre o posibila detasare a contingentului romanesc in zona spaniolilor. Surse de incredere ne-au declarat ca, dupa plecarea acestora din urma, se impune oricum o reasezare a efectivelor straine din Irak. La nivel politic inca nu se discuta despre repozitionarea militarilor romani, insa este foarte posibil ca, la nivel militar, aceasta varianta sa fi fost deja dezbatuta.

    NU MAI AVEM TRUPE. Pana la o decizie clara privind redistribuirea contingentelor coalitiei in zona de conflict, autoritatile de la Bucuresti au precizat recent ca trebuie sa ne descurcam in Irak cu efectivele pe care le avem. „Nu putem trimite mai multe trupe. Nu avem cum din punct de vedere tehnic. Nu am mai avea rezerve pentru rotirea de cadre, necesara in astfel de situatii. Cu atat mai mult cu cat mai sunt trupe trimise si in alte state", explica ministrul Apararii, Ioan Mircea Pascu, la inceputul lunii. Membrii Comisiilor de aparare din Parlament se asteapta insa la o solicitare din partea SUA privind redimensionarea trupelor romanesti in Irak dupa retragerea spaniolilor.

    Lavinia Tudoran


    Iliescu: „Exista o solicitare pentru trupe de geniu"

    Saptamana trecuta, presedintele Ion Iliescu a revenit si el asupra problemei suplimentarii trupelor din Irak: „In toate angajamentele pe care le avem, am ajuns la o anumita limita. Nu putem suplimenta, vom cauta sa ne adaptam ca structuri". Seful statului a confirmat la emisiunea „Starea Natiunii" de la postul Romania 1, ca exista „o anumita solicitare pentru trupe de geniu, formatiuni de specialisti pentru repararea drumurilor, de comunicatii, si asa mai departe, in structura formatiunilor existente putem sa găndim anumite adaptari".

  • ×
    Subiecte în articol: politic tara politica cred zonă viata irak coalitiei